Posted in sémèmes

atunci vs acum

“Noaptea clocoteste a somn si nesomn; o idee isi cauta evadarea dintre cuvinte si vid; miscarea devine cand paralizie, cand ardoare; cerul se lumineaza a oval si dreptunghi; auzul e asaltat de ciripit de miercuri si viata; eu invelesc cu mine o bucata de intuneric.”

Acum vreo 7 ani inspiram imaginatie si expiram poezie. Din nou, daca am evoluat sau in-, nu stiu. Imi pare uneori ca, acum, traiesc cu ea in sine-mi…