Posted in sémèmes

Greaca veche

Am descoperit doua bloguri cu si despre greaca veche – cursuri postate, traduceri, carti de fonetica, sintaxa, vocabular, dictionare de descarcat ; o bogatie! mi-am amintit cu oarecare nostalgie si putin regret, ca inspre sfarsitul liceului imi doream sa stiu greaca veche, iar prin facultate, in periplurile mele lingvistice, chiar imprumutasem de la biblioteca o carte de hindi.

(sursa foto: descopera.org)



Acum stiu ca, intelegandu-le, viata mea ar fi fost cu siguanta o stare continua de hipnoza : hipnoza textului in original, fara niciun fel de restilizare, rescriere, recreare sau interventie asupra scrierii sau scriiturii din partea traducatorului. As fi incercat sa descifrez bucata mea preferata din Republica lui Platon, sau Oedip-Rege ori Medeea, sau Promoteu incatusat (tot am o slabiciune pentru recurenta povestii lui Prometeu in arte – de la pasiunea pt Byron –> Shelley mi se trage probabil).


Cred ca cei care stiu greaca veche la un nivel ce le asigura o comprehensiune cat de cat coerenta a textului, nu pot rezista tentatiei de a sti, de a vedea ei insisi cum se naste Sensul, de a se apropia de originea Ideii. Sau poate ca, dincolo de cunoastere, acesta dorinta reprezinta doar/tot o forma de tentatie a traducerii, de a recrea existentul/existenta. De aceea probabil ar trebui sa scriu la un moment dat si despre ceea ce imi place sa (de)numesc Traducerea ca act demiurgic, sau perspectiva mea asupra (actului) traducerii.

Blog I –> orthoblog.ro

Blog II –> blogreaca.wordpress.com