Posted in carti, lexèmes, sémèmes

Lecturi/ 2010

(sursa foto: rainbow books — mariablue — flickr.com)

* amelie nothomb – atentat

* roland barthes – fragmente dintr-un discurs indragostit

* laurent graff – o singura fotografie

* amelie nothomb – cosmetica dusmanului

* amelie nothomb – peplum

* amelie nothomb — drept de viata si de moarte

* amelie nothomb — jurnalul randunicii

* yasunari kawabata — frumusete si intristare

* mark haddon — o intamplare ciudata cu un caine la miezul noptii

* irvin d yalom — solutia schopenhauer

* boris vian — amintirea

* a. c. grayling — wittgenstein

* jonathan coe — casa somnului

* justus noll — ludwig wittgenstein & david pinsent


*****

* william h. calvin – cum gandeste creierul

* eric berne – ce spui dupa ‘buna ziua’

* richard c. robertiello & gerald schoenewolf– 101 greşeli în psihoterapie. contratransfer şi contrarezistenţă în psihoterapie

* sheldon cashdan — vrăjitoarea trebuie să moară. psihologia basmului

* jeffrey a. kottler & jon carlson — mumia de la masa din sufragerie. cele mai neobişnuite 32 de cazuri de psihoterapie

* ian stewart & vann joines — AT astazi, o noua introducere in analiza tranzactionala

* eric berne — games people play

* jean cottraux — terapiile cognitive

* serban ionescu — 14 abordari in psihopatologie

* david westbrook & comp — introducere in terapia cognitiv-comportamentala

* peter collett — cartea gesturilor

* eric berne — ce spui dupa ‘buna ziua”

* paul ekman — minciunile adultilor

* andre moreau — psihoterapie – metode si tehnici



*****

* gr nicola – istoria psihologiei

* carmen furtuna – sociologie generala

* to be updated*

Posted in bleuèmes

1 albastru/ luna

(sursa foto: flick.com – mr p.p.’s photostream)

Pentru ca albastrul acestei luni se va intainde si peste martie, pentru ca atunci voi fi pentru cateva zile in ceea ce sper ca va fi o Londra de vis, si pentru ca imi doresc sa existe un ochi imens prin care sa privesc si re-privesc orasul ori de cate ori vreau sa evadez si sa ma pierd prin altceva…. un oras pe care l-am vazut de atatea ori prin privirea altora, incat am emotii gandindu-ma la momentul cand ni se vor intalni privirile…

Posted in lexèmes

teodor duna — poeme inedite

acum, când zgomotul ierbii acoperă zgomotul cărnii,

cu trupul învelit în cianuri, tot mai viu

îmi sunt. până la piele de viu îmi sunt.

văd limpede, văd oricum: dimineaţa începe să umble sătulă, oloagă.

lumina ei atârnă de trup, îl arată –


şi nu e îndeajuns.


ca o mie de vietăţi scăpate, carnea se rostogoleşte din mine,

tot mai multă, mai grea, mai înăbuşitoare.

sub tălpi, în mormane se aşază.

o vezi – şi nu e îndeajuns.


şi tot mai mult, zgomotul ierbii acoperă zgomotul cărnii.

atârn de mine, cu marginile vârâte una în alta. doar câteva

au mai rămas. şi abia atunci simt cât granit

emană acest soare de aur şi cât granit în mine.

tot plin mă simt. deşi doar o adunătură de margini,

tot viu îmi sunt, până la piele de viu îmi sunt –


şi nu e îndeajuns.


văd limpede, văd oricum: dimineaţa umblă sătulă, oloagă.

lumina ei atârnă de trup, îl răstoarnă.

şi cât granit emană acest soare de aur

şi cât granit peste tot.


şi când zgomotul ierbii acoperă zgomotul cărnii

şi pe de-a-ntregul îl acoperă, la rămăşiţele mele merg.

mă înfrup, mă înfrupt, nu mă satur –


şi nu e îndeajuns.

(tiuk.reea.net)

Mai multe poezii, aici

Posted in phonèmes

obsesii muzicale

pink martini – clementine… o melodie care ma obsedeaza de saptamani… cred ca imi place atat de mult nu numai pentru versuri si pian, ci mai ales pentru ca este o melodie ca un roman de Ondaatje : o poveste senina si luminoasa, dar de o tristete nedefinita… asa mi-au parut si Pacientul englez, si Divisadero ; poate trebuie doar sa incep un nou roman de-al lui…

If tomorrow’s moon doesn’t show
If our dreams go lost in the winter snow
And the flowers wither and die
And the waterfalls go low and dry
Will you meet me in the garden
We’ll say ‘please’ and ‘beg your pardon’
If tomorrow’s sun doesn’t shine
At least I’ll have my Clementine

xxx

Posted in mark williams

Mark Williams — interviu

(sursa foto: worldsnooker.com)

Care este prima ta amintire din copilarie?

Cand mergeam in vacanta intr-un parc de rulote din Porthcawl; aveam 7 sau 8 ani. Imi amintesc ca jucam un joc la o sala de jocuri mecanice, numit Poll Position – un joc de curse cu un volan imens.


Pe cine admiri cel mai mult ?

Eroul meu din sport este Lennox Lewis ; il urmaresc de cand eram mic. Iubesc boxul, am si practicat putin in tinerete. Daca as putea cere cuiva o poza sau un autograf, acela ar fi Lewis. L-am intalnit si pe Michael Watson, la Masters, luna trecuta; era in incaperea rezervata jucatorilor. Este extraordinar cum si-a revenit dupa ceea ce i s-aintamplat (a intrat in coma dupa un meci impotriva lui Chris Eubank). A participat si la Maratonul Londrei, si chiar l-a terminat in 6 zile.


De ce te temi cel mai mult ?

De inec. Nici paianjenii nu ma prea incanta ; daca-mi pui o tarantula pe mana, lesin.


Daca s-ar face un film dupa viata ta, care actor ai vrea sa interpreteze rolul principal ?

