Posted in carti, lexèmes

a.c grayling – wittgenstein (II)


III. Filosofia tarzie

1. Perioada de tranzitie
* Scrierile din perioada de tranzitie sunt cu adevarat tranzitionale […]
* niciuna dintre scrierile lui W nu a fost publicata pana dupa moartea sa, iar motivul este ca nu a fost niciodata multumit de felul cum isi exprimase ideile sau ordonase remarcile prin care erau exprimate.
* o conceptie a „intelesului ca folosire”
* Partea intai a Gramaticii priveste felul cum atasam un inteles sunetelor pronuntate si semnelor scrise care constituie limbajul.–> intelegerea limbajului nu este un proces, ci o abilitate.
* […] investigheaza in Gramatica, notiunile cruciale de „gandire” si „intelegere” in sine, […] prin argumentarea ca exista mai multe feluri diferite de intelegere, corelate nu prin posesiunea in comun a unui set de caracteristici esentiale sau definitorii, ci printr-o relatie generala de similaritate pe care o numeste „asemanare de familie”.
* teoria intelesului ca folosire  „daca ar trebui sa indicam ceva ce constituie viata semnului, ar trebui sa spunem ca asa ceva este folosirea lui.”

2. Metoda, sens si folosire
* Tractatus –> limbajul are o esenta unic determinabila, o singura logica subiacenta; [..] rel de reprezentare in sine, se sprijina pe o legatura denotativa intre nume si obiect. Numele „insemna” obiecte. / Caiete –> nu exista o singura „logica a limbajului” […] intelesul unei expresii este folosirea sa, in multiplicitatea practicilor care vin sa construiasca limbajul.. […] limbajul este intretesut in toate activitatile si comportamentele umane si ca atare diferitele noastre folosiri ale lui primesc continut si semnificatie prin activitatile noastre practice.
* Tractatus — Problemele filosofice rasar din cz ca „intelegem gresit logica limbajului nostru”/ Cerceterai –> problemele filosofice vor disparea atunci cand functionarile limbajului vor fi sesizate asa cum trebuie.
* […] o sesizare a diferentei dintre ceea ce W. numeste „gramatica de suprafata” si „gramatica de adancime”. Prin „gramatica” el intelege mai degraba logica – mai precis, logica unei activitai lingvistice date; exista mai multe moduri diferite in care functioneaza „gramatica” limbajului., pt ca exista mai multe genuri de activitai lingvistice. [..] Cercetarile – o cercetare „gramaticala”.
* concluzia la care ajung remarcile lui W. despre metoda este ca in filosofie nu ar trebui sa cautam sa explicam, ci numai sa descriem.
* descrierea facuta de Sf Augustin invatarii limbajului in Confesiuni
* felul in care lucreaza limbajul este, sustine W., „ceva care se aflat deja la vedere, si care devine analizabil printr-o rearanjare”.
Ceea ce se afla la vedere spune W., este faptul ca limbajul nu este un singur lucru uniform, ci o multime de activitati diferite. […] Toate aceste activitati sunt numite de W. „jocuri de limbaj” –> „termenul ‚joc de limbaj’ este destinat sa scoata in evidenta faptul ca vorbirea unei limbi este parte a unei activitati, sau a unei forme de viata”.
* intelesul unei expresii este folosirea pe care i-o putem da, intr-unul sau altul dintre variatele jocuri de limbaj ce constituie limbajul: „intelesul unui cuvant este folosirea sa in limbaj”.
* Cum ar putea incepe sa fie invatat limbajul atunci, daca intelegerea este denotare si astfel este dependenta de definitiile ostensive? –> a intelege un cuvant nu constituie o experienta ca a vedea rosu sau a simti o durere.
* Stabilind ce nu sunt intelesul si intelegerea, W. da apoi o descriere pozitiva a ceea ce sunt ele. Aici conceptul de intelegere este central. W. spune: „ A intelege un enunt inseamna a intelege un limbaj. A intelege un limbaj inseamna a stapani o tehnica.” –> legatura dintre intelegere, inteles si folosire

