Posted in sémèmes

chin

Doua zile de tacere, doua zile de migrena – zile cu sentimentul constant de “trebuie”, ca si cum as exista incomplet, cu vinovatie si rusine, o obisnuita interna pe care mi-am creat-o cumva, de a scrie zilnic, de a-mi bifa listutzul, pentru ca altfel nu mi-as putea regasi armonia, pacea, surasul… apoi, m-am amintit pe mine, oferindu-mi timp de durere, pentru a aprecia si iubi zilele cu raze de iubire si nedurere pe care le-am trait si vor sa vina…

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s