Posted in lexèmes, Milorad Pavic, sémèmes

Milorad Pavic – postari –

Randuri scrise demult, intr-un loc virtual aproape disparut; randuri care nu as vrea sa dispara; recitind, unele imi par neterminate, altele prostesti, dar deslusesc inca in ele aripile entuziasmului ingenuu si copilaresc pe care mi-l inspira scrieri, existente, melodii si tot ceea ce ma defineste.
*******
Am incercat sa ma opun tentatiei, dar nu am reusit; un topic special pentru el este un tribut minuscul… Deci un loc unde sa vorbim despre el (biografie si bibliografie) si lumea lui, si scrierile lui, si citate, si Totul!
Deci din Dictionarul khazar:
* Ochiul nostru este tinta pentru lucrurile care ne inconjoara. Ele ne ochesc pe noi, nu invers.
*****
si asta mi-a placut – despre magia cartii:
* Clepsidra crestata de el pe coperta cartii nu se vedea cu ochiul liber, dar în linistea deplina a cititului se putea auzi scurgerea nisipului. Cand nisipul se prefira de tot, cartea se cerea intoarsa, se voia citita invers, de la sfarsit la inceput, si astfel se dezghioca miezul tainic al cartii.
*****
* Calea nimerita spre un viitor adevarat (caci exista si un viitor parelnic) este sa mergi in directia care te infricoseaza. (Dictionarul khazar)
si chiar asa este! viitorul trait fara sa ne imblanzim fricile, nu e viitorul noastru – cel adevarat, ci al fricilor noastre
*****
* Presimtitoare, printesa Ateh hotari sa parasească palatul, nu inainte de a-i adresa kaghanului urmatoarele vorbe: Stapanul meu m-a intrebat intr-o dimineată daca inima mea zvacneşte ca a lui. Pe atunci aveam unghii lungi cu inele de argint suieratoare si fumam din narghilea, scotand valatuci verzulii. La intrebarea stapanului am raspuns: nu! – iar pipa imi scapa din gura. Stapanul meu pleca indurerat, nestiind că eu gandeam privind in urma lui: mi-ar fi scapat din gura chiar daca as fi zis: da! La vorbele ei, kaghanul tresari, intelese ca grecul se încaltase cu o voce angelica si ca adevărul era in alta parte. (Dictionarul khazar)
*****
am rasfoit primele doo pagini, dar nu indraznesc sa merg mai departe… o carte scrisa de el si construita de mine! colosal!
*****
* Din surse islamice se stie despre khazari ca au fost agricultori si pescari destoinici. In tara lor exista o dolina unde iarna apa crestea atat de mult incat se forma un lac, care peste noapte se umplea de pesti atat de grasi incat khazarii ii prajeau fara pic de ulei. Ca apoi, primavara, apa secand, in dolina sa se semene grau, caruia ii mergea nemaipomenit si asta gratie ingrasamantului de peste, asa ca ei, dintr-un foc, adica de pe un singur loc, obtineau iarna o recoltă de pesti, iar vara o recolta de grau. Si apoi ce le-a mai trecut lor prin cap, ca si copacii sa rodească stridii. Au incovoiat crengile copacilor de pe tărmul marii, le-au pironit cu pietre in apa marii, iar dupa doi ani copacii gemeau de stridii, iar in cel de-al treilea an, slobozind copacul, ramurile se inaltau tragand din apa rodul imbelsugat de stridii ce aveau un gust nemaipomenit. Imperiul khazar era strabatut de o apa cu doua nume, pentru ca un brat din aceeaşi albie o pornea dinspre rasarit spre apus, iar celalalt brat dinspre apus spre rasarit. Numele acelui rau se tragea de la numele celor doi ani ai Calendarului khazar. Caci, potrivit khazarilor, cele patru anotimpuri se schimbau din doi în doi ani, nu in fiecare an, prin urmare unul dintre ani curgea in sens opus celuilalt (precum cursul raului). Asadar, cei doi ani isi schimbau intre ei zilele si anotimpurile precum cartile de joc, si de aici incrucisarea dintre zilele iernii cu cele ale primaverii si dintre zilele verii cu cele ale toamnei. Si nu numai atat, unul dintre cei doi ani khazari curgea dinspre viitor spre trecut, iar celalalt dinspre trecut spre viitor. (Dictionarul khazar)
*****
am gasit acest pasaj, care ilustreaza perfect una dintre imaginile mele preferate:
* Ea impartea copiilor si animalelor fiertura din cazan cu un polonic si Masudi pricepu imediat ca de fapt din cazanul ala ea impartea visele. Buzele ei treceau prin toate culorile, iar cea de jos aducea cu o bancuta rasturnata. (Dictionarul khazar)
pinterest.com
*****
* Dadura de un mojar cu scortisoara, de un hamac agatat atat de sus incat puteai citi cartea culcat doar dacă statea lipita in tavan deasupra ochilor, apoi de o clepsidra cu nisip mirosind a lavanda, de o lampa cu ulei cu numele celor trei suflete ale omului inscrise pe fiecare din cele trei brate ale sale: nefea, ruah, nesmah. in fereastra era o planta pe care vizitatorii o socoteau a fi un soi sub influenta zodiei Racului. Pe policioarele prinse de-a lungul peretilor se aflau o lauta, o sabie si o suta treizeci si doi de saculeti din panza rosii, albastri, negri si albi, in care se aflau manuscrisele lui Cohen sau copii ale unor manuscrise straine. Pe o farfurie era o inscriptie facuta cu pana inmuiata in ceara de sigiliu, despre modul de a te trezi usor si repede: ca sa-ti vii in simturi e de-ajuns sa scrii un cuvant, oricare, si te trezesti imediat, intr-atat este scrisul de binefacator, de natura divina, nicicum omeneasca. Pe tavan, deasupra hamacului de dormit, stateau insirate cuvinte scrise in clipa trezirii. Dar atentia privitorului era atrasa de trei carti aflate pe jos, langa fereastra, acolo unde de obicei Cohen citea. Se pare ca el rasfoia cartile pe sarite, cititul sau aducand cu un soi de poligamie.
deci omul asta mi se pare din alta lume – toate detaliile atat de fantastice, care se armonizeaza cu restul detaliilor, cu celelalalte povestiri, si in acelasi timp cu ansambul cartii… este ceva ce cu greu pot cuprinde… nush, s-a asigurat cineva ca era intra-adevar carne si oase? poate a fost o galaxie care a luat forma unui om…
*****
si sinestezie…
* Una dintre vapai se desprinse de lampa si incepu sa planga cu doua voci, iar rabinul Papo zise: 
– E sufletul dintai, al tanar, al lui Cohen, cel care plange dupa trup, iar trupul dupa suflet. Atunci sufletul se apropie de lauta de pe policioara si-i atinse usor coardele, insotindu-si astfel plansetul cu cantarea. Uneori in pragul serii – plangea sufletul lui Cohen – daca soarele iti apuca ochii, ti se poate intampla sa vezi intr-un fluture care iti taie calea o pasare indepartata, ori intr-o bucurie zburand la joasa inaltime o tristete adanca zburand la mare inaltime…
*****
…caci uitarea se afla in ochiul privitorului. 
ce traducere de geniu!
uitarea ca privire si/ sau uitarea ca ne-aducere aminte… tare de tot!
*****
Daubmannus o zari pe strada. Inimile lor se intalnira in ochi…
*****
mi-a placut Celalalt trup atat de mult, incat mai ca-mi vine si mie sa caut un inel de piatra care sa-si schimbe culoarea, si restul… acum ca am citit cele trei Mantia de stele — Dictionarul khazar — Celalalt trup, mi se pare ca scrierile se imbina intr-un tot unitar, si nu ma refer neaparat la teme sau motive recurente, ci la unele idei care construiesc cartile, si care la un anumit nivel (sau poate doar in mintea mea), rezoneaza, se potrivesc perfect, precum piesele unui puzzle; deci Mantia de stele este povesti in poveste – avatarurile personajului narator; Celalalt trup dezvolta o teorie cum ca ar exista un trup pamantesc si unul duhovnicesc, dar si ca intruparile pot fi concomitente, in niste prezenturi paralele. Acum, dupa Celalalt trup, salturile in timp pe care le face personajul din Mantia de stele pt a-si regasi povestile vietilor trecute poate parea de fapt o calatorie in(tre) aceste forme paralele de prezent
*****
azi am inceput Ultima iubire… am si tras o prima carte din pachetul de carti de tarot, inainte de a le dispune intr-un fel pt a citi cartea – a fost Magul
*****
am terminat Ultima iubire… cu amestecul dintre capitole, a fost o plimbare intre planurile temporale, istoria personajelor si reconstituirea legaturilor dintre ele; mi-a placut, a fost provocator; acum o recitesc, urmand ordinea fireasca a capitolelor
*****
atat de in viata! 
khazars.com
Posted in Milorad Pavic, sémèmes, Srpski