3. Intelegere si urmare a regulilor
* „intelegere” –> stapanirea unei tehnici sau practici in felul tocmai explicat, se orienteaza spre notiunea de urmare a unei regului, ideea fiind ca practica in care consta intelegerea sensului (intelesului) expresiilor este aceea a observarii regulilor pt folosirea lor in diferite jocuri de limbaj carora le apartin.
* W. respinge notiunea de calcul si o inlocuieste cu cea de joc de limbaj
* […] este important sa nu fim indusi in eroare de notiunea de regula insasi, caci exista o perspectiva comuna, de pilda, asupra regulilor logicii si ale matematicii, care sustine ca acele reguli dicteaza daca facem ceva corect sau nu, independent de practica noastra de a aplica sau urma acele reguli; […] doua caracteristici ale regulilor si ale urmarii regulilor – cineva are senzatia ca este ghiday sau constrans de regula; regula pare sa-i spuna ce sa faca, sa-i dicteze activitatea + regulile determina dinainte ce rezultat va decurge din palicarea lor. […] Se pare ca exista ceva inexorabil in legatura cu regulile ce fac ca incorectitudinea sau corectitudinea a ceea ce eu realizez sa fie pe deplin independente de faptul ca realizez lucrul respectiv.
* Ceea ce subliniaza W. este faptul crucial ca ceea ce constituie o regula este folosirea comuna a ei de catre noi. […] „O regula sta ca un indicator.”
* „o persoana merge dupa un indicator numai in masura in care exista o folosire obisnuita a indicatoarelor, un obicei.” –> urmarea indicatoarelor nu este o activitate mentala interioara, ceva ascuns, ci o chestiune publica; ea se arata in practica noastra, este manifesta + urmarea regulilor este in mod esential o practica sociala, adica este ceva ce exista intr-o comunitate; existenta acordului intr-o comunitate este ceea ce stabileste regulile pe care le urmam.
* „ Si deci ‚a respecta o regula’ este de asemenea o practica. Iar a crede ca se respecta o regula nu inseamna a respecta o regula. Nu este deci posibil sa respeti o regula ‚in mod privat’: altfel, a te gandi ce se respecta o regula ar fi acelasi lucru cu a o respecta.”
* a urma o regula este un lucru pe care il facem fara a reflecta (de ex, sahul); […] urmarea de reguli este o practica habituala, una in care suntem antrenati ca tineri membri ai comunitatii noastre lingvistice: „A urma o regula este asmanator cu a te supune unui ordin. Suntem antrenati sa facem stfel.”

4. „Forme de viata”, limbaj privat si criterii
* Intelesul unei expresii este ceea ce intelegem atunci cand intelegem acea expresie. […] A cunoaste folosirea ei inseamna a avea o abilitate; abilitatea de a urma regulile pt folosirea ei in acele jocuri de limbaj diferite. […} Urmarea regulilor este o practica incorporata in obiceiurile si conventiile unei comunitati. Regulile ne ghideaza si ne furnizeaza standarde de corectitudine. […] A intelege orice enunt dat inseamna a intelege jocurile de limbaj din care face parte: in mod analog, a urma o regula inseamna a stapani practica in sine a urmaririi regulilor.
* limbajul este intretesut in acest model al caracterului si activitatii omenesti, iar expresiilor sale le este conferit un inteles prin natura si perspectiva imparatsita celor ce-l folosesc. Astfel, o forma de viata consta in acordul comunitatii asupra relatiilor naturale si lingvistice care se manifesta in intelegerea in definitii si judecati, si prin urmare in comportament. […] suntem instruiti in limbajul comunitatii noastre.
* limbajul este in mod esential public  „argumentul limbajului privat”
* Pt W.. a vorbi un limbaj inseamna a participa la o forma de viata. […] nici experienta „privata”, nici limbajul pe care il folosim pt a vorbi despre acesta nu sunt de fapt private. Exista, si trebuie sa fie, criterii publice pt aplicarea expresiilor despre durere, dispozitii si celelalte, pt ca astfel de expresii sa poata exista.  Regulile pt folosirea expresiei de „durere”, si a altor expresii psihologice, spune el, sunt unele publice, care se aplica in mod egal atunci cand vorbirea se refera la mine insumi sau la altii; nu exista doua seturi de reguli pt asemenea expresii, unul guvernand atribyirea starilor respective pt sine, iar altul guvernand atribuirea lor pt altii.
* notiunea lui W. de „criteriu” a provocat multe discutii.
* „temeiuri deductive”/ „temeiuri inductive”
* Pe scurt, criteriile pt a atribui o durere sunt date de jocul de limbaj din care fac parte atribuirile de durere, iar cand invatam cum sa folosm cuvantul „durere”, invatam de fapt practica experimentarii recunoasterii si vorbirii despre durere.

