In urma cu ceva vreme, timpul imi trecea ca o clipire; acum trece precum gandul – gandurile care invadeaza mintea in stare de panica. Nu de trecerea timpului ma tem, ci de viteza sa, mai ametitoare cu fiecare zi…
Author: bleu_ineffable
Rostire
Emily Dickinson — Part One: Life/ LXXXIX
A WORD is dead
When it is said,
Some say.
I say it just
Begins to live
That day.
Puterea cuvantului rostit, care ma preocupa de ceva vreme; nu numai sensul rostit, imbogatit de sensurile percepute, dar si ideea ca momentul eliberarii de cuvant – prin verbal sau scris, constientizarea lui, declanseaza mecanisme necunoascute in Univers, care intorc cuvintele/intelesul, impotriva sau le implinesc…
xxx
it was fascination V
Dictionarul khazar — Milorad Pavic (I)
Mai am cateva pagini de format electronic din Dictionarul khazar si m-am blocat… cumva mintea mea refuza sa mai reactioneze; citesc si recitesc acelasi fragment, si sensurile nu se mai confunda cu mine asa cum obisnuiau. S-ar putea sa nu fie nesomnul, ci teama – m-am obisnuit atat de mult sa traiesc in acesta carte, incat nu stiu cum voi revedea lumea/lumina sau alte scrieri de-ale lui (milorad pavic) in afara ei.
Imi doresc sa pot citi cartile cu sangele rece al unui chirurg sau al unui asasin, sau cu indiferenta unui barbat in fata sufletului unei femei pe care nu o iubeste.
*******
Clepsidra crestată de el pe coperta cărţii nu se vedea cu ochiul liber, dar în liniştea deplină a cititului se putea auzi scurgerea nisipului. Când nisipul se prefira de tot, cartea se cerea întoarsă, se voia citită invers, de la sfârşit la început, şi astfel se dezghioca miezul tainic al cărţii.
Retorice XVI
Iar trece timpul paralizant de repede… sau poate nu e timpul, ci viata, sau tocmai desfasurarea banala si din ce in ce mai rapida a lucrurilor, care ajunge sa nu mai plictiseasca, ci sa atraga existenta intr-un fel de vartej neconstientizat de zile pe care odata pierdute, nu le mai poti recupera. De aici si uitarea, poate…
“Ô temps ! suspends ton vol, et vous, heures propices !
Suspendez votre cours :
Laissez-nous savourer les rapides délices
Des plus beaux de nos jours !”
(le lac — lamartine)
wonderful life
Tocmai ce am ascultat zucchero — wonderful life… imi pare atat de diferita fata de versiunea originala – black!
La Zucchero este o adiere de timbru descendent, un optimism rezervat, care asteapta si soare si noapte, in timp ce varianta Black este mai luminoasa, senina, si fara nori. Una este puncte de suspensie, cealalta numai semne de exclamare…
xxx
Reflex 110 — George Tarnea
E prea putin ce pot marturisi,
Daca-ai fugi si nu te-as mai gasi,
Dar, ca sa afli totul, nu e greu;
Asculta-ma cu sufletul, mereu,
Lasandu-ma sa cred ca nu mai vrei
Sa te desprinzi cumva din ochii mei
Si-ai sa-ntelegi cat frig s-ar intampla
Dac-ai fugi si nu te-as mai afla.
Daca-ai fugi si nu te-as mai gasi,
Dar, ca sa afli totul, nu e greu;
Asculta-ma cu sufletul, mereu,
Lasandu-ma sa cred ca nu mai vrei
Sa te desprinzi cumva din ochii mei
Si-ai sa-ntelegi cat frig s-ar intampla
Dac-ai fugi si nu te-as mai afla.
I find it hard to…
kelly clarkson — because of you
Because of you
I never stray too far from the sidewalk
Because of you
I learned to play on the safe side
So I don’t get hurt
Because of you
I find it hard to trust
Not only me, but everyone around me
Because of you
I am afraid(The song) It’s about the cycle of families, like you act how your parents acted towards you and then your kids act how you acted towards them, and it’s all about breaking that cycle if it was a bad one […] It’s one of those songs that everybody’s kind of gonna relate to, but you’re not happy about that. It’s very close to home [for me]. I OK’d it with my family and everything because they think it’s important, because we’re obviously very different now than we were when we were younger. And it’s important for people to see that raw kind of emotion that happens in life. It sucks sometimes, so it’s important to see that I think.
Poate o melodie sau povestea ei ajuta sa accepti amintiri si gandurile din copilarie – care revin si revin, si par irationale si absurde, dar totusi neconvingatoare si de necombatut? oare cat poate ‘inaltarea impresonala’ sau ‘catharsis’-ul sa vindece? De fapt poate?
Cred ca pentru prima oara in viata mea chiar imi doresc sa ma vindec, desi mi-e o frica paralizanta… primul pas!
*****
Later edit – 27 februarie:
Numai ideea ca am hotarat sa incerc sa am incredere in ceilalti mi se pare inspaimantatoare… incepe tentatia renuntarii.
