Posted in Caro Emerald, concert, londra, phonèmes

Caro

Cateva ore ramase pana cand ceea ce traiam virtual mi se intampla in realitate: Caro Emerald in concert. Atatea seri in care mi-am organizat propriul concert Caro pe youtube, ascultand melodii interpretate live in studio, minunandu-ma de fiecare data de vocea ei zambitoare si tandra, careia i se potrivesc perfect ritmurile de jazz, atmosfera de inceput de secol XX, versurile, sentimentul de vacanta, de armonie, de “totul este posibil” si mutat muntii din loc. Totul la ea i se potriveste si mi se potriveste deopotriva, si cu cat ascult Caro mai des, cu atat ma cucereste mai mult. 
Ah, ce sentiment de entuziasm nebun ma cuprinde! Fericire sau ceva gen… mai sa-mi pierd controlul cuvintelor…
“And every thought i have turns the language blue…”
Posted in concert, phonèmes

Lecturi cu jazz

16 mai 2012 – Cafe at Foyle’s/ Ray’s Jazz Stage

Zhenya Strigalev/Liam Noble Duo

Am fost zilele trecute la Cafe at Foyle’s pentru o serata de jazz cu Zhenya Strigalev/Liam Noble Duo. Nu stiam ce si cum, dar am fost, sunt incantata si de muzica si de atmosfera: un soi de jazz avangardist, un neo-jazz, unde saxofonul este in disonanta cu pianul, antrenand urechea in a percepe doua feluri de linii melodice concomitent, iar creierul in alegerea uneia pe care sa o urmeze constient. Pentru ca pianul era in surdina, am ales saxofonul – un fel de anti-muzica, dintr-un instrument pe care in mod obisnuit il percep ca romantic. Duo-urile au alternat cu solo-urile ilustrand maiestria fiecarui muzician, si mi-au incantat in sfarsit simturile (- pana atunci putin inhibate de ceea ce percepeam a fi dezacord), alaturi de aroma de cafea, vanilie sau ceai de lamaie care m-a inconjurat de la vecinii de muzica si lectura. Mai mult nu ma pricep sa spun, decat ca Foyle’s Cafe este un fel de amestec intre cafenea si sala de lectura, un loc de stat, savurat o carte asortata cu ciocolata calda, inghetata si jazz, intr-o atmosfera unde sunetele muzicii si cuvintele cartii se percep deosebit – o sinestezie aproape totala.

(sursa foto: laptopfriendlycafes.com)

Despre faptul ca dupa concert am vizitat libariile Foyles – care se intind si se inalta pe vreo 4 niveluri, ca m-am simtit saraca si nefericita, ca mi-as fi dorit nshpe mii de carti, ca desi aproape toata viata mea inseamna carti, inca mai am atatea de stiut, nu mai “zic” nimic…
Posted in phonèmes

breathtaking blue

De mai mult de cinci ore deja, caut o melodie Alphaville ascultata accidental mai devreme in drum catre casa, cand cufundata in reverie, cuvinte si muzica am preferat sa nu-mi notez nici macar un vers care sa ma ajute s-o regasesc; acum rasfoiesc furibund youtube-ul, aparent fara succes. Melodia nu cred s-o gasesc; am descoperit insa cateva melodii de repeat si un breathtaking blue… am ascultat melodiile haotic, dar imi place cum unele meodii sunt Alphaville dupa bucatile instrumentale (intro mai ales), altele dupa voce, majoritatea impresioneaza si prin versuri, iar unele nu par a fi Alphaville deloc – asa cum s-a intamplat cu melodia mea, insa odata aflat interpretul, parca pare prostesc sa nu fi recunoscut amprenta vocala sau inflexiunile vocii.

alphaville — life is king

alphaville — welcome to the sun

alphaville — point of no return

***
Uh, am gasit-o in sfarsit, desi cautarea a fost mai mult placere si nerabdare; o ascult si reascult, si inteleg de ce si ce m-a captivat, capturat: alphaville — the impossible dream

xxx

Posted in lexèmes, phonèmes, poezie

fara petale

Astazi m-am trezit cu pofta de poezie, si daca tot sunt prizoniera melodiei si a versurilor ei de atata vreme…

Nisipul fin a oftat
Zambeste-n el o urma de pacat
E semn c-aici in zadar
Isi cheama luna lupii la altar.

