Posted in irealitati, sémèmes

Alte Irealitati



Simt atata oboseala, incat ma intreb daca nu cumva maine, nu ma voi transforma intr-un Hans Castorp, facand schimb de locuri cu pacientul pe care-l voi vizita cu atat drag si neliniste.


O vizita care in loc de cateva ore poate dura nedefinit, un loc care nu este chiar precum un munte vrajit, dar care si-a creat microuniversul sau, medici si pacienti care pot deveni cu usurinta personaje de roman… cand durerea devine tot mai intensa, si nu mai poti opri gandurile, cand lumina te doare, si tamplele te ard, totul este posibil…

xxx

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s