Momentul in care ideea este gandita reprezinta inceputul existentei sale, de nesters…
*****
28 februarie:
Totusi… cum sa ceri incredere fara sa acorzi incredere? macar putina?! inca un cerc vicios fara o aparenta rezolvare…
xxx
Sentimentale…
— AS VREA sa ma-ndragostesc, spuse Colin. Ai vrea sa te-ndragostesti. Ar vrea idem (sa se-ndragosteasca). Am vrea, ati vrea sa va-ndragostiti. Si ei ar vrea sa fie îndragostiti…
(boris vian — spuma zilelor)
Ricchi E Poveri – M`innamoro di te
http://embed.trilulilu.ro/audio/Elenutza_Kagome/8a6585dce6ebf7.swf
M’innamoro di te so che non dovrei
m’innamoro di te di come sei.
M’innamoro di te di ogni tuo momento
m’innamoro di te perche lo sento
…….
M’innamoro di te in tutti i sensi
m’innamoro aIlche se tu non mi pensi.
M’innamoro di te che non ne sai niente
m’innamoro di te completamente.
m’innamoro di te di come sei.
M’innamoro di te di ogni tuo momento
m’innamoro di te perche lo sento
…….
M’innamoro di te in tutti i sensi
m’innamoro aIlche se tu non mi pensi.
M’innamoro di te che non ne sai niente
m’innamoro di te completamente.
Milorad Pavic
“Kir Avram citea îndeosebi pe vreme rece, doar în cămaşă, lăsându-şi trupul pradă tremurului, iar dacă din cele citite cu înfrigurare dădea de un lucru care-l pătrundea până la oase, abia atunci găsea de cuviinţă să şi-l însemneze.”
(Milorad Pavic — Dictionarul khazar)
Exact asa sunt si eu de cand citesc Milorad Pavic, si am aflat de el — un vis si un tremur continuu…
xxx
Retorice XV
Nu imi vine a crede ca m-am trezit la ora sase dimineata pentru, si cu chef de a-mi cufunda privirea in nuvelele lui Eminescu! – cu aceasi emotie pe care o traiam candva, demult, in anii in care imi cautam sau desavarsam forma…
O noua viziune a sentimentelor?
***
Imi place parfumul cartilor — cele noi, cu mirosul lor de proaspat tiparit, asteptand sa-si insuseasca parfumul prin atingerea si impletirea cu sufletul cititorului, si cele vechi — unele mirosind a de demult si a povesti, altele a biblioteca sau uitare; totusi, dintre toate cartile mele, acest volum al lui Eminescu este singurul in care vechiul are parfum de ciocolata…
xxx
it was fascination IV
As putea inconjura lumea intreaga alaturi de acesta melodie! fascinatie la prima ascultare, si dupa primele ore de ‘repeat’, inca o inspir avid.
Este genul de melodie care imi place nu prin versuri, ci pentru energia pe care o simt in sange, tendinta de a cauta cerul cu privirea atunci cand o ascult, si sentimentul ca in ciuda oboselii sau a nesomnului ea poate purta corpul oriunde si oricat… un cantec cat doze intregi de energizant…
legaturi primejdioase
Trebuie ca exista o legatura nestiuta intre genunchi si suflet, altfel nu-mi pot explica de ce cand pasesc, durerea din genunchi se regaseste si in stomac – acolo unde sunt fluturasii indragostirii – si in acea zona de pe langa inima unde traiesc emotii si sentimente…
Pt ca a inceput odata cu plimbarile prin Londra, am considerat-o un eveniment trecator – o reactie organica a trupului meu de respingere a fericirii; acum se transforma in permanent si ma tem sa nu fie manifestarea nostalgiei si a dorului… se poate mai rau?
cirque du soleil — totem
“Cirque describes Totem’s theme as the evolution of mankind from its primordial, amphibian state toward the aspiration of flight, taking inspiration from many of mankind’s founding myths.” (wikipedia)
Cautarea unui timp de demult, primordial si modernitate, devenire, instinctualitate, originar si plutire… simt ca fiecare scena se va regasi cumva in structura mea – in adn, iar muzica, poate, imi va parea cunoscuta din vremurile unor vieti trecute pe care as vrea sa mi le amintesc… 27 ianuarie – royal albert hall.