Martin Clunes; are urechile mele.


Care e cea mai vinovata placere a ta ?

Mancarea. Mananc toate prostiile, in special chips si altele. Nici nu fac exercitii, dar va trebui sa incep in curand.


Care a fost cea mai mare neplacere pe care ai avut-o la scoala ?

Scoala a fost cea mai urata perioada din viata mea. Singura materie care mi-a placut era educatia rutiera. Conduceam mopuri prin jurul terenului de tenis.

Eram foarte bun la matematica, asa ca profesorii m-au trecut la o clasa superioara ; toti colegii mei erau in clasa inferioara, si jucau darts si se uitau la televizor. Vroiam sa fiu si eu in clasa cu ei, asa ca incepusem sa trec gresit toate rezultatele si sa nu-mi mai fac temele. Profesorii ma puneau sa stau la colt, cu mainile sus ; intr-un final au renuntat, si m`au trecut in aceasi clasa cu prietenii mei.


Pe ce altceva decat o casa sau o masina ai mai cheltuit multi bani ?

Un inel de logodna cu diamant pentru prietena mea. Nu sunt genul care sa arunce cu bani, am totusi o pasiune pt masini. Cea mai scumpa a fost un Ferrari.


Ai vreo melodie care te inspira ?

Imi plac multe melodii, mai ales din anii ‘60 si ‘80. Preferatul meu este Michael Jackson. Am avut cateva melodii pentru Masters ale celor de la Kasabian si Kings of Leon.

Daca ai avea o masina a timpului care sa te transporte inainte sau inapoi in timp, ce perioada ai alege ?

As merge inainte cu 100 de ani. Daca te gandesti la tot ce s-a intamplat in ultimii zece ani in tehnologie, ar fi nemaipomenit sa vezi cum va arata lumea in 2110. Cred ca vor fi porci zburatori si toata lumea se va trebui sa mearga aplecat pentru a ii evita.


Daca te-ai putea reincarna intr-un animal in viata urmatoare, ce animal ai alege ?

Un dinozaur, ca sa pot manca tot.


***

(interviul in engleza, aici)


Posted in sémèmes

semantice I

Pt ca va fi un an al schimbarilor de idei, obisnuinte si stiluri, am hotarat sa aleg un cuvant – subst, verb, adjectiv – care sa-mi defineasca saptamana. Asadar, pt ca am avut discutii placute despre filosofie, epistemologie, religie si witttgenstein, si pentru ca au fost zile cu zapada de povesti, cuvantul sub care vor sta urmatoarele zile este perechea ‘contemplare/contemplatie’ – actiunea de a contempla si starea deopotriva….

(sursa foto: bluemooncandles.files.wordpress.com)

xxx

Posted in bleuèmes

1 albastru/ luna

Albastrul acestei luni este Vis, delir oniric… este imaginea perfecta a asezarii zapezii, tanjirea dupa o noua lume – insingurata si alienata, un alt pesisaj, si fascinatia astrelor… un albastru recreativ, care mai degraba invaluie si adanceste reveria, decat sa o destepte… o imagine care creaza povesti…

(sursa foto: blue space@ art4linux.org)

Posted in Uncategorized

Snooker – the Masters – the Final

Daca semifinala Ronnie – Mark (Williams) a fost spectacol, finala dintre Ronnie – Mark Selby a fost memorabila: la 9-6, castigarea ultimului frame si a meciului de catre Ronnie parea sa fie o formalitate ; insa cum Ronnie este intotdeauna surprinzator, am avut parte de o amanare a finalului meciului pana in joc decisiv, castigat de… Mark Selby. A fost o finala intensa, asemenatoare finalelor de Masters dintre Ronnie si Paul Hunter, sau meciurilor dintre Ronnie si Stephen Maguire.


“That’s the best final I’ve ever been in. The atmosphere is great when Ronnie O’Sullivan plays. I just dug in and thought I would just scrap it out. I love the atmosphere and seem to thrive on it. Hopefully this will kick-start my season.”

(Mark Selby)

* Ronnie O’Sullivan 8-9 Mark Selby

(sursa foto: bbc.co.uk)

Posted in Uncategorized

Snooker – the Masters – 1/2 final

Prima semifinala a turneului a fost un meci-spectacol : in primul rand pentru ca nici unul dintre cei doi jucatori nu mai pierduse o semifinala de Masters – Ronnie castigase 8/8, iar Mark 3/3, apoi pentru ca a fost un meci terminat in joc decisiv (6-5 pt englez), si, in ultimul rand, pentru ca Ronnie a egalat recordul de 9 finale a lui Stephen Hendry ; in plus, pentru Ronnie este a sasea finala de Masters in sapte ani, si posibil al cincilea titlu, in timp ce Mark castigase doua finale din trei.

Meciul a inceput cu primele doua frame-uri castigate de galez, si egalate imediat de Ronnie, urmand apoi o serie de jocuri impartite in mod egal intre cei doi, pana in jocul decisiv, unde Mark a ratat o lovitura la o bila colorata – albastra mai precis, oprindu-se astfel din a ajunge si apoi depasi avantajul lui Ronnie care si-a si adjudecat frame-ul si meciul.

Declaratii de dupa meci:

“It felt alright to to involved in and I felt pleased that I made a bit of a game of it. When he started potting balls I thought this is going to be a right good hiding, I’m going to get absolutely smashed. I really just wanted to make a game of it. To feel as if I had a part to play in it because the atmosphere was so good.
A few balls started to go in and at 2-2 I felt the pressure was off a bit and gave him something to think about and not made a show of myself, so that was pleasing. Mark was the better player today, I think. He’s a different class to all the other players coming through who’ve won tournaments recently. We grew up together as juniors and I really respect his game.
I don’t know how I won that game. When I potted those last two reds when I fouled, I was gutted I thought what a way to lose, then I got a chance. On the brown I put everything into that shot. I apologized to Mark (for the fist pump) I hate that kind of thing and there is no need for it. I think it’s horrible but I couldn’t believe I had won. I was ultra relieved when the brown went in.
I said to Mark at the end, I don’t know how I beat him.”

