Posted in hvk, phonèmes, sémèmes

Je ne puis imaginer une vie sans musique…

Herbert von Karajan

5 aprilie 1908 — 16 iulie 1989

Pasiunea mea pentru Herbert trece dincolo de admiratie sau fascinatie. Cred ca este idolatrie. Nu-mi explic altfel religiozitatea cu care il privesc si-i ascult muzica.

M-a fascinat din primul moment cand l-am vazut – la atheneu, prima editie de “Confluenta artelor”: privirea lui inchisa, aparent oarba, miscarile aproape shamanice, care pot hipnotiza muzica insasi; si ascultatorul.


Am cautat apoi cu fanatism mai multe despre el: mai multe date, mai multe imagini, mai multe inregistrari. Am intalnit marturiile altora despre el, si marturiile lui insusi despre sine – aceeasi dezamagire ca de fiecare data cand descopar ca zeii si zeitele mele sunt cat se poate de umani; dar Herbert redevine El de fiecare data cand il privesc.


Si ii privesc mereu ochii inchisi, orb sau orbit de Armonie, miscarile hipnotice, prin care ai putea asculta muzica surd fiind. Vad cum i se lumineaza chipul, sau cum i se intristeaza miscarea mainii; si buzele lui mereu in jos, a tristete, dezvaluind lupta interioara a celui care poarta cu sine Armonia, si nazuinta de a o reda perfect, eterna cautare. Si privesc cum biciuieste muzica, pentru ca mai apoi sa o mangaie, cum o imbratiseaza sau o poseda, cum este tandru sau distant, cum prin miscarile baghetei lui muzica pare a avea trup de femeie…



Pentru exemplificare, herbert von karajan — beethoven symphony no 7

Posted in carti, hvk, lexèmes, sémèmes

De demult citite II


Histoire de ma vie – Herbert von Karajan


Desi initial a fost conceputa ca un fel de conversatie intre Von Karajan si Franz Endler, pana la urma a iesit ceva intre biografie si autobiografie, un mélange intre povestea lui Karajan si completarile lui Endler, unde nu se respecta neaparat un fir cronologic si nici rigurozitatea pe care i`ar fi acordat`o un biograf trecerii timpului…
De mentionat ca materialul a fost strans timp de 2 ani si ca HvK a acceptat sa discute/povesteasca aspecte oarecum controversate din viata sa…

Cuvintele lui Karajan care ar putea fi considerate moto-ul cartii:
Je ne puis imaginer une vie sans musique…
(13 sept 2006)


Jurnalul unui geniu — Salvador Dali


Zilele trecute am terminat de citit Salvador Dali — Jurnalul unui geniu – o carte care merita citita macar pt a intelege complexitatea personalitatii artistului…

Ceea ce ma preocupa insa, de fiecare data cand citesc un jurnal este autenticitatea…nu numai a ideilor si gandurilor expuse, dar si a constructiilor lingvistice create…adica, este evident ca la un moment dat respectivul artist are constiinta valorii sale si prin urmare a oricarui lucru (chiar manuscris) pe care`l lasa in urma…si atunci cata, sa spunem- sinceritate, cat recherche se afla in jurnalul sau? Cred ca cel mai autentic jurnal celebru ar fi cel al Annei Frank…

Am citit si jurnalul lui Mihail Sebastian…impreuna cu `De doua mii de ani` si de `Cum am devenit huligan`care, pe langa faptul ca reprezinta un document istoric si literar, sunt si putzin socante deoarece reflecta situatia si tratamentul la care erau supusi evreii, in romania, in timpul ocupatiei naziste…cat despre celelalte scrieri in proza ale sale nu prea m`a impresionat nimic…poate putin `Accidentul` si `Orasul cu salcami`…preferatele mele raman insa piesele de teatru prin tragicul lor, si in ciuda faimei dobandite de D-ra Cucu, imi place mai mult `Jocul de`a vacanta`
(7 sept 2005)