Cearcan, cearcan, piaptana
Ochii ei ma-ncearcana.

Stropi de vina ingropat
Ciorchini de sare fata i-au spalat
Cristale reci tes in fum
Coperti de aur pe-un sicriu de scrum.

doru stanculescu — fara petale
xxx

Posted in phonèmes

Muzica, nu zgomot…

Am deschis radioul gandindu-ma ca mi-as dori sa urmeze Michelle Torr ; a treia melodie a fost Michele Torr – Lui

Traiesc cu multe nelamuriri, intrebari si contradictii, dar am certitudinea ca mi-a fost scris sa ascult RomanticFM, si il ascult parca dintotdeauna; atat de dintotdeauna incat parca ne-am contopit cumva; si atunci cand dupa ce ma atrage vreo melodie pe care o tin, tradator, pe repeat si ma intorc la el, simt ca a fost si va fi mereu acolo, asteptandu-ma, cu acea armonie care uneori imi linisteste sufletul, alteori mi-l tulbura….

xxx
Posted in lexèmes, phonèmes, sémèmes

my dream is to fly


yves larock — rise up

Am impresia ca de cand ascult repetat melodia, ploua mult mai des; poate este modul Universului de a imi indeplini versurile; insa eu nu stiu sa zbor… nu in trezie…
Exista insa si alt fel de zboruri si de curcubeie: in cuvinte, in zambete, in sine, in forta de neinteles pe care o simt ascultand melodia…

I try to fly away so high
direction- sky
My dream is to fly
Over the rainbow so high

Posted in lexèmes, phonèmes, spuma zilelor

Sentimentale…

— AS VREA sa ma-ndragostesc, spuse Colin. Ai vrea sa te-ndragostesti. Ar vrea idem (sa se-ndragosteasca). Am vrea, ati vrea sa va-ndragostiti. Si ei ar vrea sa fie îndragostiti…

(boris vian — spuma zilelor)


Ricchi E Poveri – M`innamoro di te

http://embed.trilulilu.ro/audio/Elenutza_Kagome/8a6585dce6ebf7.swf

M’innamoro di te so che non dovrei
m’innamoro di te di come sei.
M’innamoro di te di ogni tuo momento
m’innamoro di te perche lo sento
…….
M’innamoro di te in tutti i sensi
m’innamoro aIlche se tu non mi pensi.
M’innamoro di te che non ne sai niente
m’innamoro di te completamente.
Posted in fascinatii, phonèmes, sémèmes

it was fascination IV


As putea inconjura lumea intreaga alaturi de acesta melodie! fascinatie la prima ascultare, si dupa primele ore de ‘repeat’, inca o inspir avid.

Este genul de melodie care imi place nu prin versuri, ci pentru energia pe care o simt in sange, tendinta de a cauta cerul cu privirea atunci cand o ascult, si sentimentul ca in ciuda oboselii sau a nesomnului ea poate purta corpul oriunde si oricat… un cantec cat doze intregi de energizant…


Posted in Caro Emerald, londra, phonèmes, sémèmes

i will possess your heart


O melodie si clipul ei, intalnite intamplator pe youtube, pot fi uneori semnul care linisteste tulburarea unor decizii irationale; dincolo de melodiile lui Caro Emerald pe care le ascult aproape neincetat de cateva zile incoace – si care inca imi aduc entuziasm si un sentiment placut de euforie, libertate, si ceva care pare a fi fericire.


death cab for cutie — i will possess your heart (extended version) –> imaginile primelor minute – trecut si viitor, si confirmarea ca “E bine!” – cum ar zice les Elephants Bizarres.

death cab for cutie — i will possess your heart (radio version) –> pentru ca poate si versurile pot fi parte din mesaj – inca nu le-am descoperit sensul.

xxx

Posted in phonèmes

muzicale

Din cand in cand intalnesti o melodie alaturi de care simti ca ai putea muta munti si realiza imposibilul; un vers, acorduri, un sentiment care o scoate din banalul pe care i-l recunosti, si i-l accepti, pt ca nu totul trebuie sa fie perfect, si unele melodii te invata cedarea si compromisul….