(Ronnie O’Sullivan)

“I played well, I can’t grumble and say anything other than I played well, he played well. I made some great breaks but it all came down to the last frame and I missed a tricky red to the green pocket. I knew if I got it I couldn’t fail to win but if I missed I couldn’t fail to lose.
I couldn’t really play much better than that, I didn’t miss many pots and my safety was good.”

(Mark Williams)

Se pare noul presedinte al Snooker Association, Barry Hearn a remarcat in cursul acestei saptamai, ca Ronnie are o infatisare ‘nefericta’ la masa de joc. In acesta privinta, Ronnie a declarat:

“The reason I don’t like smiling is because I’m so unconfident when I go out there. I just don’t expect to play well these days.
I’m petrified going up the tunnel sometimes as I’m worried I’ll make a fool of myself and not give my opponent a game.
But once you get pushed about a bit by your opponent, your survival instinct kicks in. But I keep having to find something, and that is really hard.”

Cealalta finala s-a decis oarecum scurt: 6-3 pt Mark Selby; dupa un egal la 3, englezul castigand astfel al zecelea meci din 11, singurul pierdut fiind si cel mai important – finala de anul trecut, in fata – surpriza! – lui Ronnie O’Sullivan. Se anunta asadar o finala disputata…

xxx

Posted in Uncategorized

Snooker – the Masters – 1/4 final

Wembley Arena, Londra, 10-17 ianuarie

Avem semi-finalistii acestei editii de Masters: Mark Selby il va intalni pe Stephen Maguire, dupa meciuri cu o desfasurare opusa : Mark Selby a ajuns in joc decisiv in meciul cu Mark Allen (dupa ce a condus cu 3-0), iar Maguire l-a invins categoric pe Ryan Day cu scorul de 6-1, dupa un meci destul de plicticos. Cealalta semifinala se disputa intre Ronnie O’Sullivan si Mark Williams, ambii castigand cu scoruri apropiate, si cred ca Ronnie tocmai a devenit cel mai mare cosmar al lui Peter Ebdon.

* Rezultatele sferturilor de finala:
Mark Selby 6-5 Mark Allen
Stephen Maguire 6-1 Ryan Day
Ronnie O’Sullivan 6-3 Peter Ebdon
Mark Williams 6-4 Shaun Murphy.

Meciurile notabile din prima runda ar fi infrangerea lui John Higgins (3-6 cu Mark Allen), a lui Ding Junhui – care a reusit un rusinos 6-1 cu Mark Selby si a lui Stephen Hendry (6-4 cu Shaun Murphy), precum si victoria lui Ryan Day, care l-a invins la 0 (zero) pe Joe Perry.

De remarcat ar mai fi declaratia lui Ronnie de dupa meciul cu Neil Robertson:

I’m not the player I was when I was 15 or 16. A lot of the time I’m playing sub-standard shots. Now and then I catch hold of one and play a killer shot.
The only time I play a pure shot is left-handed. The last time I played a good tournament was the (2003) European Open in Torquay and the Irish Masters a couple of weeks later.
I don’t want to have to rely on the occasion of being 3-0 down in front of a big crowd to salvage some pride. I can’t pot a ball in practice.
My attitude will be the same in my next match – I won’t be surprised if I win or lose. I didn’t panic. You can’t panic, that’s rule number one, because if you panic it’s a disaster.
I made just two out of 10 long pots, and I think Neil will be disappointed to have beaten someone making just two of 10 long pots. I’d give my long potting two out of 10. It’s hard to get excited.
To make two or three centuries in a match is not a big deal, that’s how the modern game is. I would have accepted winning or losing.”

si faptul ca prezenta lui Mark Williams a fost incerta, dat fiind faptul ca orasul sau – Cwm din Tara Galilor, era izolat de zapada; interventia unuia dintre spsonsorii turneului, care i-a pus la dispozitie un jeep 4×4 a facut posibila evolutia la acest eveniment a galezului. Si drumul pana la Londra se pare ca a fost cu peripetii, masina in care se afla acesta fiind implicata intr-un accident, iar Mark Williams alegandu-se ca urmare cu dureri de gat, care l-au tinut cateva zile.

* Asadar rezultatele primei runde:
Ronnie O’Sullivan 6-4 Neil Robertson
Marco Fu 2-6 Peter Ebdon
Allister Carter 3-6 Mark Williams
Shaun Murphy 6-4 Stephen Hendry
Stephen Maguire 6-3 Mark King
Ryan Day 6-0 Joe Perry
Mark Selby 6-1 Ding Junhui
John Higgins 3-6 Mark Allen.

Mai trebuie spus ca Jimmy White a primit un white-card din partea organizatorilor, care a starnit controverse in lumea snookerului la un momentul anuntarii, dat fiind faptul dupa evolutia din acest sezon Liang Wenbo ar fi fost o optiune evidenta; motivele organizatorilor au avut considerente publicitare si sentimentale, Jimmy fiind mereu preferat de publicul englez, iar acesta i-a recompensandu-i pe toti printr-o infrangere.

* In runda wild cardurilor s-au intalnit:
Mark King 6-2 Jimmy White
Mark Williams 6-2 Rory McLeod.