5. Minte si cunoastere
* In filosofia lui Descartes punctul de pornire este ego-ul, de a carui existenta nu putem decat sa fim siguri. […] In acesta conceptie, cunoasterea la pers intai a starilor psihologice este in intregime neproblematica, in vreme ce cunoasterea lor la pers a treia este exact pe dos.
* Atacand aceasta ordine carteziana, Wittgenstein inverseaza ordinea dificultatii […] Descartes – atribuirea starilor psihologice la persoana intai sunt relatari sau descrieri ale unor procese interioare esential private. W. neaga asa ceva si argumenteaza in schimb ca ele sunt manifestari sau expresii ce fac parte din comportamentul la care se aplica conceptele psihologice in cauza. […] „Un copil s-a lovit si plange si atunci adultii ii vorbesc si ii invata exclamatii, iar mai apoi propozitii. Ei il invata pe copil un nou comportament pt durere.”
W. sustine ca faptul ca cineva spune „ma doare” este o manifestare a durerii sale; nu este un semn exterior pt altceva ce are loc pe dinauntru, ci este in sine o parte din comportamentul sau pt durere. […] „Prin natura si printr-un anumit antrenament […] suntem dispusi sa dam o expresie spontana dorintelor, in anumite circumstante.”
* „Cuvintele prin care imi exprim amintirea sunt reactiile memoriei mele.”
* W. adopta ideea ca o stapanire a limbajului introduce niveluri de bogatie si subtilitate ( a exprimarii) indisponibile creaturilor ce nu folosesc limbajul: „Un caine crede ca stamanul sau este la usa. Dar poate el sa creadea, de asemenea, ca stapanul sau va veni poimaine?”.
* Jocul nostru de limbaj este o extensie a comportamentului primitiv.(Pentru ca jocul nostru de limbaj este un comportament).
* noi putem sa cunoastem doar lucrurile de care are sens sa ne indoim […] e lipsit de sens sa pui pretentii de cunoastere acolo unde indoiala insasi este lipsita de sens.
* Indoiala este ea insasi posibila numai in contextul unui joc de limbaj. […] Din familiara afirmatie a lui W. ca „vorbirea noastra isi primeste intelesul de la restul intreprinderilor noastre” decurge ca „daca nu esti sigur de niciun fapt, nu poti fi sigur nici de intelesurile cuvintelor tale.”
* „O indoiala care a pus totul la indoiala nu ar mai fi indoiala.”
* O indoiala legitima poate avea sens numai in contextul unui cadru care nu este el insusi subiectul indoielii: „Jocul indoielii insusi presupune ceritudinea.”
* […] rolul fundational al propozitiilor „gramaticale” consta in caracterul lor neindoielnic in practica, in actiune: „tine de logica investigatiilor noastre stiintifice faptul ca anumite lucruri nu pot fi in fapt puse in practica.”
* „ Unde nu exista indoiala, nu exista nici cunoastere?”

6. Cateva reflectii si comentarii
* in conceptia lui W. limbajul si gandirea se autodetermina si se autoconstituie din interior, si ca prin urmare realitatea nu este, asa cum o gandise el in Tractatus, independenta de limbaj si gandire.
* In sens larg, exista doua feluri de relativism, „cultural” si „cognitiv”. Relativismul cultural este teza ca exista diferente intre culturi sau societati, sau diferite faze din istoria unei singure culturi sau societati, cu privire la practici ssi valori sociale, morale si religioase. [….] Relativismul cognitiv este conceptia potrivit careia exista mai multe moduri de a percepe si a gandi lumea sau experienta, moduri ce pot fi atat de diferite incat membrii unei comunitati conceptuale sa nu mai poata intelege deloc cum este sa fii membrul unei alte comunitati conceptuale.
* „Daca un leu ar putea vorbi, noi nu l-am putea intelege.” „Noi nu intelegem gesturile chinezesti mai mult decat intelegem propozitiile in chineza.”/ modul in care vad ei lumea ne este inaccesibil, si viceversa.
* jocurile noastre de limbaj si opiniile noastre se schimba, ceea ce implica faptul ca perspectiva predecesorilor nostru ne-ar putea fi la fel de inaccesibila cognitiv precum cea a leilor, sau din nou in mod diferit, a chinezilor.
* daca limbajul este in mod logic public, nu pot exisata limbaje care sa fie in orice sens private.
* problema cu care se confrunta un presupus utilizator al unui limbaj privat – anume, ca el nu poate spune daca urmeaza o regula sau doar crede ca o urmeaza – se rasfrange de asemenea asupra comunitatii ca intreg. Cum poate spune comunitatea daca urmeaza o regula? Raspunsul pe care il da W. este: nu poate spune.