he can do magic

Ma simt desavarsit vrajita; simt vraja in ganduri si privire, si nu m-as desprinde de ea nicicand; nu este plutire, sau indragostire, sau exultarea varatica a parfumului de tei, ci ceva necunoscut care s-a insinuat in sinea mea, si care incepe sa devina eu… ca si cum as trai o alta realitate; ca si cum nu m-as mai putea recupera.

Mi-am trait ultimele ore ale zilei de Craciun cu “Partea launtrica a vantului”, apoi primele ore ale zilei urmatoare, si seara; am citit fiecare pagina de trei ori, pentru ca vorbele sa-mi ramana gravate in memorie, si cred ca am devenit cumva sensul cuvintelor insesi.

“[…] descoperi ca nici in vis nu exista timpul prezent pentru cel care visa, ci aparea ca adverb de timp din prezentul visatorului sub forma unei actiuni paralele cu timpul in care se doarme. Lingvistica visului arata clar ca exista un adverb de timp visat si ca drumul spre prezent trece prin viitor si chiar prin vis. Totul fiind aidoma unei stari netraite, ca o ciudata zi de maine care a inceput dinainte. Intr-un fel, ca un avans luat dintr-o viata viitoare, ca un viitor care se infaptuieste pt ca visatorul (inchis in timpul viitor) s-a ferit de implacabilul acum. “

“Partea launtrica a vantului” este un roman-clepsidra: roman despre Hero si Leandru – doua povesti pornind de la capete diferite ale cartii si ale timpului, si intalnindu-se la mijloc, imperceptibil, prin semne, simboluri si coincidente. Am inceput cu povestea lui Leandru, intrebandu-ma cum as fi inteles romanul daca porneam invers.

Acum citesc Peisaj pictat in ceai, si in existenta mea, anul 2011 va ramane primul an Milorad Pavić, urmand sa traiesc alti ani Milorad Pavić, insa, sarbesti…
xxx

Posted in Milorad Pavic, sémèmes

Semne sau magia Milorad Pavic

De patru zile deja, caut cuvintele care sa exprime magia unei zile conduse de semne si alegeri; astazi insa, s-a dovedit ca insasi tacerea zilelor trecute a fost un semn, sau un nod in tesatura predestinarii.

 Fiecare alegere de-a lungul zilei de sambata mi-a purtat pasii si privirea catre un singur si neasteptat stand de carti din Herastrau; lumina soarelui care se reflecta in carti, ezitarea, si imediat decizia de nu renunta la a privi toate cartile, si apoi momentul in care am zarit-o: Peisaj pictat in ceai — Milorad Pavic, pt doar 5 ron.
Am trait o emotie atat de puternica, incat am tremurat mult timp dupa. Ma asteptam sa gasesc in parc biciclete, inghetata, baloane colorate, zambete, dar nu si una dintre cartile mele de negasit. Acasa, am citit si semnul de carte pe care vanzatorul il inserase in roman: semneartemis.ro

Acum insa, cautand (tot in van) cartea prin librariile online, am gasit inca o carte (pe care o consideram) fantoma: Partea launtrica a vantului sau roman despre Hero si Leandru — Milorad Pavic. Am mai comandat si Raul – Paul Ricoeur si Livada de visini – Cehov. Imi simt iar inima batand puternic. Se pare ca, cumva, lucrurile se inlantuie si se aranjeaza la timpul potrivit – atunci, cand probabil voi intalni si Despre traducere

Imi place cum de fiecare carte a lui Pavic ma leaga cate o poveste: Mantia de stele pe care am citit-o in Londra, Dictionarul khazar pt a carui citire m-am luptat cu tendinta mea de a mangaia randurile si cuvintele, si Celalalt trup, citita in parcurile din Paris…

xxx

Posted in Milorad Pavic, sémèmes, Srpski

Srpski I

Daubmannus povesteşte altă legendă privitoare la formarea alfabetului slav. Se zicea că limba barbarilor nu putea fi stăpâ­nită; într-o toamnă scurtă de trei săptămâni, cei doi fraţi erau retraşi în chilie şi trudeau la desenarea literelor care mai târziu vor fi numite chirilice. Nu le ieşea defel. Din chilie se vedea minunata doime de octombrie, cu tihna ei prelungă cât o oră de mers pe jos şi lată cât două.