O inovatie la acest turneu, este prezentarea fiecarui jucator pe anumite teme muzicale, la alegere:
Jimmy White – Money for Nothing — Dire Straits
Mark King – You Can Do It (Put Your Back Into It) — Ice Cube
Mark Selby – Underdog — Kasabian
Ding Junhui – Eye of the Tiger — Survivor
Peter Ebdon – Can You Feel the Force? — The Real Thing
Marco Fu – I Gotta Feeling — Black Eyed Peas.

xxx

Posted in bleuèmes

1 albastru/ luna

Albastrul acestei luni este fulgi de nea… pentru ca iubesc zapada, pentru ca dincolo de sarbatorile aferente, pentru mine iarna inseamna ninsoare si argintiul ei coplesitor, fluturasi in stomac cand ma pierd in intinderea alba, sentimentul de armonie si pace, zambet, promisiunea de toleranta si bunatate, plimbari prelungite prin zapada, extraordinara emotie a descoperirii unui drum deja stiut, dar creat de proprii pasi in zapada inca neatinsa, aventura explorarii si a unui pionerat imaginar, parte din povestea mea, lumea noua pe care o creaza ninsoarea peste tot ceea ce atinge, bucatile argintii de stea care se astern in par si pe haine, si care mai degraba incalzesc decat sa ‘frig’a…

Posted in lexèmes, poezie, sémèmes

Cum sa-mi impiedic sufletul….

impotriva a tot ce`a scris fortuna,

destinele ni s`au indragostit

iar tu, carmaci care iubesti furtuna

de portul existentei noastre te`ai lovit

si coborat in marea buzei mele

cuvinte`ai ancorat nepasator

si`a lor cadere, lanturile grele

au strivit in mine`al visurilor zbor

si sensul meu inca`i legat de tine

si vorba mea prin gura ta ascult

si viata ta curge inca prin mine

si cand saruti prin gura mea saruti


Recitind pagini naive si vechi de ani, (re)descopar cate am uitat… se pare ca am crezut dintotdeauna ca (chiar) daca doi oameni nu se iubesc sau nu se poti iubi, ideile si gandurile lor, si mai ales privirile li se pot indragosti… ca unele iubiri, fie ele nefericite sau netraite sunt scrise sa fie, ca unele iubiri sunt senin, altele furtuna…ca un zambet sau un cuvant poate crea zi sau noapte in preajma sa si in suflet… ca uneori putem fiinta exclusiv pentru celalalt, dincolo de propria existenta… ca poate exista o confundare absoluta, pana la identificare, cu celalalt, reflectata in corespondenta gesturilor si a gandurilor… ca ii poti trai fiecare miscare si sentiment ca si cum ai fi el…

Poate de aceea amintirea lecturii Afinitatilor elective imi este atat de neuitat, si poate tot de aceea ma urmaresc versurile lui Rilke de atata vreme…



Cum sa-mi impiedic sufletul

sa nu-l ajunga cutremurat pe-al tau ?

Cum sa-l inalţ deasupra ta

spre alte lucruri, altundeva ?

O, cum, cum l-aş aduna

langa ceva pierdut in intuneric,

intr-un ungher tacut, strain, nefrematand,

ce nu se-ndeparteaza

cand adancurile-ţi luneca departe, unduind.

Ci tot ce ne-nfioara, pe tine şi pe mine,

ne impreuna totuşi aşa cum un arcuş

din doua strune doar un sunet scoate.

Pe ce vioara suntem instrunaţi ?

Şi ce artist ne ţine-n mana lui,

cantec cum altul nu-i ?

(Cantec de dragoste)

Posted in Uncategorized

the machine that goes Ding – uk championship

Ding Junhui a castigat penru a doua oara in cariera trofeul Pukka Pies UK Champioship, invingandu-l pe John Higgins cu 10-8, dupa un meci echilibrat, precaut si extrem de lung. Pana la 7-7 nu s-a inregistrat o diferenta mai mare de un joc intre cei doi – destul de exasperant, tinand cont de faptul ca amandoi sunt jucatori oarecum lenti (un singur frame a durat ceva mai mult de 45 de minute) si niciunul nu parea ca grabeste sfarsitul meciului, care a si cam durat 7-8 ore ; pana in jocul 15, cand John a gresit lovitura la ultima bila maro, iar Ding a trebuit doar sa inchida masa pentru a prelua din nou, si dupa cum se va dovedi, decisiv conducerea.

Nu stiu cum ar fi decurs meciul daca si John ar fi avut o zi de pauza inainte de finala, dar ma bucur pentru Ding, a carui poveste ma impresioneaza de fiecare data. In plus a si castigat greutatea sa in placinte Pukka, din partea sponsorului turneului Pukka Pies, pe care le-a donat unei asociatii caritabile din Sheffield – oras in care s-a si stabilit de ceva vreme. Si cel mai important, l-am vazut zambind.

(sursa foto: uk.eurosport.yahoo.com)


“It’s been a crazy week; I can’t believe it. It’s brilliant. I am concentrating more. I had some bad shot selections but I was telling myself not to be angry. […]

I’ve lived in Sheffield for the past few years and I love the city. The least I can do is try to help some of those less fortunate than me at Christmas by donating these pies – hopefully there are enough to stop people going hungry. ” (Ding Junhui)

Posted in Uncategorized

uk championship – 1/2 finals



Un meci urmarit la rezultat pe worldsnooker, pare ca nu se compara ca traire cu un meci privit la televizor ; cu cateva exceptii : sa nu joace Ronnie o’Sullivan cu John Higgins, sa nu fie condus cu 8-2, si sa nu aiba reveniri spectaculoase ; pentru ca este exasperant sa vezi cum se misca o sagetica de un nume la altul si cum creste sau stagneaza punctajul, fara niciun comentariu, sau vreo imagine a mesei de joc. Deci nu am vazut meciul, dar l-am trait ca pe o finala de mondial intre Mark Williams si Ken Doherty, sau de masters intre Ronnie si Paul Hunter, sau ca pe jocurile de cosmar dintre acelasi Ronnie si Stephen Maguire. Un meci dupa care ai impresia stranie ca ai albit brusc si socant, din cauza emotiilor intense, a mainilor tremurande, a inimii pe care timp de o revenire nesperata ai simtit-o in stomac, a temerii de a spera nesperatul, de a indrazni apoi sa speri si de a fi dezamagit.


