Impresie. Albastru inefabil…

tu lumineaza
drumul catre inima-ti
ritmand iubirea…

“acasa” este
oriunde sufletul ti
se regaseste…

meditatie –
ideile-mi inverzind
a fericire…

valuri si valuri
de emotii intense
sculptand inaltimi…

vreme de tihna,
linistea valurilor –
ce simfonie!

autostrada
catre vis incepe de
unde te aflii…

curgerea vremii –
cascade sclipind argint
pe umerii verzi…

o armonie,
cu mult coplesitoare –
cred ca-ncep sa plang…

cascade de nea,
cernand cu vis versantii,
si inima mea…

petale moarte
devin seva celor vii –
asa si omul…

suflet insorit,
pierdut intr-o campie
de chipuri zambind

campie ninsa
cu certitudini de vis –
da, ma iubeste!

cu tine in gand,
ascult petale soptind:
“da, te iubeste!”

imi amintesc naivitatea adolescentei cand intrebam petalele margaretelor: “ma iubeste, nu ma iubeste”… ce vremuri! ce copilarii!…ce disperare a iubirii!… desi…

joaca de-a timpul
sau impietrind curgerea
imbatranirii…

flori de glicina –
ras al tineretii sub
veghe de bunic

templul kofikuji pare ca un batranel maestru zen aproband complice nazdravaniile nepoteilor…

frunze de artar –
astazi sarutand cerul,
maine, pamantul…

fuji erupe,
ningand primavara cu
lava de toamna…

sufletul precum
gradina unui templu
al armoniei…

nor de glicina –
imbratisand soarele
de primavara…

arcul timpului:
fasia existentei
unind momente…

cu cat infloresc,
sarutul pamantului
se apropie…

prin vesnicia
nuantelor de albstru,
o barca plutind…

melancolie
ningand peste amintiri
sentiment de dor..

o simpla strada,
ori drumul armonios
spre regasire?…

arashiyama –
relaxare, verde, zen,
si doi robotei…

ce existenta!
contempland munti si marea,
florile-mi zburand…