Posted in lexèmes, sémèmes

basmul – literatura visului

”Omul, dupa Schopenhauer, spunea Bogdan Petriceicu Hasdeu in Etymologicum Magnum Romaniae, are doua organisme deosebite, prin care traieste in doua lumi, in doua realitati: realitatea veghierii si realitatea somnului. Negresit, prin stransa intrunire a ambelor organisme in acelasi individ, elemente din starea de veghe se rasfrang in somn si, viceversa, elemente din somn se pot rasfrange in starea de veghere. Elementul cel mai important din aceasta natura: rasfrangerea somnului in veghere, este basmul, care constituie pentru om literatura visului…”

<!– /* Style Definitions */ p.MsoNormal, li.MsoNormal, div.MsoNormal {mso-style-parent:""; margin:0cm; margin-bottom:.0001pt; mso-pagination:widow-orphan; font-size:12.0pt; font-family:"Times New Roman"; mso-fareast-font-family:"Times New Roman";} @page Section1 {size:612.0pt 792.0pt; margin:72.0pt 90.0pt 72.0pt 90.0pt; mso-header-margin:36.0pt; mso-footer-margin:36.0pt; mso-paper-source:0;} div.Section1 {page:Section1;} —formula introductiva a basmului popular romanesc – lucian trasca

Atat de mult imi place acest fragment, ideile din el si acele cateva sintagme care rezoneaza cu mine insami, incat il citesc si recitesc de cateva zile… ‘realitatea somnului’, ‘basmul – literatura a visului’… existenta celor doua realitati, si intrepatrunderea lor, scriitura/scrisul… imi aminteste de Tudor Vianu si ale lui ‘a exprima/ a se exprima’ in si prin scris (si nu numai).