Declaratiile de dupa meci :

“I was sitting in my chair at 8-8 thinking ‘this is the usual for me’. It was amazing. If I’d lost it would have lived with me forever so it’s lucky I don’t have to go through that. When it got to 8-8 the pressure was back on Ronnie. In the last frame you go on to autopilot because the pressure is so great, that’s when all those hours of practice and your technique get you through.

I will be fine for the final tomorrow, because even though it was 9-8, it was free-flowing. Ding is back playing the way he can so it will be difficult. He’s started the season well so it will be a mammoth game.”

(John Higgins)

“John had chances from 8-2 up but he went off the boil, which was unlike him. To get to 8-8 flattered me and in the end it was the right result, a fair score would have been 9-4. I was hitting the balls too thick or too thin and couldn’t see the potting angle, I couldn’t even break off. I made a pact with myself at the start of this season not to get excited if I win or disappointed if I lose. Otherwise I’d get annoyed and frustrated and I don’t want to spend the rest of my career in that manner.”

(Ronnie O’Sullivan)



Cat despre ceea ce s-a intamplat in frame-ul 13, cand dupa o serie de lovituri ratate Ronnie a atins bila neagra provocand o noua ratare si cedand astfel randul lui John, cei doi au declarat:


“I didn’t foul the black intentionally. I couldn’t believe I took so many attempts to hit the yellow. I walked back to my chair and I expected John to be able to pot the red. I was a bit confused as it was a bizarre situation.” (Ronnie O’Sullivan)



“Never in a million years did Ronnie foul deliberately, he is one of the most genuine people in snooker. It’s probably never happened to Jan (Verhaas) before and it will probably never happen to him again, it was just a freaky position on the table. He was just applying the rules but maybe it should be left to him to have discretion” (John Higgins)

In semifinala de vineri, Ding Junhui l-a invins pe Stephen Maguire cu 9-5, calificandu-se astfel in a doua finala consecutive. Si pentru ca si Ding da declaratii, iata ce a spus dupa meciul in care a realizat si cel mai mare break de pana acum al turneului (134p) :

“At 5-5 there was a lot of pressure on me but I was lucky in the next frame, he potted the red and the white went in off and left me an easy chance. I just had to keep my concentration and make a big break which gave me a lot of confidence. It’s crazy, I’ve never done this before been in two finals in a row but the next match will be very hard. They are both good.”

Estimez o finala destul de stransa; Ding este un mic robotel, iar John va fi si mai motivat sa castige dupa semifinala cu Ronnie. In plus, Ding poate castiga trofeul pentru a doua oara in cariera, iar John poate fi al treilea jucator dupa Hendry si Steve Davis care poate castiga Campionatul Mondial si UK Championship in acelasi an.

Posted in irealitati, sémèmes

Alte Irealitati



Simt atata oboseala, incat ma intreb daca nu cumva maine, nu ma voi transforma intr-un Hans Castorp, facand schimb de locuri cu pacientul pe care-l voi vizita cu atat drag si neliniste.


O vizita care in loc de cateva ore poate dura nedefinit, un loc care nu este chiar precum un munte vrajit, dar care si-a creat microuniversul sau, medici si pacienti care pot deveni cu usurinta personaje de roman… cand durerea devine tot mai intensa, si nu mai poti opri gandurile, cand lumina te doare, si tamplele te ard, totul este posibil…

xxx

Posted in Uncategorized

uk championship – 1/4 final

Se pare ca provocarea in UK Championship abia acum incepe pentru Ronnie O’Sullivan, care il va intalni in semifinala pe campionul mondial en-titre si no 1 mondial John Higgins, dupa ce l-a invins cu 9-3 pe Mark Selby – un scor care tinde sa devina recurent in evolutia lui Ronnie la acesta editie a competitiei, el incheind meciurile din rundele precedente cu acelasi scor (9-3 cu Matthew Stevens, Peter Ebdon, Mark Selby).

(sursa foto: bc.co.uk)


Desi meciul dintre cei doi englezi a inceput promitator, a devenit repede evident ca meciul se va incheia destul de in stilul lui Ronnie (rapid adica), chiar daca Mark Selby a dovedit de multe ori de-a lungul carierei ca poate reveni hotarator in joc; si Ronnie i-a oferit destul sanse de a face meciul mai palpitant.


“The scoreline flattered me; Mark had his chances but he didn’t take them. It’s a win I suppose, but it’s hard to be happy or filled with any joy. I could have been more clinical.”

Si meciul dintre John Higgins si Liang Wenbo s-a dovedit a fi destul de fad, poate cu exceptia celui de-al patrulea frame al partidei, cand o spargere ratata a ceea ce mai ramasese din manunchiul de bile rosii l-a oprit pe John Higgins din realizarea celui de-al 6-lea break maxim al carierei.

Ding Junhui in schimb, s-a aflat de doua ori la conducere in meciul cu Ali Carter: la inceputul celei de-a doua sesiuni 5-4, si in jocul decisiv la 9-8, in timp ce, cu ceva emotii, Stephen Maguire l-a invins pe Peter Lines cu 9-5, dupa ce acesta a reusit sa recupereze trei frame-uri consecutive in sesiunea a doua a meciului.

Semifinalele asadar:

Ding Junhui v Stephen Maguire (vineri)

Ronnie O’Sullivan v John Higgins (sambata).

Si rezultatele sferturilor de finala:

Ronnie O’Sullivan 9-3 Mark Selby

John Higgins 9-2 Liang Wenbo

Ding Junhui 9-8 Allister Carter

Peter Lines 5-9 Stephen Maguire.

Posted in Uncategorized

uk championship – 2nd round

In runda a doua a UK Championship, Ronnie O’Sullivan l-a invins pe Peter Ebdon cu 9-3 – un scor pe placul celor ca nu au uitat meciul din sfertul de finala a Campionatului mondial din 2005. Ca de-obicei Ronnie nu a fost deloc multumit de jocul sau :


“It was hard to get going. Every time I came to the table, the balls were in unusual positions and the colours were off the spots, so I was thinking ‘where do I start’? It felt like a war and I found it difficult to get any momentum. I’m not getting excited over winning or losing, I’m just staying in neutral. I’d rather be hitting form and getting excited.”