IV. Wittgenstein si filosofia actuala
* a ezitat atat de mult, incat in cele din urma toata opera sa tarzie a fost publicata postum
* el spune ca suntem „vrajiti” de limbaj

xxx

Posted in carti, sémèmes

"I am too pure for you or anyone."

Am inceput sa citesc sylvia plath – clopotul de sticla… sunt deja la pagina 35; peste alte 53 vor mai ramane exact 200; de la 200 de pagini in sus incepe prabusirea – o alunecare continua, pagina dupa pagina, fara putinta de a ma opri, pana ating finalul, invinsa si epuizata de atata lupta si din nou cu nostaligia unei carti terminate prea devreme.
Romanul este o scriere la pers I sg, ceea ce face tentatia de contopire cu personajul aproape irezistibila – ma imbat si eu alaturi de ea, ametesc, privesc new-york-ul prin privirea ei, ne sufocam; stilul este organic, naturalist, si totusi liric, un amalgam de analiza – deocamdata supra-rationalizata, si metafore care ar trebui mai degraba sa-si aiba locul in poezie decat in roman.

***

Miezul zilei de Craciun, si in timp ce randurile capata sens, biserica din apropiere raspandeste ‘Silent night’ in sunete de clopot… intamplare sau armonie?
xxx

Posted in fascinatii, sémèmes

it was fascination III

Am intalnit zilele trecute cel mai frumos brad de Craciun pe care l-am vazut vreodata — un brad care inspira basme; pentru mine, intalnirea din pizzeria unde l-am aflat a stat sub vraja lui.

Acum, aproape ca inteleg pasiunea colectionarilor (de opere de arta in special) – cred ca nu provine din splendoarea obiectului respectiv, sau dorinta de a poseda ceva unic, ci dintr-o teama: frica de dor — teama ca ti s-ar putea face dor de imaginea acelui obiect care ti-a surprins privirea, si te-a cucerit, si nu-l vei mai (re)gasi niciodata…

(poza realizata de Luminitz)

xxx

Posted in carti, lexèmes

a.c grayling – wittgenstein (I)

a.c grayling – wittgenstein
(ed humanitas, bucuresti, 2006)

Numai citate, inca nu stiu sa vorbesc despre Wittgenstein fara sa ma tem ca nu l-am exprimat ca pe sine…

I. Viata si personalitatea

* […] manuscrisul cartii sale, Logische-Philosophische Abhandlung, cunoscuta cititorilor de limba engleza ca Tractatus Logico-Philosophicus (nume sugerat de Moore, ca imitatie dupa Tractatus Teologico-Politicus al lui Spinoza).
* Tractatus a fost singura lucrare filosofica pe care Wittgenstein a publicat-o in timpul vietii. Cand a incheiat-o, el a considerat ca a rezolvat toate problemele filosofiei si, in acord cu acesta convingere, a renuntat la activitatea filosofica si si-a indreptat atentia in alta parte.
* era stilul de predare a lui Wittgenstei sa se lupte cu problemele sale in fata lor, strigand uneori: „Astazi sunt tampit!” iar alteori stand intr-o tacere intensa, prelungita.