cirque du soleil — totem — trailer I
cirque du soleil — totem — trailer II
xxx
Retorice XIV
Nu stiu de unde atata repulsie si plictis fata de yahoo messenger, in timp ce cu skype sau orice alta forma de comunicare rapida nu am nicio problema…
xxx
Lecturi / 2011
* Clopotul de sticla — Sylvia Plath
* Tipuri mentale — Daniel C. Dennett
* Mantia de stele — Milorad Pavic
* Insula iubirilor nesfarsite — Daina Chaviano
* Jurnale 1914-1916/ Cateva remarci asupra formei logice — Ludwig Wittgenstein
* Dictionarul khazar — Milorad Pavic
* Marguerite Duras — Maladia mortii
* Marguerite Duras — La maladie de la mort
* Milorad Pavic — Celalalt trup
* Marguerite Duras — La mer écrite
* Iris Murdoch — Prins in mreje
* éloge du scribe — textes de l’égypte ancienne
* Milorad Pavic — Ultima iubire la Tarigrad
* Borges — Cartile si noaptea
* Boris Vian — Nu as vrea ca s-o mierlesc
* Boris Vian — Toamna la Pekin
* Cehov — Livada de visini
* Brecht — Opera de trei parale
* Matei Visniec — Ultimul Godot & Caii la fereastra
* Boris Vian — Cronici romantate
* Puskin — Dama de pica
* Goethe — Suferintele tanarului Werther
* Haruki Murakami — Kafka pe malul marii
* Max Blecher — Vizuina luminata
* Anthony Berkeley — Cutia cu bomoane otravite
* François Mauriac — Thérèse Desqueyroux
* Jeff Kinney — Jurnalul unui pusti I
* Matei Visniec — Orasul cu un singur locuitor
* Amelie Nothomb — Combustibilii
* Amelie Nothomb — In necunostinta de cauza
* Milorad Pavic — Partea launtrica a vantului
***
Raceala
Oare sunt singura persoana care nu reuseste sa-si adapteze tinuta vestimentara la vremea de afara? Dupa un drum de doua melodii pana la metrou, apoi inca doua si jumatate pana acasa, si un vant hotarat sa smulga hainele de pe mine, parca simt apropierea unei raceli, desi starea de boala fizica nu ma caracterizeaza.
Totusi… cum sa racesti in 4 melodii si jumatate? – dintre care doua erau Caro Emerald…
Armonii
eva cassidy — what a wonderful world la romantic jazz, chiar cand revedeam imagini din Venetia, si apoi Londra — intamplare sau nu… asa trebuie ca e simtita armonia universala… si un zambet.
* prima poza din Londra I
* prima poza din Londra II
* prima poza din Venetia
“În unduirea corzilor este geometrie. În spaţiul sferelor există muzică”…
(Pitagora)
xxx
Retorice XIII
Daca reusesc sa termin Clopotul de sticla si sa-mi pastrez mintile si gandurile intacte, sunt prea tare!
Treizeci de pagini ramase…
xxx
Ludwig Wittgenstein & David Pinsent
Ludwig Wittgenstein & David Pinsent – Justus Noll
( ed Paralela 45, 2004)
Albul este si el un fel de negru.
(L.W. – 01.12.1937)
(L.W. – 01.12.1937)
O carte – parte de nivelul click sau cancan, parte cu valoare documentara; un sfert din carte ne descrie cum s-au cunoscut Russell si Ottline Morrell, cum s-au combinat, descendenta firecaruia, intalniri extraconjugale si asa; urmeaza apoi o introducere in viata culturala londoneza – Bloomsbury si Society din Cambridge – menite sa ne convinga ca misoginia si relatiile homosexuale erau o practica obisnuita la inceputul secolului.
* Societatea secreta „Cambridge Conversation Society”, prescurtata „Apostolii”, sau pus si simplu „Society”, a fost fondata in jurul anului 1820 la St John’s College ca un club de dezbateri si a fost mutata in anii urmatori la Trinity College, care era mai in voga. Membrii – initial erau intr-adevar doisprezece la numar – se intalneau sambata cu usile inchise. La o ceasca de ceai, la care se adaugau si felii de paine prajita cu ansoa. […] George Edward Moore, student in primul semestru, isi face debutul cu o prelegere care incepe cu fraza: „La inceput a fost materia, iar materia l-a facut pe diavol, iar diavolul l-a facut pe Dumnezeu”, si sfarseste cu moartea lui Dumnezeu si a diavolului. Edward Morgan Forster debuteaza in 1901 cu intrebarea: „ Crocodilii sunt cele mai bune animale?”
In sfarsit aflam si cum a ajuns Wittgenstein la Russell, prima lor intalnire, impresii, discutii, detalii despre calatoriile in Islanda si Norvegia cu David, personalitatea lui W., perfectionismul, depresiile, cautarile si teoriile lui, apoi cum s-a reflectat primul razboi mondial in realtiile dintre Wittgenstein, Russell si David, si in viata culturala europeana; moartea lui David si experienta razboiului :
* „Se trage asupra noastra. Si la fiecare pocnet de arma sufletul meu tresare. As vrea atat de mult sa traiesc mai departe!”
Desi cartea a aparut in colectia „Perechi celebre”, nu exista nicio marturie directa cum ca cei doi ar fi fost mai mult decat prieteni; carte-tabloid. Ce o salveaza este abundenta in bucati documentare: scrisori dintre Russell si Ottoline, sau R-W, David-W si invers, marturii ale surorii lui W., fragmente din jurnalul lui David, sau din scrierile lui W. Multe informatii despre Wittgenstein-omul, care pe mine ma pasioneaza.
*****
Daca ma gandesc mai bine, profesorul de literatura din liceu ma sfatuia mereu sa devin istoric literar; ma intreb de ce nu i-am urmat indemnul…
*****
In fine, citate reprezentative pt ceea ce ma intereseaza:
* George Edward Moore – Russell e cucerit. Moore este un barbat suplu, de o frumusete rara, cu „o privire ce aproape straluceste de entuziasm interior si cu o minte careia ii erau proprii profunzimea si pasiunea lui Spinoza.”
