Posted in Milorad Pavic, sémèmes, Srpski

he can do magic

Ma simt desavarsit vrajita; simt vraja in ganduri si privire, si nu m-as desprinde de ea nicicand; nu este plutire, sau indragostire, sau exultarea varatica a parfumului de tei, ci ceva necunoscut care s-a insinuat in sinea mea, si care incepe sa devina eu… ca si cum as trai o alta realitate; ca si cum nu m-as mai putea recupera.

Mi-am trait ultimele ore ale zilei de Craciun cu “Partea launtrica a vantului”, apoi primele ore ale zilei urmatoare, si seara; am citit fiecare pagina de trei ori, pentru ca vorbele sa-mi ramana gravate in memorie, si cred ca am devenit cumva sensul cuvintelor insesi.

“[…] descoperi ca nici in vis nu exista timpul prezent pentru cel care visa, ci aparea ca adverb de timp din prezentul visatorului sub forma unei actiuni paralele cu timpul in care se doarme. Lingvistica visului arata clar ca exista un adverb de timp visat si ca drumul spre prezent trece prin viitor si chiar prin vis. Totul fiind aidoma unei stari netraite, ca o ciudata zi de maine care a inceput dinainte. Intr-un fel, ca un avans luat dintr-o viata viitoare, ca un viitor care se infaptuieste pt ca visatorul (inchis in timpul viitor) s-a ferit de implacabilul acum. “

“Partea launtrica a vantului” este un roman-clepsidra: roman despre Hero si Leandru – doua povesti pornind de la capete diferite ale cartii si ale timpului, si intalnindu-se la mijloc, imperceptibil, prin semne, simboluri si coincidente. Am inceput cu povestea lui Leandru, intrebandu-ma cum as fi inteles romanul daca porneam invers.

Acum citesc Peisaj pictat in ceai, si in existenta mea, anul 2011 va ramane primul an Milorad Pavić, urmand sa traiesc alti ani Milorad Pavić, insa, sarbesti…
xxx

Posted in sémèmes, Srpski

Srpski III

Ma intreb daca astenia de toamna se manifesta chiar daca se mentine inca vremea varateca; nu am chef de absolut nimic; vreau doar sa zac intr-o stare de nebuloasa mentala, fara ganduri, fara contradictii, fara intrebari; doar intuneric.

Pe de alta parte, am fost la facultate azi; orarul afiseaza cursurile de limba sarba doar pt anul II, ceea ce inseamna ca in maxim trei zile trebuie sa ajung la nivel de anul II, ca sa pot asista si participa cu demnitate si nu numai.
Trei zile… pot face asta! 🙂

L.E. clar, intre mine si limba sarba nu poate fi decat patima…

Si mai L.E. se pare ca nu se poate asista la cursuri doar de dragul de a cunoaste; unele realitati sunt diferite de realitatea din mintea mea; pentru cateva momente am simtit o descurajare sora cu moartea sufetului; apoi am hotarat sa nu renunt, si de atunci ma stapaneste un soi de incrancenare extrem de productiva…

xxx

Posted in sémèmes, Srpski

Srpski II

Cateva situatii interesante in ceea ce priveste declinarea substantivelor in limba sarba:

*** cazul Vocativ
* subst masc sg adauga “-e” formei de nominativ
– subst masc care se termina intr-o consoana moale, adauga “-u”
(cons moi: c/ ć/ č/ dž/ đ/ j/ lj/ nj/ š/ ž )
DAR
– la cazul vocativ, “R” este considerat consoana moale
ex. konobaru!
* subst neutre pastreaza forma de nominativ
* vocativul plural coincide cu forma de nominativ plural, pt toate genurile

*** cazul Acuzativ
* forma de masc sg coincide cu forma de nominativ sg
INSA
– cand un subst masc desemneaza o fiinta umana sau un animal (subst animate deci), forma de acuzativ preia desinentele cazului genitiv
– la acuzativ plural, regula nu se aplica

*** cazul Genitiv
– pt cazurile de genitiv plural, daca tema cuvantului se termina in doua consoane, atunci se adauga vocala “-a” intre aceste consoane, la toate genurile
ex. banka – banke – banaka (N sg – N pl – G pl)

De fiecare data cand citesc si recitesc si rerecitesc cele de mai sus, mai ca incep sa plang nervos. Adica, WTF? De unde si pana unde? De ce?