You look at me it’s like you hit me with lightning…

elle goulding — starry eyed

http://embed.trilulilu.ro/audio/andyyou/1bd9da56b935ad.swf

xxx

Posted in phonèmes, sémèmes

Nocturne

Ori de cate ori am impresia ca nu mai am nimic ramas din suflet, ascult Chopin; si atunci il simt iar, cum sangereaza, mai viu ca oricand… dap…ceva gen „you bleed just to know you`re alive”…

Si atunci, daca eu simt o durere care aproape ma sufoca ascultandu-l, ma intreb cat de puternic si-a resimtit el trairile… el care sangera la o simpla atingere, care iubea definitiv si devotat, care isi canta pana si polkile cu acorduri aproape imperceptibile de nostaligie,care era exasperant de sensibil … cum sa nu iubesti omul care poarta atata durere in el? offf, george sand!

http://embed.trilulilu.ro/audio/razadelumina/16452f6f91a341.swf

Posted in bleuèmes, phonèmes, pink martini

1 albastru/ luna

Albastrul lunii este roz, si mi-as fi dorit sa fie sunete, mai degraba decat imagine…este albumul lui Pink Martini – Splendor in the Grass ; cred ca pink martini a devenit formatia momentului pt mine, pentru ca multe dintre melodiile de repeat din ultima vreme au fost ale lor, pentru ca fiecare melodie care-mi place este o experienta sentimentala, acustica si vizuala, pentru ca de fiecare data cand ascult la soledad ma indragostesc iar si iar de Chopin, pentru ca melodiile lor au si tristeti nedefinite, iar mie-mi place cam tot ceea ce nedefinit, nedefinibil sau… inefabil… ca si filmul, ca si Natalie Wood care, probabil de aceea s-a potrivit atat de bine filmului, ca si bucata din poemul lui Wordsworth…pentru ca le astept concertul din iulie, si pentru ca atunci cand astepti ceva, ai un Sens…

http://embed.trilulilu.ro/audio/bright/e20b95fe6a91ad.swf


http://embed.trilulilu.ro/audio/alexgheorghita/562a88817249bb.swf

http://embed.trilulilu.ro/audio/emilsifu/f2964ec53f341d.swf

http://embed.trilulilu.ro/audio/NoIamNotHamlet/4782cbfc1b284f.swf

Posted in phonèmes, sémèmes

urma — blazzaj

in acesta seara este concert Blazzaj ; sunt multe motivele pt care imi place Urma… pentru felul de a iubi in care ma regasesc, pentru cum mi-as dori sa simt iubirea, pentru versuri, pentru ca este o scena in melodie care-mi aminteste de lorelei a lui ionel teodoreanu si putin de sorescu, pentru ca ma ameteste si rascoleste toate sentimentele din mine…



Sufletul mi-e dus de-acasa

Si nu stiu pe ce carare s-a pierdut

Stele multe ingandurate

Sageteaza clipa-n care m-am nascut

Nu-mi presimti tu nebunia

Inima cand mi-o adulmeci tremuratu

Am sa-mi caut cuib in ramuri

Canta lutul zvon curat ca lacrima

In argintul cel de noapte

Cand m-a biruit imbratisarea ta

Lacomi si flaminzi mi-s ochii

Vesnic nesatui in cautarea ta



Umbra ta e dulce

Urma ta e oarba

Te urmez oriunde

Umbra ta e dulce

Urma ta e oarba

Te urmez oriunde



Am vazut chipul tau intr-un geam

Intunecat de vagon de cale ferata

Zorii m-au prins privindu-te

Oamenii dormeau chirciti mofturos

Peste tot imprejurul meu si

Mi-am cerut iertare pentru ei

Am vazut chipul tau cand vantul

Isi stergea lacrimile reci pe geamuri

Altoita pe fiinta mea, imensa lume ma doare ca o rana

Am vazut chipul tau si-am inchis pleoapele sa-l imbratisez

[…..]