* Moore: „ Scepticismul nu poate distruge entuziasmul; ceva se pastreaza intotdeauna, si asta este entuziasmul pt scepticism.” Russell: „ Daca esti inclinata spre entuziasm si nu crezi in nimic, trebuie sa fii entuziasmata de necredinta ta.”
* povestioara lui Schopenhauer – Parerga si Paralipomena – Povestea porcilor spinosi
* Un W. nu poate avea niciodata destul caracter si moralitate.
* „Din cate imi amintesc am fost un copil tandru, dar in acelasi timp cu un caracter slab. Mi-am dat seama foart devreme de taria de caracter mai mare a fratelui meu Paul. Daca era bolnav, de pilda, si mai era inca in convalescenta si era intrebat dac ar vrea deja sa se scoale sau sa ramana mai degraba in pat, el spunea linistit ca ar prefera sa ramana intins; in timp ce eu, intr-un caz similar, spuneam o minciuna (voiam sa ma ridic din pat) fiindca imi era teama de parerea proasta pe care as putea sa o produc celor din jur.”
* Totusi, pt Ludwig, care avea o inzestrare muzicala peste medie – se spune ca ar fi posedat auzul absolut –, muzica este mai curand cel mai frumos al doilea lucru din lume, chiar daca o vreme isi pune in gand sa devina dirijor.
* „ Cred ca pot sa-mi dau seama foarte limpede pana unde a ajuns Schopenhauer cu filosofia sa; totusi, cand citesc Schopenhauer mi se pare ca ajung foare repede sa-i deschifrez toate tainele. El nu este profund in sensul in care sunt Kant si Berkeley.”
* […] s-ar simti in regula daca „propriul meu eu nu ar roade mereu din mine”, dupa cum ii scrie surorii sale Hermine. […] Spiritele rele ma aduc in cele mai idioate stari pe care ti le poti inchipui.”
* […] aforismele slefuite estetic ale lui W.
* antinomie – enunt logic care este in acelasi timp contradictoriu si demonstrabil. In antinomia descoperita de Russell, analizand opera lui Gottlob Frege, este vorba de multimea tuturor multimilor care nu se cuprind pe ele insele: astfel, acesta multime se cuprinde pe sie insesi doar atunci cand nu se cuprinde (si invers). Cu ajutorul asa numitei „teorii a tipurilor”, Russell si Whitehead incearca in Principia Mathematica sa impiedice aparitia antinomiilor. Paradoxul logic al lui Russell a influentat puternic teoria claslor si fundamentele matematicii.
* Cine nu vede in tusele fine ale logicii liniile nelinistite ale dorului, cine nu aude in acesta seismografie precisa pulsatia scoartei cerebrale, tensiunea celui care rataceste fara tinta, confunda logica cu o culegere de inflorituri de stil, sau doar, in mod pozitivist, de tautologii. – Ernst Bloch
* Este un om al extremelor, se irita usor si atunci uita adesea de manierele sale, de fapt excelente.
* „ Avalansele sale fac ca ale mele sa arate ca niste simpli bulgari de zapada. Poseda, in cel mai mare grad, pasiune intelectuala pura; de aceea il iubesc. Este tipul artistului, intuitiv si cu toane. In fiecare dimineata, incepe lucrul plin de speranta, sfarsind in fiecare seara in disperare.” (Russell)
* onestitate intelectuala
* experimente care testeaza perceptia muzicala subiectiva
* Pe hipnotizatorul sau, un anume dr Rogers, il insarcineaza ca, imediat ce se va fi instaurat starea de transa, sa-i puna intrebari in legatura cu probleme de logica nerezolvate.
* […] frecventeaza incepand cu 1912 cursurile lui Moore de psihologie filosofica, iar profesorul remarca drept lucru pozitiv faptul ca Ludwig este singurul audient care lasa impresia intotdeauna ca „ceea ce spun i s-ar parea ingrozitor de misterios.”
* La sfarsitul primului semestru, Ludwig il intreaba pe Russell:
„Credeti ca sunt complet idiot?”
„De ce vreti sa stiti lucrul acesta?”
„ Pt ca, daca sunt, ma fac pilot, daca nu, filosof.”
* „Timp de noua ani, pana la Craciunul de anul trecut, am suferit de o insingurare interioara ingrozitoare si m-am gandit indelung la ideea sinuciderii.” (W. )
* „Pt el nu exista instinct mai puternic decat filosofia.” (Russell)
* „Verifica cineva daca acesta masa ramane aici daca nimeni nu-i da atentie?” (W – Berkley)
* „W. are parca o platosa de otel care il apara impotriva tuturor atacurilor gandirii rationale – este o adevarata pierdere de timp sa vorbesti cu el.” (Russell)
* „Argumentele nu fac decat sa strice frumusetea gandurilor; am senzatia intr-o astfel de situatie ca ating o floare cu mainile murdare. „ (W.)