II. Filosofia timpurie

1.Cadru si teluri
* […] o intelegere adecvata a modului de functionare a limbajului. El stabileste acesta spunand ca vom rezolva problemele filosofiei atunci cand vom intelege „logica limbajului nostru.”
* Obiectivul sau este de a rezolva problemele filosofiei, si el intentioneaza sa faca asta aratand cum functioneaza limbajul.
* […] limbajul are o structura de baza logica, a carei intelegere arata limitele a ceea ce poate fi spus clar si cu sens. […] ceea ce poate fi spus este acelasi lucru cu ceea ce poate fi gandit. Aparitia problemelor filosofice traditionale este tocmai rezultatul incercarii noastre de a spune ceea ce nu se poate spune – echivalent, dupa el, cu incercarea de a gandi ceea ce este de negandit.
* „ceea ce se poate spune in genere se poate spune clar, iar despre ceea ce nu se poate vorbi trebuie sa se taca.” […] „Exista, intr-adevar, lucruri care nu pot fi spuse in cuvinte. Ele se arata. Ele sunt ceea ce este mistic.”
* […] sarcina sa este sa dezvalui natura limajului si a replatiilor sale cu lumea, ceea ce in fapt revine la a explica felul cum intelesul se ataseaza propozitiilor pe care le asertam. […] a descrie ce sunt propozitiile si in ce consta intelesul lor. Pentru W. acesta este acelasi lucru cu a identifica limitele gandirii; de vreme ce limitele limbajului si ale gandirii sunt aceleasi, o investigatie a celor dintai constituie o investigatie a celor din urma.
* O judecata este ceva asertat, sau propus pt a fi acceptat ca adevarat, de exemplu: „masa este maro”, „aceasta carte este despre W”. […] O propozitiune nu trebuie decat sa se supuna regulilor gramaticale ale limbajului caruia ii apartine, pt a fi o propozitiune; nu trebuie, in plus, sa fie ‚cu sens’.
* in teoria lui W. o propozitie este expresia pronuntata sau scrisa a unui gand.
* o problema tratata de Russell intr-un celebru articol de analiza logica. Problema respectiva priveste faptul ca limbajul comun este adesea inselator din punct de vedere filosofic – ceea ce inseamna ca ne induce adesea in eroare cu privire la ce putem gandi in mod legitim despre lume. […] Ideea este deci ca forma de suprafata a propozitiuniilor din limabjul comun poate ascunde imporante diferente intre ceea ce se spune cu adevarat – si deci se gandeste – in diferite cazuri; iar aceasta poate conduce la probleme filosofice si neintelegeri.
* ideea entitatilor subzistente (Meinong)
* teoria descriptiilor lui Russell  ceea ce se intelege cand se discuta despre structura logica sau forma logica aflata la baza limbajului comun
* Abordarile moderne ale logicii incep cu Gottlob Frege. Pana la el, logica pastrase in esenta caracterul pe care i-l daduse Aristotel […] Descoperirile si inovatiile lui Frege au fost revolutionare, facand imediat logica mai simpla, mai puternica, mai extensiva decat logica traditionala. In mare parte, aceasta se datoreste faptului ca el a inventat un limbaj simbolic, bazat pe aritmetica, si care i-a permis sa exploreze domeniul cu o mai mare ususrinta si mai profund decat fusese pana atunci posibil. El a numit limbajul sau simbolic o „scriere conceptuala” si l-a folosit pt a construi un set de noi notiuni logice fundamentale, ce sunt acum centrale in acest domeniu.
* Interesul principal in logica este de a identifica su clasifica formele valide de inferenta. […] A trage o concluzie din premise inseamna a infera din ele. Daca o concluzie poate fi inferata in mod valid din premisele ei, atunci spunem ca premisele implica concluzia sau ca aceasta urmeaza din premise. […] singurul interesel al logicianului priveste o forma a rationamentului, nu adevarul si falsitatea premiselor si concluziilor sale. […] Distinctia intre validitate si adecvare este una semnificativa, caci multe rationamente pot fi valide in ceea ce priveste forma lor („formal valide”) fara a fi adecvate, adica fara a garanta adevarul concluziilor lor. […] validitatea este proprietatea pe care o are un rationament atunci cand forma sa este astfel incat DACA premisele sunt adevarate, adevarul concluziei este garantat. […] adevarul sau falsitatea, valorile de adevar al unei propozitii compuse depind in intregime de valorile de adevar ale propozitiilor sale constituente atomare.