Pasul tau suride, chipul tau zburda

Rasuflarea ta ma topesc launtric

Numele tau sfariie pe trupul inimii mele

Din zimbetul tau am invatat zborul

Din mirosul tau am invatat vietatea

Din oboseala ta, din oboseala ta

Am invatat dragostea

Mana ta imi face gandul batran

Secunda ta imi fuge graba

Numele tau, numele tau

Sfaraie pe trupul inimii mele

Valuri peste valuri de iubire se revasa din mine.

Posted in phonèmes

obsesii muzicale

pink martini – clementine… o melodie care ma obsedeaza de saptamani… cred ca imi place atat de mult nu numai pentru versuri si pian, ci mai ales pentru ca este o melodie ca un roman de Ondaatje : o poveste senina si luminoasa, dar de o tristete nedefinita… asa mi-au parut si Pacientul englez, si Divisadero ; poate trebuie doar sa incep un nou roman de-al lui…

If tomorrow’s moon doesn’t show
If our dreams go lost in the winter snow
And the flowers wither and die
And the waterfalls go low and dry
Will you meet me in the garden
We’ll say ‘please’ and ‘beg your pardon’
If tomorrow’s sun doesn’t shine
At least I’ll have my Clementine

xxx

Posted in phonèmes

Rataciri de sine

http://embed.trilulilu.ro/audio/know1NG/bbf16a8fa36cff.swf

Djuma Soundsystem – Les Djinns
les djinns — djuma soundsystem — o melodie pe sau pentru care iti poti pierde mintile… simti fiecare sunet, fiecare vibratie, fiecare miscare… cum tema centrala se dezvaluie dintre celelalte note, pastrandu-si totusi misterul, incerci sa ii cuprinzi imaginea, magicul, si la un moment dat, sentimentul devine atat de intens, incat nu mai stii care parte esti tu, si care parte melodia, daca esti sunet sau om…

xxx

Posted in phonèmes, sémèmes

‘zgomotul unui sarut pe-un umar gol’

You fill up my senses
like a night in the forest
like the mountains in springtime,
like a walk in the rain
like a storm in the desert,
like a sleepy blue ocean
you fill up my senses,
come fill me again.

Come let me love you,
let me give my life to you
let me drown in your laughter,
let me die in your arms
let me lay down beside you,
let me always be with you
come let me love you,
come love me again.

john denver — you fill up my senses/ annie’s song… nu stiu daca sunt versurile, linia melodica, sau intensitatea cuvintelor, dar acesta melodie este ca si cum ai citi Boris Vian…

xxx

Posted in bleuèmes, phonèmes

1 albastru/ luna

(liberta/freedom-fabio bertiglia@flickr.com)

”You know it’s freedom
when bad things
feel so damn good”…


Albastrul lunii august reprezinta Libertatea, melodiile pe care le canti cu voce tare pe strada, plimbarile prin ploaie, floarea de papadie in care tocmai ai suflat, parerile pe care simti ca trebuie sa le exprimi, iubirile ilogice si pasiunea pentru acea melodie care te bantuie de saptamani…

xxx

Posted in concert, grupo compay segundo, phonèmes

Compay! Compay!

Grupo Compay Segundo

Arenele romane, Bucuresti

21 iulie 2009

Din septembrie anul trecut am crezut ca dupa experienta Leonard Cohen nu ma voi mai putea pierde vreodata in vreun alt concert live, in afara urmatorului concert Leonard Cohen. Acum doua seri am trait insa, si un alt fel de hipnoza : nu a fost o transa a tacerii, a coplesirii evlavioase in fata vocii si a versurilor, ci una de in-salbatacire, descatusare, eliberare.


Daca asteptarea concertului a adus acorduri serene a ceva gen jazz in surdina, de prima melodie pana la ultima, Compay Segundo nu au facut decat sa pompeze prin venele noastre acorduri, sange cubanez, dansuri traditionale sau tribale, zambet, ritm.


