Posted in retorice, sémèmes

Retorice VI

Doua verbe/ substantive mi-au atras atentia azi-noapte, prin curiozitatea de a descoperi motivele aparentei radacini comune:


a distr-uge/ distrugere; a distr-a/distractie

lat. destruere / distrahere

fr. détruire/ distraire

it. distuggere/ divertire (din lat.divertere)

sp. destruir/ divertir (din lat.divertere)

( fabulous lettering-caro wallis – flickr.com)


Se pare ca romana si franceza, probabil printr-un calc lexical, au atribuit lui ‘a distra’ si sensul de ‘distractie’, si cel de ‘distragere’, romana pastrand sau incluzand, si forma corect-etimologica ‘a distrage’.


Se mai pare ca in limba romana, ‘a distruge’ a venit pe filiera italiana (distruggere), in timp ce ‘a distra’, a fost preluat din franceza (distraire) ; de aici aparenta etimologie/ radacina comuna a celor doi tremeni (distruggere/ distraire).


Mi s-ar fi parut fascinat cum, prin evolutie fonetica sau imprumut, unele limbi sa fi pastrat paronimia (e/i), in timp ce altele sa fi transformat-o intr-o aparenta radacina comuna… intamplare, sau ‘un mod de a se crampona de fericire’ ?

Nici una, nici alta, pare-se.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s