Month: Jun 2020

Ce a mai desenat deepaksart – vise, zambete, optimism, un suflet de tandrete…

Mi-as dori sa pastrez aceasta imagine sculptata in creier. Sa nu uit ca povestile sunt sensuri, cuvinte, aventuri, momente, secunde, priviri, ani, curaj, determinare, iubire… cerneala, pana, hartia – imi apartin. Ca povestea este Eu…

Ma uit cu nesat, sete, foamete, fascinatie, coplesire, incantare, hipnoza… imi pare ca niciodata nu am privit ceva mai minunat, magic, fermecator! Un frumos coplesitor care imi naste noduri in gat si fluturi in stomac…

“Noaptea clocoteste a somn si nesomn; o idee isi cauta evadarea dintre cuvinte si vid; miscarea devine cand paralizie, cand ardoare; cerul se lumineaza a oval si dreptunghi; auzul e asaltat de ciripit de miercuri si viata; eu invelesc cu mine o bucata de intuneric.”

Acum vreo 7 ani inspiram imaginatie si expiram poezie. Din nou, daca am evoluat sau in-, nu stiu. Imi pare uneori ca, acum, traiesc cu ea in sine-mi…

Mi-as plasa un balansoar in fata acestor trepte, si le-as privi cu nesat, in blegomanie si visare…

M-am trezit cu revelatia ca prima intalnire indirecta cu Schrodinger sau ideea de “mortul viu din lada goala” este in scoala generala si notiuna de “multimea vida” – un grup cu un numar suficient de elemente cat sa formeze o multime – care insa nu exista, si totusi exista…

O alaturare de termeni aparent paradoxala – care are sens si nu are, in functie de paradigma, prisma, perspectiva…

Mai mult de 10 ani de adoratie pentru Boris… poate un sfert de viata, si pasiunea continua…

Acum ca nu mai este, am cumparat si eu seria “Cimitirul Cartilor Uitate“ – oare o legatura neconstientizata intre “moarte” si “cimitir”? oare prea tarziu?…

Pentru ca lumina si culorile pe care le traim sunt, mai degraba, interioare…

Cand realitatea pare pictata, iar eu ma pierd prin dimensiunea picturii inchipuite cu nesat in privire…

M-am amuzat zgomotos, aproape cu lacrimi, si mai ca mi-au explodat gandurile ca si cand incerci sa cuprinzi infinitul…

Are ceva Amalfi coast, care imi ameteste mintile, ma imbata, ma entuziasmeaza si imi explodeaza sufletul…

Inca o carte – poem in proza, ca o raza de lumina, zbor de flutur, lin printre petalele si parfumul sufletului…

In zilele in care ideile si emoriile sunt cufundate in inunericul de noapte adanca, universul si stelele se aliniaza sufletului spre a-i restraluci Lumina… versuri pe care le-am descoperit accidental – sau poate nu, in vremuri de nevoie…

Citesc “Jonathan Livingston Seagull” si parca niciodata nu am intalnit o scriere ca o plutire, ca o adiere, ca un zbor… ma simt ca si cum as fi devenit un soi de fiinta care a uitat de trup, dincolo de limitari, calatorind prin meta-fizic…

Am voie sa vreau, sa imi doresc, sa tanjesc, sa visez, sa implinesc, sa simt, sa intreprind, sa iubesc, sa traiesc… fiecare zi intru Magie!

Am voie sa nu am limite si sa nu ma limitez!

Am voie sa imi acord permisiunea de a a avea voie!

Un proverb chinezesc pe care l-am intalnit astazi si care pe care l-as transforma in citat tatuat pe creier, in suflet si in vise:

“To know and not do is to not know.”

Actiune, mici pasi, idei, organizare – haotica sau nu, perseverenta, motivatie, speranta; pentru ca nu stii cat de aproape este indeplinrea visului, decat dupa ce l-ai implinit…

Din nou, o singura imagine, atatea sensuri!…

Totul este alegere; si aleg sa cred ca avem cu totii un potential David ascuns in obscuritatea amintirii a ceea si cine ce suntem, dorim si visam, amintire pierduta pe masura ce infruntam responsabilitatile zilnice. Cred ca nu uitam niciodata…

Port atata fiintare selenara in mine, incat citesc “adonis”, in loc de “anadin” – rational, nu reusesc sa identific nimic comun; si totusi, vocea sinelui meu citeste “adonis”, invariabil…

Aceasta companie din Spania care creaza piscine sub forma de plaja… ma fascineaza, ma ucide, ma copleseste… o minunatie!

complementaritatea care intregeste; relativitatea care creaza absolutul; dichotomia unificatoare…

Cand Hefaisos este in razboi cu Zeus…

Ma amuza cum Vantul rabufneste, si cutremura casa si ferestrele si se manifesta impetuos, in timp ce Soarele topeste si exaspereaza in tacere sau in cantec de vara…

…sa ma infrupt avid dintr-o nectarina, urmata de o piersica, sa le constientizez savoarea si textura, sa ma bucur copilareste, sa ma porcesc maxim, si sa nu-mi pese…