Amfitionul, si totodata una dintre vocile grupului este genul de persoana care ar fi putut convinge si un sfant sa comita o faradelege, si nu datorita senzualitatii – se pare ca cineva acolo sus a hotarat sa ii predomine doar talentul artistic, ci datorita faptului ca emana lumina, bunadispozitie, energie coplesitoare ; nu conta ca poate apauzi sau canti total afon, ori ca miscarile nu corespund melodiei, privindu-l aveai impresia ca esti perfect, ca apartii acelui moment, acelui loc, ritmului. Este extraordinar cum, cu povestile de dinaintea fiecarei melodii, privind geneza cantecului, si referirile continue la Compay, a reusit sa readuca pe scena un om mort de cativa ani, doar prin puterea evocarii, fara imagini, fara translator, doar prin cuvinte si muzica.


Cu siguranta majoritatea spectatorilor erau acolo pentru a simti muzica, dar transpunerea, transformarea, a fost imediata, de la primul acord intampinat cu aplauze, si continuat cu batai ritmice din mana sau picior, pana la sunetul de final incheiat cu audienta in picioare dansand efectiv, sau doar miscandu-si trupul timid, cu totii aducandu-i omagiu lui Compay : « Compay !Compay ! »


Numai ‘sentimentalisme’ despre concert, pentru ca virtuozitatea fiecarui membru al grupului este evidenta ; inregistrari, premii si faima sunt destule pentru a convinge.

A fost ceva impresionant, ametitor ; as repeta experienta oricand… m-am simtit traind, si a fost incantator…

Posted in hvk, phonèmes, sémèmes

Je ne puis imaginer une vie sans musique…

Herbert von Karajan

5 aprilie 1908 — 16 iulie 1989

Pasiunea mea pentru Herbert trece dincolo de admiratie sau fascinatie. Cred ca este idolatrie. Nu-mi explic altfel religiozitatea cu care il privesc si-i ascult muzica.

M-a fascinat din primul moment cand l-am vazut – la atheneu, prima editie de “Confluenta artelor”: privirea lui inchisa, aparent oarba, miscarile aproape shamanice, care pot hipnotiza muzica insasi; si ascultatorul.


Am cautat apoi cu fanatism mai multe despre el: mai multe date, mai multe imagini, mai multe inregistrari. Am intalnit marturiile altora despre el, si marturiile lui insusi despre sine – aceeasi dezamagire ca de fiecare data cand descopar ca zeii si zeitele mele sunt cat se poate de umani; dar Herbert redevine El de fiecare data cand il privesc.


Si ii privesc mereu ochii inchisi, orb sau orbit de Armonie, miscarile hipnotice, prin care ai putea asculta muzica surd fiind. Vad cum i se lumineaza chipul, sau cum i se intristeaza miscarea mainii; si buzele lui mereu in jos, a tristete, dezvaluind lupta interioara a celui care poarta cu sine Armonia, si nazuinta de a o reda perfect, eterna cautare. Si privesc cum biciuieste muzica, pentru ca mai apoi sa o mangaie, cum o imbratiseaza sau o poseda, cum este tandru sau distant, cum prin miscarile baghetei lui muzica pare a avea trup de femeie…



Pentru exemplificare, herbert von karajan — beethoven symphony no 7

Posted in alegria, cirque du soleil, phonèmes, sémèmes

la rabia de amar

Alegría
Como la luz de la vida
Alegría
Como un payaso que grita
Alegría
Del estupendo grito

De la tristeza loca
Serena,
Como la rabia de amar
Alegría
Como un asalto de felicidad

Totul a inceput de la un vers… como la rabia de amar chestia asta pe care mie`mi place s`o traduc prin turbarea de a iubi – ca o boala, ca si cum ai suferi de acea persoana, ca si cum ti s`a extins prin corp si in sange si in tot ceea ce erai tu, si desi ti`e frica de suferinta, cauti boala cu disperare si nesat…

(23 sept 2006)


Sau orice boala are un leac, placebo sau chimic, extern sau inlauntru nostru, descoperit sau nu?….