Din pacate Mark Williams a pierdut in fata nr 64 mondial in joc decisiv, dupa ce la un moment dat avea un avans de doua jocuri. Tot in joc decisiv a ajuns si meciul dintre John Higgins si Neil Robertson, incheiat cu victoria scotianului, iar detinatorul titlului, Shaun Murphy, a fost eliminat de Ding Junhui cu un scor categoric : 9-3.

Toate rezultatele rundei a II-a:

Peter Lines 9-8 Mark Williams

Ronnie O’Sullivan 9-3 Peter Ebdon

Shaun Murphy 3-9 Ding Junhui

Stephen Lee 5-9 Allister Carter

Neil Robertson 8-9 John Higgins

Mark Selby 9-5 Stephen Hendry

Stuart Bingham 3-9 Stephen Maguire

Liang Wenbo 9-2 Mark King.

Meciurile notabile din sferturile de finala se vor disputa joi :

Ronnie O’Sullivan v Mark Selby / Liang Wenbo v John Higgins, iar maine ne vom intalni cu: Ding Junhui v Allister Carter / Peter Lines v Stephen Maguire.

Va fi un meci strans intre Ronnie si Mark, dat fiind faptul ca ambele finale importante in care s-au intalnit s-au incheiat fie in meci decisiv (Welsh Open 2008 – 8-9 Selby), fie aproape de decisiv (Masters 2009, 8-10 Ronnie). Iar Wenbo are ceva polite de platiti si lui John (care l-a scos de la CM) si lui Ronnie (care, printre altele, l-a invins in finala Shanghai Masters din acest sezon). In plus, ceea ce va face si meciul dintre Ali Carter si Ding interesant, in campionatul chinez de snooker, Wenbo este clasat pe locul 2, chiar dupa Ding.

Posted in lexèmes, sémèmes

basmul – literatura visului

”Omul, dupa Schopenhauer, spunea Bogdan Petriceicu Hasdeu in Etymologicum Magnum Romaniae, are doua organisme deosebite, prin care traieste in doua lumi, in doua realitati: realitatea veghierii si realitatea somnului. Negresit, prin stransa intrunire a ambelor organisme in acelasi individ, elemente din starea de veghe se rasfrang in somn si, viceversa, elemente din somn se pot rasfrange in starea de veghere. Elementul cel mai important din aceasta natura: rasfrangerea somnului in veghere, este basmul, care constituie pentru om literatura visului…”

<!– /* Style Definitions */ p.MsoNormal, li.MsoNormal, div.MsoNormal {mso-style-parent:""; margin:0cm; margin-bottom:.0001pt; mso-pagination:widow-orphan; font-size:12.0pt; font-family:"Times New Roman"; mso-fareast-font-family:"Times New Roman";} @page Section1 {size:612.0pt 792.0pt; margin:72.0pt 90.0pt 72.0pt 90.0pt; mso-header-margin:36.0pt; mso-footer-margin:36.0pt; mso-paper-source:0;} div.Section1 {page:Section1;} —formula introductiva a basmului popular romanesc – lucian trasca

Atat de mult imi place acest fragment, ideile din el si acele cateva sintagme care rezoneaza cu mine insami, incat il citesc si recitesc de cateva zile… ‘realitatea somnului’, ‘basmul – literatura a visului’… existenta celor doua realitati, si intrepatrunderea lor, scriitura/scrisul… imi aminteste de Tudor Vianu si ale lui ‘a exprima/ a se exprima’ in si prin scris (si nu numai).


Posted in sémèmes

Greaca veche

Am descoperit doua bloguri cu si despre greaca veche – cursuri postate, traduceri, carti de fonetica, sintaxa, vocabular, dictionare de descarcat ; o bogatie! mi-am amintit cu oarecare nostalgie si putin regret, ca inspre sfarsitul liceului imi doream sa stiu greaca veche, iar prin facultate, in periplurile mele lingvistice, chiar imprumutasem de la biblioteca o carte de hindi.

(sursa foto: descopera.org)



Acum stiu ca, intelegandu-le, viata mea ar fi fost cu siguanta o stare continua de hipnoza : hipnoza textului in original, fara niciun fel de restilizare, rescriere, recreare sau interventie asupra scrierii sau scriiturii din partea traducatorului. As fi incercat sa descifrez bucata mea preferata din Republica lui Platon, sau Oedip-Rege ori Medeea, sau Promoteu incatusat (tot am o slabiciune pentru recurenta povestii lui Prometeu in arte – de la pasiunea pt Byron –> Shelley mi se trage probabil).


Cred ca cei care stiu greaca veche la un nivel ce le asigura o comprehensiune cat de cat coerenta a textului, nu pot rezista tentatiei de a sti, de a vedea ei insisi cum se naste Sensul, de a se apropia de originea Ideii. Sau poate ca, dincolo de cunoastere, acesta dorinta reprezinta doar/tot o forma de tentatie a traducerii, de a recrea existentul/existenta. De aceea probabil ar trebui sa scriu la un moment dat si despre ceea ce imi place sa (de)numesc Traducerea ca act demiurgic, sau perspectiva mea asupra (actului) traducerii.

