Gata, am terminat. Ieri.
Am inceput sa plang cu 70 de pagini inainte de final, cand sfarsitul plutea deja printre randuri. Epilogul este mai degraba un mini- metaroman – ars poetica decat un capitol, iar Cimitirul Cartilor Uitate un soi de Perfectiune – in care forma se imbina cu fondul, scriitura si imaginarul devin poezie si plutire, iar armonia intregului se transforma in Zburator insinuandu-se in fire, nesomn si vise deopotriva…
O mentiune pe care am gasit-o draguta si adorabila:
“The first piston fountain pen was patented in 1827 by a Romanian called Petrache Poenaru, but it wasn’t until the eighteen eighties that it was perfected and began to be commercialized on a large scale.”