* „Se vede ca nu poate sa se opuna acestor crize.[…] Era cu adevarat foarte vesel cand nu se nimerea sa aiba vreuna dintre depresiile sale.” (David)
* „Daca insa ce va scriu este ridicol, va rog sa incercati sa imi scuzati nebunia, pentru ca nu este una superficiala, ci e cea mai profunda nebunie de care sunt capabil.” (W catre Russell)
* Georg Henrik von Wright a fost desemnat, dupa moartea lui L.W. in 1951, impreuna cu alti doi britanici, Elisabeth Anscombe si Ruch Rhees, mostenitor executor al manuscriselor nepublicate ale lui W. El este cel care s-a ocupat de publicarea lor, operand o pertinenta selectie, in calitate de fin cunoascator al lucrarilor lui W. (nota red)
* bani pt scopuri caritabile – printre beneficiari, Rilke – prieten cu Lou Andreas-Salome
* „Sa nu depinzi de lumea exterioara – atunci nu va mai trebui sa te temi de ce se intampla in jur […]. Este mai usor sa fii dependent de lucruri decat de oameni. Dar trebuie sa fii capabil s-o faci si p-asta!” (W.)
* „Adevarata mea sarcina consta in a explica esenta propozitiei.” , nota W. pe 22 ian 1915 la Cracovia. „In propozitie, noi alaturam lucrurile, ca sa zicem asa, de proba, insa intr-un mod in care ele nu se comporta in realitate; totusi noi nu putem compune ceva ilogic, caci pt asta ar trebui sa putem iesi prin limba din limitele logicii.” Cercetarea „propozitiei” il conduce la intrebarea cum isi poate construi omul cu ajutorul limbajului, prin „gandire”, o imagine despre lume. Totalitatea gandurilor adevarate descrie lumea si il implica in joc si pe Dumnezeu. Dupa W., libertatea lui Dumnezeu de a crea lumi posibile diferite este limitata de logica. Omului, ca si lui Dumnezeu, ii este imposibil sa creeze o lume „ilogica”, caci pt asta ar trebui sa fie posibil un gand imposibil, caruia i-ar corespunde o imagine imposibila – deci nicio imagine.
Unul dintre scopurile principale ale Tractatus-ului este acela de a dovedi cat de lipsit de importanta este ceea ce poate fi spus in acest mod – lucrul acesta este valabil si pt propozitiile din Tractatus. Ele ar fi doar „pseudo-propozitii”, care explica ceva care de fapt nu poate fi decat aratat. Cel care ajunge sa le priceapa trebuie sa recunoasca lipsa de sens. Astfel, W. arunca la paman scara pe care putea urca in lumea gandurilor sale. Acesta ‚aruncare a scarii’ nu este insa o activitate lipsita de valoare si de sens, ci una mai degraba datatoare de sens, care face sa iasa la lumina cu adevarat intrebarile intr-adevar importante.
xxx
La mult Extraordinar!
Am cautat in zadar cuvinte pentru a exprima tot binele pe care il doresc celor dragi, intr-un fel care sa fie Eu; m-am simtit ca o persoana impresurata de idei, dar care nu poate articula cuvintele care o sufoca.
Apoi mi-am amintit ca deseori dorim si daruim celor dragi ceea ce cautam (pentru) noi – poate ca un strigat de ajutor — or eu nu stiam ce-mi doresc pt mine, pentru a putea dori celorlalti.
Fiecare zi de Intai este semnul unui alt inceput, iar un nou An imi aduce mereu promisiuni, vise, si bine. Si privirea nostalgica spre ceea ce a fost: Londra si Venetia, Caro Emerald si les Elephants bizarres, the Moood, si Wittgenstein mai intens ca niciodata, examene, studii, si scrieri deosebite, schimbari si sentimente nestiute, dar mai ales Oameni. Au fost oameni care au adus curcubeu, lumina si zambet, emotii, priviri noi si sensuri, si oameni care au adus ploaie si furtuna, care mi-au transformat sentimentele in disperare, nori si incruntare, si i-am acceptat, sperand mereu ca vor aduce soarele, stelele si luna, dar nu au facut-o.
M-am regasit si descoperit, dar m-am si pierdut de mine, pana cand nu m-am mai reunoscut.
Asadar, pentru zilele care vin, am decis sa ma inconjor numai de Zambet, de fiinte care lumineaza sufletul, care stiu sa alunge furtuni, de cei care daca sunt urmariti de nori, accepta lumina soarelui meu, protejandu-ne pe amandoi de ploaie si de vant.
Ma voi inconjura de Extraordinar si memorabil, dincolo de banalitatea fiecarui gest, sau a rutinei inevitabile. De muzica, poezie si fascinatie.
Si cuvintele au inceput sa curga: “La Multi Ani! sa va incepeti fiecare zi a noului an cu zambetul care anunta extraordinarul si sa o incheiati cu surasul implinitului si al implinirii…”
a.c grayling – wittgenstein (II)
III. Filosofia tarzie
1. Perioada de tranzitie
* Scrierile din perioada de tranzitie sunt cu adevarat tranzitionale […]
* niciuna dintre scrierile lui W nu a fost publicata pana dupa moartea sa, iar motivul este ca nu a fost niciodata multumit de felul cum isi exprimase ideile sau ordonase remarcile prin care erau exprimate.