2.Argumentul Tractatus-ului
* felul in care este structurat Tractatus-ul –> sapte teze, iar corpul cartii consta in comentarii si dezvoltari ale fiecarei dintre primele sase, impreuna cu comenatariile si dezvoltarile care deriva din aceste remarci de prim ordin.
* Atat limbajul, cat si lumea, spune W., au o structura. Limbajul este constituit din propozitii, iar acestea sunt compusi formati din ceea ce el numeste propozitii „elementare”, care la randul lor sunt combinatii de nume. Numele sunt constituentii ultimi ai limbajului. In mod corespunazator, lumea consta din totalitatea faptelor, iar faptele sunt compuse din „strai de lucruri”, care la randul lor sunt compuse din obiecte. Fiecarui nivel din structura limbajului i se potriveste un nivel in structura lumii. –>„teoria reprezentationala a sensului”
* Cand un semn sau un sir de semne nu reuseste sa exprime o propozitie, este vorba de un nonsens. […] W. include „cele mai multe dintre propozitiile filosofiei” in acesta clasa. […] Limitele a ceea ce poate fi spus – si deci gandit – cu sens se dovedesc astfel a fi impuse de structura limbajului si a lumii deoptriva, si de felul in carte ele sunt conectate reciproc prin relatia de „reprezentare”.
* In conceptia lui W., subiectele cu semnificatie etica si religioasa se arata; ele nu pot fi exprimate.
* Faptul ca sunt „simple” inseamna ca obiectele nu se schimba. Doar combinatiile si aranjarile lor o fac. […] fiecare asemenea combinatie are un caracter definit. Aceasta determinabilitate a aranjarii constituie structura starii de lucruri. Strictura faptelor este determinata, de asemenea, de structura starilor de lucruri ce le constituie. […] fiecare fapt are o singura analiza corecta.
* […] starile de lucruri care exista stabilesc care stari de lucruri nu exista. De vreme ce, in acest mod, felul in care sunt lucrurile determina felul in care ele nu sunt, realitatea ca intreg este totalitatea starilor de lucruri existente, impreuna cu tot ceea ce existenta lor exclude ca nonexistent.
* teoria „reprezentarii” si limbaj  pt W., cand cineva gandeste ceva despre lume – un fapt – gandurile sale sunt ca o imagine logica a acelui fapt, si de vreme ce propozitiile sunt expresii ale gandurilor, propozitiile sunt prin urmare ele insele imagini ale faptelor.
* 4.001 Totalitatea propozitiilor constituie limbajul.
4.11 Totalitatea propozitiilor adevarat constituie intreaga stiinta a naturii.
* 4.01 Propozitia este o imagine a realitatii.
4.022 Propozitia isi arata sensul.
Daca este adevarat, propozitia arata cum stau lucrurile. Si spune ca lucrurile stau astfel.
4.023 Propozitia trebuie sa restranga realitatea la doua alternative: da sau nu. Pentru a face aceasta ea trebuie sa descrie complet realitatea.
* 5. Propozitia este o functie de adevar a propozitiilor elementare.
4.21 Cel mai simplu gen de prop, prop elementara, aserteaza existenta unei stari de lucruri.
4.25 Daca prop elementara este A, atunci starea de lucruri exista; daca prop elemantara este F, atunci starea de lucruri nu exista.
4.44 Prop elemantara consta din nume. Ea este o inlantuire, concatenare de nume.
4.24 Numele sunt simboluri simple.
* Interesul lui W consta numai in caracterul logic pe care lumea si limbajul trebuie sa-l posede, pt a face posibila conexiunea dintre ele.
* Teoria reprezentarii i-a fost sugerata lui W, dupa cum povesteste in Caietele sale, citind o descriere in ziar despre cum erau folosite intr-un tribunal din Paris masinutele de jucarie si papusile pt a reprezenta intamplarile unui fapt relativ nou atunci in lume, un accident de masina. Modelele reprezentau realitatea fiind aranjate intr-un fel care corespundea exact dispunerii oamenilor reali si vehiculelor la momentul accidentului. Aceasta ridica o intrebare: ce anume face ca ceva sa fie o reprezentare pt altceva?