Blog I –> orthoblog.ro

Blog II –> blogreaca.wordpress.com

Posted in carti, sémèmes

Club Literatura

(cedez.ro)

Imi este dor de Cartile de fiecare miercuri de la Cotidianul… de lansarile aferente, nerbadarea cu care asteptam unele carti, incantarea si dezamagirea unora, si povestea fiecareia… l-am aprofundat pe Boris, am iubit Blues-ul pt o pisica neagra si Smulgatorul de inimi, m-am retrait impreuna cu Marguerite Duras, le-am cunoscut pe Claire Castillion si pe Annelies Verbeke, am meditat asupra absurdului unor constrangeri si prejudecati sociale prin intamplarile din Fetita si tigara, am admirat ideile si curajul de a scrie ale femeilor din antologia Femei in lumea barbatilor, am luat Lectii de respiratie, si Micul dejun la Tiffany, am redescoperit America, si pe Alice… si atatea alte carti… am trait impreuna povesti atat de frumoase si de bogate, si atat de mult regret ca s-a terminat…


Posted in bleuèmes

1 albastru/ luna

Albastrul acestei luni reprezinta fascinatia albastrului : pe langa trandafirii albastri – florile visurilor mele, toate nuantele de albastru; care la o prima privire ingheata, pentru ca mai apoi sa copleseasca. O imagine pe care as putea-o contempla ore si ore, uitandu-ma la ea, si uitandu-ma pe mine…

(photo source: artline.ro)

Posted in carti, lexèmes

targuri de carte



Am ajuns sambata la Kilipirim, in ceea ce as fi vrut sa fie o vizita de curtoazie, sau de curiozitate, dat fiind faptul ca urma Gaudeamus-ul; imi pregatisem de cu noapte listutz, ca sa nu ma dezorientez printre carti:

julia kristeva – moarte la bizant

william h. calvin – cum gandeste creierul.

Dar, pentru ca oferta editurilor a fost mai mult (sau mai putin???) decat saraca, am renuntat la lista.

M-am limitat la doua carti, poate si pentru ca nu am prea avut de unde alege; prima aproape ca s-a impus de la sine: literatura japoneza, pret redus, poveste aparent interesanta – Taiki Yamada – Straini (ed. humanitas). Apoi, de cand am citit Padurea norvegiana, apoi am ascultat cateva capitole din Kafka on the shore, si in final am citit ceea ce pt mine este cartea anului – In noapte, sa cumpar Kafka pe malul marii – Haruki Murakami, mi s-a parut inevitabil. In plus, despre momentul achizitionarii ei nu-mi mai amintesc multe : cand sunt printre carti mi se intuneca si privirea si ratiunea.

Am regretat putin, dat fiind faptul ca intrasem in bugetul pentru Gaudeamus.

La care am fost ieri, cu listutzul stabilit acum cateva saptamani (imbogatit umpic ce-i drept). Am renuntat la Paul Ekman – minciunile adultilor si la Ioan Mihailescu – sociologie generala pe motiv de pret indecent de mare, si la Kawabata – de care am gasit doar Frumoasele adormite (cumparata si citita de multa vreme ; nu stiu de ce cei de la Humanitas au ales acest singur titlu de Kawabata de adus la targ).

Am cumparat in schimb:

Ultimul Godot – Matei Visniec – pt ca ma intereseaza tot ce s-ar (mai) putea spune despre Godot,

Cum gandeste creierul – William H. Calvin – pt ca neuropsiholgia este o materie de aprofundat; in plus, autorul amesteca si lingvistica si antropologia in problema.

Fundamentele psihologiei – Mielu Zlate – pt ca era un must-have la un pret neasteptat de mic.

Si am observat si ca Murakami al meu era mai scump decat la Kilipirim.

A fost un targ de carte tare fructuos; m-a lasat fara resurse financiare pentru a jumatate de luna, m-a coplesit si m-a subjugat din nou, dar a meritat!

***

* Kilipirim – 21 nov 2009

Taiki Yamada – Straini (ed. humanitas).

Haruki Murakami – Kafka pe malul marii (ed. polirom)

* Gaudeamus – 26 nov 2009

Nick Cave – Moartea lui Bunny Munro (ed. polirom)

Amelie Nothomb – Acid sulfuric (ed. polirom)

Roland Barthes – Fragmente dintr-un discurs indragostit (ed. cartier)

Laurent Graff – O singura fotografie (ed. humanitas)

Matei Visniec – Teatru (ed. vremea)

William H. Calvin – Cum gandeste creierul (ed. humanitas)

Mielu Zlate – Fundamentele psihologiei (ed universitara)

Mihaela Popescu – Dictionar de stilistica (ed. all)

Memorator de psihologie (booklet)

Memorator de sociologie (booklet)

Posted in retorice, sémèmes

Retorice VI

Doua verbe/ substantive mi-au atras atentia azi-noapte, prin curiozitatea de a descoperi motivele aparentei radacini comune:


a distr-uge/ distrugere; a distr-a/distractie

lat. destruere / distrahere

fr. détruire/ distraire

it. distuggere/ divertire (din lat.divertere)

sp. destruir/ divertir (din lat.divertere)

( fabulous lettering-caro wallis – flickr.com)


Se pare ca romana si franceza, probabil printr-un calc lexical, au atribuit lui ‘a distra’ si sensul de ‘distractie’, si cel de ‘distragere’, romana pastrand sau incluzand, si forma corect-etimologica ‘a distrage’.


Se mai pare ca in limba romana, ‘a distruge’ a venit pe filiera italiana (distruggere), in timp ce ‘a distra’, a fost preluat din franceza (distraire) ; de aici aparenta etimologie/ radacina comuna a celor doi tremeni (distruggere/ distraire).


Mi s-ar fi parut fascinat cum, prin evolutie fonetica sau imprumut, unele limbi sa fi pastrat paronimia (e/i), in timp ce altele sa fi transformat-o intr-o aparenta radacina comuna… intamplare, sau ‘un mod de a se crampona de fericire’ ?

Nici una, nici alta, pare-se.

Posted in irealitati, sémèmes

Irealitati

Dupa ore si ore de nesomn, mersul pe strada este ca un vis ; iar cand latra un caine pe care il simti aproape dar nu-l poti vedea oricat de insistent ai privi in jur, mintea iti sopteste : asculta « nenăscuţii câini pe nenăscuţii oameni cum îi latră. »


Si mersul metroului exprima viteza gandurilor tale – ameteala lor este viteza lui tot mai crescanda. Mintea este locuita de imaginatii, temeri si demoni ; mainile tremura, privirea devine ceata. Trebuie sa te mentii gandind, chiar si prin inchipuire ; sa ramai treaz, ca intr-o situatie limita de supravietuire, cand tot ce atingi iti zgarie pielea suprasensibila.