* o conceptie a „intelesului ca folosire”
* Partea intai a Gramaticii priveste felul cum atasam un inteles sunetelor pronuntate si semnelor scrise care constituie limbajul.–> intelegerea limbajului nu este un proces, ci o abilitate.
* […] investigheaza in Gramatica, notiunile cruciale de „gandire” si „intelegere” in sine, […] prin argumentarea ca exista mai multe feluri diferite de intelegere, corelate nu prin posesiunea in comun a unui set de caracteristici esentiale sau definitorii, ci printr-o relatie generala de similaritate pe care o numeste „asemanare de familie”.
* teoria intelesului ca folosire „daca ar trebui sa indicam ceva ce constituie viata semnului, ar trebui sa spunem ca asa ceva este folosirea lui.”
2. Metoda, sens si folosire
* Tractatus –> limbajul are o esenta unic determinabila, o singura logica subiacenta; [..] rel de reprezentare in sine, se sprijina pe o legatura denotativa intre nume si obiect. Numele „insemna” obiecte. / Caiete –> nu exista o singura „logica a limbajului” […] intelesul unei expresii este folosirea sa, in multiplicitatea practicilor care vin sa construiasca limbajul.. […] limbajul este intretesut in toate activitatile si comportamentele umane si ca atare diferitele noastre folosiri ale lui primesc continut si semnificatie prin activitatile noastre practice.
* Tractatus — Problemele filosofice rasar din cz ca „intelegem gresit logica limbajului nostru”/ Cerceterai –> problemele filosofice vor disparea atunci cand functionarile limbajului vor fi sesizate asa cum trebuie.
* […] o sesizare a diferentei dintre ceea ce W. numeste „gramatica de suprafata” si „gramatica de adancime”. Prin „gramatica” el intelege mai degraba logica – mai precis, logica unei activitai lingvistice date; exista mai multe moduri diferite in care functioneaza „gramatica” limbajului., pt ca exista mai multe genuri de activitai lingvistice. [..] Cercetarile – o cercetare „gramaticala”.
* concluzia la care ajung remarcile lui W. despre metoda este ca in filosofie nu ar trebui sa cautam sa explicam, ci numai sa descriem.
* descrierea facuta de Sf Augustin invatarii limbajului in Confesiuni
* felul in care lucreaza limbajul este, sustine W., „ceva care se aflat deja la vedere, si care devine analizabil printr-o rearanjare”.
Ceea ce se afla la vedere spune W., este faptul ca limbajul nu este un singur lucru uniform, ci o multime de activitati diferite. […] Toate aceste activitati sunt numite de W. „jocuri de limbaj” –> „termenul ‚joc de limbaj’ este destinat sa scoata in evidenta faptul ca vorbirea unei limbi este parte a unei activitati, sau a unei forme de viata”.
* intelesul unei expresii este folosirea pe care i-o putem da, intr-unul sau altul dintre variatele jocuri de limbaj ce constituie limbajul: „intelesul unui cuvant este folosirea sa in limbaj”.
* Cum ar putea incepe sa fie invatat limbajul atunci, daca intelegerea este denotare si astfel este dependenta de definitiile ostensive? –> a intelege un cuvant nu constituie o experienta ca a vedea rosu sau a simti o durere.
* Stabilind ce nu sunt intelesul si intelegerea, W. da apoi o descriere pozitiva a ceea ce sunt ele. Aici conceptul de intelegere este central. W. spune: „ A intelege un enunt inseamna a intelege un limbaj. A intelege un limbaj inseamna a stapani o tehnica.” –> legatura dintre intelegere, inteles si folosire
3. Intelegere si urmare a regulilor
* „intelegere” –> stapanirea unei tehnici sau practici in felul tocmai explicat, se orienteaza spre notiunea de urmare a unei regului, ideea fiind ca practica in care consta intelegerea sensului (intelesului) expresiilor este aceea a observarii regulilor pt folosirea lor in diferite jocuri de limbaj carora le apartin.
* W. respinge notiunea de calcul si o inlocuieste cu cea de joc de limbaj
* […] este important sa nu fim indusi in eroare de notiunea de regula insasi, caci exista o perspectiva comuna, de pilda, asupra regulilor logicii si ale matematicii, care sustine ca acele reguli dicteaza daca facem ceva corect sau nu, independent de practica noastra de a aplica sau urma acele reguli; […] doua caracteristici ale regulilor si ale urmarii regulilor – cineva are senzatia ca este ghiday sau constrans de regula; regula pare sa-i spuna ce sa faca, sa-i dicteze activitatea + regulile determina dinainte ce rezultat va decurge din palicarea lor. […] Se pare ca exista ceva inexorabil in legatura cu regulile ce fac ca incorectitudinea sau corectitudinea a ceea ce eu realizez sa fie pe deplin independente de faptul ca realizez lucrul respectiv.
* Ceea ce subliniaza W. este faptul crucial ca ceea ce constituie o regula este folosirea comuna a ei de catre noi. […] „O regula sta ca un indicator.”