* posibilitatea ca lucrurile din realitate sa fie reprezentate de imagini – adica aranjarea lor sa poata fi expusa prin aranjarea elementelor imaginii – se bazeaza pe faptul ca imaginile au ceva in comun cu realitatea pe care o infatiseaza, iar ceea ce au in comun este desigur structura lor.
* structura impartasita de imagine si realitate este o structura de elemente – elementele imaginii si elementele realitatii infatisate. Legatura intre o anumita imagine si realitate este o legatura intre elementle lor respective.
* 4.014 Discul, ideea muzicala, notele scrise si undele sonore, toate se gasesc, unele fata de celelalte, in aceeasi relatie interna de reprezentare care exista intre limbaj si lume. Ele sunt toate construite potrivit cu un plan logic comun.
Ca lucrurile stau astfel se poate vedea din faptul ca exista reguli care il fac pe muzician sa poata traduce notele muzicale intr-o miscare a degeteleor sale pe claviatura, si de aici, cu ajutorul mecanismului pianului, in sunete. In mod similar, structura santurilor de pe un disc muzical este in mod precis corelata cu sunetele care sunt produse cand este ascultat discul; iar cineva antrenat in mod potrivit ar putea asculta discul si transcrie muzica apoi in note. Santurile, sunetele, notatia muzicala au toate acesi forma logica. Exista o conexiune esentiala intre ele, si acesta conexiune este forma lor logica impartasita.W spune ca asa cum o partitura muzicala infatiseaza sunetele pe care le auzim cand e cantata, tot asa o prop este o imagine a realitatii in virtutea aceleasi relatii interne a formei logice imparatsite.
4.021 Propozitia este o imagine a realitatii, caci daca inteleg propozitia, cunosc situatia pe care o reprezinta.
4.03 Propozitia ne comunica o situatie, si astfel ea trebuie sa fie in mod esential in conexiune cu situatia.
Si conexiunea consta tocmai in faptul ca ea este imaginea logica a acesteia.
[…]
4.031 In loc de: „Aceasta prop are un anumit sens”, se poate spune mai bine: „acesta prop reprezinta o anumita situatie.”
* singurele prop semnificative (si deci ganduri) sunt cele care sunt imagini ale realitatii – adica cele care sunt imagini ale felului cum sunt lucrurile in lume. Si acest lucru inseamna a spune ca singurul discurs semnificant este discursul factual („propozitiile stiintei naturii”).
* „[Filosofia] trebuie sa stabileasca limite gandirii trecand in afara prin ceea poate fi gandit.”
* tauologii si contradictii
* rolul limabjului: „propozitiile logicii descriu schelaria lumii” si ele fac acesta aratand ce trebuie sa se petreaca pt ca limabjul sa aiba sens. Tot ceea ce presupune logica este ca numele denota obiecte si propozitiile au sens; altfel „logica nu are nimic de-a face cu intrebari despre cum este lumea noastra in realitate.”
* filosofia ca „elucidare”
* In mod strict, structurile logice ale limbajului, lumii si relatia lor se arata, sau devin manifeste, cand sunt vazute corect: „Propozitiile nu pot reprezenta forma logica: acesta este oglindita in ele. Limbajul nu poate sa reprezinte ceea ce se reflecta in limbaj.”
* Mai curand, eticul si religiosul se arata: „exista intr-adevar lucruri care nu pot fi puse in cuvinte. Ele se manifesta ele insele. Ele sunt elementul mistic.”
* […] actele bune sau rele ale vointei nu aduc ceva diferit in lume, in sensul ca ele nu schimba nici unul dintre faptele privitoare la cum sunt lucrurile in lume, ci mai degraba modifica „limitele lumii”, adica afecteaza felul cum lumea ca intreg ii apare agentului moral.
* „Lumea omului fericit este diferita de lumea omului nefericit.”
* […] prin urmare, propria mea moarte nu este un eveniment al vietii mele – „moartea nu se traieste” – si deci, intru catva, „lumea noastra nu are sfarsit, in acelasi fel in care campul nostru vizual nu are limite”.
* 6.44 Nu cum sunt lucrurile in lume reprezinta ceea ce este mistic, ci faptul ca ea exista.
6.45 A vedea lumea sub specie aeterni inseamna a o vedea ca un intreg – un intreg limitat.
Sentimentul lumii ca intreg limitat – acesta reprezinta ceea ce e mistic.
* „Despre ceea ce nu putem vorbi, trebuie sa pastram tacerea.”

