Posted in sémèmes

chin

Doua zile de tacere, doua zile de migrena – zile cu sentimentul constant de “trebuie”, ca si cum as exista incomplet, cu vinovatie si rusine, o obisnuita interna pe care mi-am creat-o cumva, de a scrie zilnic, de a-mi bifa listutzul, pentru ca altfel nu mi-as putea regasi armonia, pacea, surasul… apoi, m-am amintit pe mine, oferindu-mi timp de durere, pentru a aprecia si iubi zilele cu raze de iubire si nedurere pe care le-am trait si vor sa vina…