* „o persoana merge dupa un indicator numai in masura in care exista o folosire obisnuita a indicatoarelor, un obicei.” –> urmarea indicatoarelor nu este o activitate mentala interioara, ceva ascuns, ci o chestiune publica; ea se arata in practica noastra, este manifesta + urmarea regulilor este in mod esential o practica sociala, adica este ceva ce exista intr-o comunitate; existenta acordului intr-o comunitate este ceea ce stabileste regulile pe care le urmam.
* „ Si deci ‚a respecta o regula’ este de asemenea o practica. Iar a crede ca se respecta o regula nu inseamna a respecta o regula. Nu este deci posibil sa respeti o regula ‚in mod privat’: altfel, a te gandi ce se respecta o regula ar fi acelasi lucru cu a o respecta.”
* a urma o regula este un lucru pe care il facem fara a reflecta (de ex, sahul); […] urmarea de reguli este o practica habituala, una in care suntem antrenati ca tineri membri ai comunitatii noastre lingvistice: „A urma o regula este asmanator cu a te supune unui ordin. Suntem antrenati sa facem stfel.”
4. „Forme de viata”, limbaj privat si criterii
* Intelesul unei expresii este ceea ce intelegem atunci cand intelegem acea expresie. […] A cunoaste folosirea ei inseamna a avea o abilitate; abilitatea de a urma regulile pt folosirea ei in acele jocuri de limbaj diferite. […} Urmarea regulilor este o practica incorporata in obiceiurile si conventiile unei comunitati. Regulile ne ghideaza si ne furnizeaza standarde de corectitudine. […] A intelege orice enunt dat inseamna a intelege jocurile de limbaj din care face parte: in mod analog, a urma o regula inseamna a stapani practica in sine a urmaririi regulilor.
* limbajul este intretesut in acest model al caracterului si activitatii omenesti, iar expresiilor sale le este conferit un inteles prin natura si perspectiva imparatsita celor ce-l folosesc. Astfel, o forma de viata consta in acordul comunitatii asupra relatiilor naturale si lingvistice care se manifesta in intelegerea in definitii si judecati, si prin urmare in comportament. […] suntem instruiti in limbajul comunitatii noastre.
* limbajul este in mod esential public „argumentul limbajului privat”
* Pt W.. a vorbi un limbaj inseamna a participa la o forma de viata. […] nici experienta „privata”, nici limbajul pe care il folosim pt a vorbi despre acesta nu sunt de fapt private. Exista, si trebuie sa fie, criterii publice pt aplicarea expresiilor despre durere, dispozitii si celelalte, pt ca astfel de expresii sa poata exista. Regulile pt folosirea expresiei de „durere”, si a altor expresii psihologice, spune el, sunt unele publice, care se aplica in mod egal atunci cand vorbirea se refera la mine insumi sau la altii; nu exista doua seturi de reguli pt asemenea expresii, unul guvernand atribyirea starilor respective pt sine, iar altul guvernand atribuirea lor pt altii.
* notiunea lui W. de „criteriu” a provocat multe discutii.
* „temeiuri deductive”/ „temeiuri inductive”
* Pe scurt, criteriile pt a atribui o durere sunt date de jocul de limbaj din care fac parte atribuirile de durere, iar cand invatam cum sa folosm cuvantul „durere”, invatam de fapt practica experimentarii recunoasterii si vorbirii despre durere.
5. Minte si cunoastere
* In filosofia lui Descartes punctul de pornire este ego-ul, de a carui existenta nu putem decat sa fim siguri. […] In acesta conceptie, cunoasterea la pers intai a starilor psihologice este in intregime neproblematica, in vreme ce cunoasterea lor la pers a treia este exact pe dos.
* Atacand aceasta ordine carteziana, Wittgenstein inverseaza ordinea dificultatii […] Descartes – atribuirea starilor psihologice la persoana intai sunt relatari sau descrieri ale unor procese interioare esential private. W. neaga asa ceva si argumenteaza in schimb ca ele sunt manifestari sau expresii ce fac parte din comportamentul la care se aplica conceptele psihologice in cauza. […] „Un copil s-a lovit si plange si atunci adultii ii vorbesc si ii invata exclamatii, iar mai apoi propozitii. Ei il invata pe copil un nou comportament pt durere.”
W. sustine ca faptul ca cineva spune „ma doare” este o manifestare a durerii sale; nu este un semn exterior pt altceva ce are loc pe dinauntru, ci este in sine o parte din comportamentul sau pt durere. […] „Prin natura si printr-un anumit antrenament […] suntem dispusi sa dam o expresie spontana dorintelor, in anumite circumstante.”
* „Cuvintele prin care imi exprim amintirea sunt reactiile memoriei mele.”
* W. adopta ideea ca o stapanire a limbajului introduce niveluri de bogatie si subtilitate ( a exprimarii) indisponibile creaturilor ce nu folosesc limbajul: „Un caine crede ca stamanul sau este la usa. Dar poate el sa creadea, de asemenea, ca stapanul sau va veni poimaine?”.