In astfel de situatii parca as vrea sa ard foile dupa care invat, sa le prefac in scrum si praf, sa le amestec cu sange sau alcool si sa mi le injectez in vene. La naiba, ca o iubesc si o urasc aprig!
xxx

Posted in Milorad Pavic, sémèmes, Srpski

Srpski I

Daubmannus povesteşte altă legendă privitoare la formarea alfabetului slav. Se zicea că limba barbarilor nu putea fi stăpâ­nită; într-o toamnă scurtă de trei săptămâni, cei doi fraţi erau retraşi în chilie şi trudeau la desenarea literelor care mai târziu vor fi numite chirilice. Nu le ieşea defel. Din chilie se vedea minunata doime de octombrie, cu tihna ei prelungă cât o oră de mers pe jos şi lată cât două.

Atunci Metodiu îi atrase atenţia fratelui său la patru ulcioare din fereastra chiliei lor, aflate de partea cealaltă a gratiilor.
– Când ai uşa ferecată, cum ajungi la unul din ulcioare? -întrebă el.
Constantin sparse un ulcior, adună cioburile printre zăbrele, după care le replămădi cu salivă mestecată cu lut de sub tălpile lor.

Aşa au făcut şi cu limba slavă, au sfărâmat-o în bucăţele, au luat-o de după zăbrelele slovelor chirilice şi-au pus-o în gurile lor lipindu-i crăpăturile cu salivă amestecată cu lutul grec de sub tălpi..
(milorad pavic — dictionarul khazar)

Ma extenueaza si ma dispera, ma atrage, ma pasioneaza si ma incranceneaza tot mai mult acesta limba sarba, cu deznadejea pe care o simt cand nu gasesc logica, algoritm, sau ceva care sa imi ajute memorarea, si apoi cu zambetul descoperirii de sens si copilaria propriilor intrebari…
I-am declarat razboi, si am s-o inving; o voi imblanzi, si va fi a mea, chiar daca apoi va trebui s-o descoper si s-o redescoper o viata; dupa asa o lupta, nu cred ca ne vom mai putea abandona…

Posted in lexèmes, Milorad Pavic, sémèmes, Srpski

Dictionarul khazar — Milorad Pavic (I)


Mai am cateva pagini de format electronic din Dictionarul khazar si m-am blocat… cumva mintea mea refuza sa mai reactioneze; citesc si recitesc acelasi fragment, si sensurile nu se mai confunda cu mine asa cum obisnuiau. S-ar putea sa nu fie nesomnul, ci teama – m-am obisnuit atat de mult sa traiesc in acesta carte, incat nu stiu cum voi revedea lumea/lumina sau alte scrieri de-ale lui (milorad pavic) in afara ei.

Imi doresc sa pot citi cartile cu sangele rece al unui chirurg sau al unui asasin, sau cu indiferenta unui barbat in fata sufletului unei femei pe care nu o iubeste.

*******

Clepsidra crestată de el pe coperta cărţii nu se vedea cu ochiul liber, dar în liniştea deplină a cititului se putea auzi scurgerea nisipului. Când nisipul se prefira de tot, cartea se cerea întoarsă, se voia citită invers, de la sfârşit la început, şi astfel se dezghioca miezul tainic al cărţii.


Posted in Milorad Pavic, Srpski

Milorad Pavic

“Kir Avram citea îndeosebi pe vreme rece, doar în cămaşă, lăsându-şi trupul pradă tremurului, iar dacă din cele citite cu înfrigurare dădea de un lucru care-l pătrundea până la oase, abia atunci găsea de cuviinţă să şi-l însemneze.”
(Milorad Pavic — Dictionarul khazar)

Exact asa sunt si eu de cand citesc Milorad Pavic, si am aflat de el — un vis si un tremur continuu…
xxx