Atunci Metodiu îi atrase atenţia fratelui său la patru ulcioare din fereastra chiliei lor, aflate de partea cealaltă a gratiilor.
– Când ai uşa ferecată, cum ajungi la unul din ulcioare? -întrebă el.
Constantin sparse un ulcior, adună cioburile printre zăbrele, după care le replămădi cu salivă mestecată cu lut de sub tălpile lor.

Aşa au făcut şi cu limba slavă, au sfărâmat-o în bucăţele, au luat-o de după zăbrelele slovelor chirilice şi-au pus-o în gurile lor lipindu-i crăpăturile cu salivă amestecată cu lutul grec de sub tălpi..
(milorad pavic — dictionarul khazar)

Ma extenueaza si ma dispera, ma atrage, ma pasioneaza si ma incranceneaza tot mai mult acesta limba sarba, cu deznadejea pe care o simt cand nu gasesc logica, algoritm, sau ceva care sa imi ajute memorarea, si apoi cu zambetul descoperirii de sens si copilaria propriilor intrebari…
I-am declarat razboi, si am s-o inving; o voi imblanzi, si va fi a mea, chiar daca apoi va trebui s-o descoper si s-o redescoper o viata; dupa asa o lupta, nu cred ca ne vom mai putea abandona…

Posted in carti, Milorad Pavic, sémèmes

Bookfest 2011

25 — 29 mai

Carti de negasit, carti pe care le doresc si carti la care mi-a ramas gandul:

* peisaj pictat in ceai — milorad pavic
* despre eroi si morminte – ernesto sabato
* anestezie locala — gunter grass
* despre traducere — paul ricoeur

Fara indoiala, este placut sa te plimbi printre carti, fara scop (material), dar cand se iveste un titlu ori vreun scriitor placut, sau de descoperit, parca totul acolo devine scop in sine – cartile prind glas asurzitor si cer sa-ti apartina. Uneori, lupta este inutila… parca le-ar indarji si mai mult, si sfarsesti inrobit…

Posted in lexèmes, Milorad Pavic, sémèmes, Srpski

Dictionarul khazar — Milorad Pavic (I)


Mai am cateva pagini de format electronic din Dictionarul khazar si m-am blocat… cumva mintea mea refuza sa mai reactioneze; citesc si recitesc acelasi fragment, si sensurile nu se mai confunda cu mine asa cum obisnuiau. S-ar putea sa nu fie nesomnul, ci teama – m-am obisnuit atat de mult sa traiesc in acesta carte, incat nu stiu cum voi revedea lumea/lumina sau alte scrieri de-ale lui (milorad pavic) in afara ei.

Imi doresc sa pot citi cartile cu sangele rece al unui chirurg sau al unui asasin, sau cu indiferenta unui barbat in fata sufletului unei femei pe care nu o iubeste.

*******

Clepsidra crestată de el pe coperta cărţii nu se vedea cu ochiul liber, dar în liniştea deplină a cititului se putea auzi scurgerea nisipului. Când nisipul se prefira de tot, cartea se cerea întoarsă, se voia citită invers, de la sfârşit la început, şi astfel se dezghioca miezul tainic al cărţii.


Posted in Milorad Pavic, Srpski

Milorad Pavic

“Kir Avram citea îndeosebi pe vreme rece, doar în cămaşă, lăsându-şi trupul pradă tremurului, iar dacă din cele citite cu înfrigurare dădea de un lucru care-l pătrundea până la oase, abia atunci găsea de cuviinţă să şi-l însemneze.”
(Milorad Pavic — Dictionarul khazar)

Exact asa sunt si eu de cand citesc Milorad Pavic, si am aflat de el — un vis si un tremur continuu…
xxx