* Jocul nostru de limbaj este o extensie a comportamentului primitiv.(Pentru ca jocul nostru de limbaj este un comportament).
* noi putem sa cunoastem doar lucrurile de care are sens sa ne indoim […] e lipsit de sens sa pui pretentii de cunoastere acolo unde indoiala insasi este lipsita de sens.
* Indoiala este ea insasi posibila numai in contextul unui joc de limbaj. […] Din familiara afirmatie a lui W. ca „vorbirea noastra isi primeste intelesul de la restul intreprinderilor noastre” decurge ca „daca nu esti sigur de niciun fapt, nu poti fi sigur nici de intelesurile cuvintelor tale.”
* „O indoiala care a pus totul la indoiala nu ar mai fi indoiala.”
* O indoiala legitima poate avea sens numai in contextul unui cadru care nu este el insusi subiectul indoielii: „Jocul indoielii insusi presupune ceritudinea.”
* […] rolul fundational al propozitiilor „gramaticale” consta in caracterul lor neindoielnic in practica, in actiune: „tine de logica investigatiilor noastre stiintifice faptul ca anumite lucruri nu pot fi in fapt puse in practica.”
* „ Unde nu exista indoiala, nu exista nici cunoastere?”
6. Cateva reflectii si comentarii
* in conceptia lui W. limbajul si gandirea se autodetermina si se autoconstituie din interior, si ca prin urmare realitatea nu este, asa cum o gandise el in Tractatus, independenta de limbaj si gandire.
* In sens larg, exista doua feluri de relativism, „cultural” si „cognitiv”. Relativismul cultural este teza ca exista diferente intre culturi sau societati, sau diferite faze din istoria unei singure culturi sau societati, cu privire la practici ssi valori sociale, morale si religioase. [….] Relativismul cognitiv este conceptia potrivit careia exista mai multe moduri de a percepe si a gandi lumea sau experienta, moduri ce pot fi atat de diferite incat membrii unei comunitati conceptuale sa nu mai poata intelege deloc cum este sa fii membrul unei alte comunitati conceptuale.
* „Daca un leu ar putea vorbi, noi nu l-am putea intelege.” „Noi nu intelegem gesturile chinezesti mai mult decat intelegem propozitiile in chineza.”/ modul in care vad ei lumea ne este inaccesibil, si viceversa.
* jocurile noastre de limbaj si opiniile noastre se schimba, ceea ce implica faptul ca perspectiva predecesorilor nostru ne-ar putea fi la fel de inaccesibila cognitiv precum cea a leilor, sau din nou in mod diferit, a chinezilor.
* daca limbajul este in mod logic public, nu pot exisata limbaje care sa fie in orice sens private.
* problema cu care se confrunta un presupus utilizator al unui limbaj privat – anume, ca el nu poate spune daca urmeaza o regula sau doar crede ca o urmeaza – se rasfrange de asemenea asupra comunitatii ca intreg. Cum poate spune comunitatea daca urmeaza o regula? Raspunsul pe care il da W. este: nu poate spune.
IV. Wittgenstein si filosofia actuala
* a ezitat atat de mult, incat in cele din urma toata opera sa tarzie a fost publicata postum
* el spune ca suntem „vrajiti” de limbaj
xxx
Retorice XII
Daca ieri am citit Wittgenstein, transacriind citate si idei, se poate spune ca mi-am petrecut ziua de Craciun cu el?
xxx
"I am too pure for you or anyone."
Am inceput sa citesc sylvia plath – clopotul de sticla… sunt deja la pagina 35; peste alte 53 vor mai ramane exact 200; de la 200 de pagini in sus incepe prabusirea – o alunecare continua, pagina dupa pagina, fara putinta de a ma opri, pana ating finalul, invinsa si epuizata de atata lupta si din nou cu nostaligia unei carti terminate prea devreme.
Romanul este o scriere la pers I sg, ceea ce face tentatia de contopire cu personajul aproape irezistibila – ma imbat si eu alaturi de ea, ametesc, privesc new-york-ul prin privirea ei, ne sufocam; stilul este organic, naturalist, si totusi liric, un amalgam de analiza – deocamdata supra-rationalizata, si metafore care ar trebui mai degraba sa-si aiba locul in poezie decat in roman.
***
Miezul zilei de Craciun, si in timp ce randurile capata sens, biserica din apropiere raspandeste ‘Silent night’ in sunete de clopot… intamplare sau armonie?
xxx
it was fascination III
Am intalnit zilele trecute cel mai frumos brad de Craciun pe care l-am vazut vreodata — un brad care inspira basme; pentru mine, intalnirea din pizzeria unde l-am aflat a stat sub vraja lui.
Acum, aproape ca inteleg pasiunea colectionarilor (de opere de arta in special) – cred ca nu provine din splendoarea obiectului respectiv, sau dorinta de a poseda ceva unic, ci dintr-o teama: frica de dor — teama ca ti s-ar putea face dor de imaginea acelui obiect care ti-a surprins privirea, si te-a cucerit, si nu-l vei mai (re)gasi niciodata…
Impresie. Albastru inefabil... 