Apoi te intrebi de ce, dupa ore si ore de nesomn, inaintezi mai repede decat cei care ies din metrou – parca somnambuli intr-o procesiune funebra. Sus, oamenii devin siluete, iar masinile culori trecandu-ti prin privire. Asteptarea se aude in ritmul unei melodii inexistente, ca intr-un film absurd.



Abia dupa ore, cursuri de timp si cursuri de cunoastere, cand totul se sfarseste, iti doresti sa poti inchide ochii, si sa te prabusesti. In somn. In cealalta irealitate.


Posted in lexèmes, sémèmes

Despre sensibilitati absurde…

Un text la care ma gandesc intens de cateva zile…


Care va să zică, mă pregăteam să adorm întins alene pe o canapea dintr-un hotel din frumosul oraş comunist Bratislava, şi înainte să adorm, fiind eu în starea aceea plăcută dintre trezie şi somn, cu burta plină şi molcom-fericit, m-am gîndit la povestea de dragoste pe care mi-o spusese Radu Tudoran la Snagov, cu vreo lună în urmă. De după colţul camerei în care eram se auzea sforăitul stins al autorului romanului Toate pînzele sus! Ghidat de acest sforăit, care anunţa somnul unui om împăcat cu sine, mi-am depănat povestea în minte.



Lui Radu Tudoran îi plăcea enorm să înoate. „Nu era ceea ce intram în apă – a arătat lacul Snagov cu un gest larg –, înotam de-adevăratelea o vreme şi cînd oboseam făceam pluta ore întregi privind cerul şi norii, dacă erau nori, şi gîndindu-mă la ale mele. Eram tînăr pe atunci, nu ca azi, cu toate că şi acum îmi petrec măcar o oră cu burta în sus, plutind pe lac, pe jumătate adormit. Aşa eram şi atunci, pe la prînz, apa era călduţă şi clipocea liniştitor. Eram cu ochii închişi şi cîte un val anemic îmi spăla din cînd în cînd faţa, nelăsîndu-mă să adorm de-a binelea. La un moment dat, cîţiva stropi mi-au poposit pe faţă şi pe burtă.
M-am gîndit că a început să plouă şi am deschis ochii.
Cerul era senin, fără nici o scamă de nor. S-a auzit un plescăit şi un şuvoi de apă mi-a inundat faţa.

M-am întors în partea din care venise zgomotul şi am văzut un caiac. În caiac era o fată frumoasă, care din cînd în cînd mă stropea cu padela. A rîs spre mine şi a spus: «Credeam că eşti mort şi nu ştiam ce să fac, aşa că te-am stropit». Am rîs şi eu şi am întrebat-o ca un prost ce face acolo, cu toate că se vedea de la o poştă ce făcea. «Mă antrenez, a spus şi a rîs. Da’ tu ce faci în mijlocul lacului?». Visez, am spus eu şi ea a rîs din nou. Era pe la amiază, soarele îmi bătea drept în ochi şi am început să înot agale pe lîngă caiac. La un moment dat, s-a întors spre mine şi a strigat: «Ne vedem mîine, dacă mai ai chef să visezi!», după care s-a depărtat rapid, caiacul lăsînd o dîră de spumă în urma lui.



A doua zi ne-am întîlnit din nou, tot în mijlocul lacului. Am ţinut-o aşa vreo săptămînă, îi spusesem că sînt scriitor, ne-am împrietenit şi într-o zi am invitat-o să-mi vadă «proprietăţile». Ce să zic? A fost o dragoste fierbinte care a durat toată vara. Ea fugea în fiecare noapte din cantonament şi poposea în patul meu. Curînd era de-a casei şi nu se sfia să umble goală peste tot, noroc că nu am vecini prea apropiaţi.

Din cînd în cînd plecam cu motocicleta în oraş, de vreo două ori am luat-o şi pe ea. Era o fată simplă şi frumoasă care se îndrăgostise de mine şi nici eu nu eram prea departe de aşa ceva. «Ce-o să facem la toamnă?», m-a întrebat într-o seară şi a început să plîngă. Am mîngîiat-o şi i-am spus că vom găsi noi o soluţie. Pe urmă a venit toamna. Eu plecam din ce în ce mai des în oraş, ea nu mai avea de stat în cantonament decît cîteva zile. Mă pregăteam de despărţire şi ea plîngea din ce în ce mai des. Într-o seară, cînd m-am întors, lipsisem vreo două sau trei zile, nu mai ştiu, i-am găsit hainele împăturite frumos pe un fotoliu. Pe ea am găsit-o goală, ghemuită cu genunchii la piept într-un dulap. Se otrăvise“.

(La Romania literara XXIX, Stefan Agopian – Academia Catavencu)


Mi-ar fi placut sa fi fost gandurile ei, ultimele momente, hotararea, gesturile, ezitarile sau determinarea, modul cum si-a recitat poate Gorunul, ultimele cuvinte gandite sau sonore, graba, lentoarea ; imi doresc sa o fi putut cunoaste indeaproape pe fata care a hotarat sa moara pentru ca – poate – se indragostise, sa stiu gandurile si sentimentele ei atat de exact, incat sa ma confund cu ele… nu pot si nu Imi pot explica…ma fascineaza.


Poate este contextul… este un moment in care incerc sa gasesc un raport intre teoriile/ concluziile lui Durkheim din Sinucidere, si Mitul lui Sisif al lui Camus ; desigur, la un anumit nivel, nu este nimic de descoperit; dar asa, pur si simplu…


Asadar, “Paginile care urmează vorbesc despre o sensibilitate absurdă”…

xxx