3. Cateva comentarii si probleme
* Dar sa ne gandim ca limbajul este folosit exclusiv pt a face enunturi inseamna sa ignoram o multitudine de alte intrebuintari ale limbajului […]
* Tractatus-ul neglijeaza pe deplin marea varietate a limbajului […]
* modelul atomar – presupunerea ca limbajul si lumea sunt complexe si deci structurate, si ca prin urmare structurile lor pot fi analizate prin elementele lor cele mai simple si fundamentale.
* Dupa perspectiva din Tractatus, o propozitie este adevarata daca „reprezinta”, sau corespunde cu ceea ce se petrece.

4. Influenta filosofiei timpurii
* Din memoriile lui W reiese ca aceasta procedura de demolare a opiniilor – si increderii – cuiva, mai degraba prin maniera decat prin continutul opozitiei sale, i-a fost caracteriztica de-a lungul vietii.

Posted in sémèmes

-ème

mitologem – element mitologic prim, forma mitică elementară şi pură, considerată cea mai mică unitate, indivizibilă, din structura unui mit, a unei naraţiuni mitologice, care nu mai are nevoie de interpretări şi explicaţii, întrucât se exprimă singură.(wikisource)

Dupa modelul – phonème, lexème, sémème, mythème… bluème?
xxx

Posted in marin sorescu, sémèmes

Renuntarea la indiferenta, dependenta de cuvintele celuilalt, inseamna vulnerabilitate si ridicol — iar mie imi trebuie o mare doza de nesomn sau alcool ca sa mi le asum, mai ales ca sunt si parte din fricile mele ( – poate asa se naste curajul).
Acesta este momentul cand, fara sa-ti dai seama, sufletul se poate dezintegra, in particule si cuante si pulbere, pana la inexistent(a). De aceea, cand pasesc, ramane in urma-mi doar praf de stele…

Si cu toate ca-mi port
Cu destul stoicism
Soarta mea de granit
Cateodata ma pomenesc urland:

Circulati numai pe partea carosabila
A sufletului meu,
Barbarilor!

Posted in sémèmes

muzica dinlauntru

Astazi am inteles de unde atasamentul pt melodiile mele: nu sunt intermediate de aer, nu plutesc inspre auz – ca sa fie captate sau nu, nu sunt percepute impreuna cu alte sunete la fel de exterioare; ci, prin casti, intra direct in corp, in creier, si in fiinta; este sunetul in forma pura care devine una cu auzul, ratiunea si sufletul. Simti fiecare acord, fiecare intonatie, sensul fiecarui vers, pt ca intr-un fel, melodia devine Tu. Poate de aici si obsesia – ca un fel de identificare cu obiectul pasiunii.
Muzica intru fiintare.

Posted in Caro Emerald, londra, phonèmes, sémèmes

i will possess your heart


O melodie si clipul ei, intalnite intamplator pe youtube, pot fi uneori semnul care linisteste tulburarea unor decizii irationale; dincolo de melodiile lui Caro Emerald pe care le ascult aproape neincetat de cateva zile incoace – si care inca imi aduc entuziasm si un sentiment placut de euforie, libertate, si ceva care pare a fi fericire.


death cab for cutie — i will possess your heart (extended version) –> imaginile primelor minute – trecut si viitor, si confirmarea ca “E bine!” – cum ar zice les Elephants Bizarres.

death cab for cutie — i will possess your heart (radio version) –> pentru ca poate si versurile pot fi parte din mesaj – inca nu le-am descoperit sensul.

xxx

Posted in carti, sémèmes

casa somnului — jonathan coe (I)


O carte care m-a atras inca de la prima pagina:

Nota autorului: Capitolele cu numar impar din acest roman isi deruleaza actiunea indeosebi in anii 1983-1984. Actiunea capitolelor cu numar par se petrece in ultimele doua saptamani din iunie 1996.

Si apoi de la a doua:
„Ma zapacesc rau de tot din cauza timpului. Daca nu-ti controlezi emotiile – se opri, se lupta din greu si continua cu o voce ragusita – asta se intampla. Eonii – fractiunile de secunda – fac schimb de locuri. Si nu mai stii sa numeri cum trebuie.” ( Rosamond Lehmann, Crangul ecourilor)

Apoi a inceput cartea, si pe masura ce inaintez cu lectura ma atrage si ma seduce mai mult – si scriitura, si actiunea, – pana la un asemenea nivel incat imi doresc sa nu se mai termine vreodata. Este prima carte pe care o savurez rand cu rand, capitol cu capitol, din care citesc cate putin, desi imi doresc cu disperare sa o descoper mai mult.
Desfasurarea povestirii, intrepatrunderea planurilor trecut-prezent, legatura dintre personaje care se dezvaluie treptat si suprinzator, modul cum un capitol se incheie in mijlocul frazei, pt a se continua in urmatorul, ma atrag irezistibil. Sunt la pag 128/ 392, si ultimele cuvinte mi-au taiat respiratia, pana la sufocare. Ma intreb daca a existat vreun semn exterior care sa-mi fi tradat socul.


Deocamdata povestea a fost exact cum o spune descrierea de pe polirom.ro: „O universitate este transformata peste ani intr-o clinica pentru insomniaci ai carei pacienti sau medici sint studentii de odinioara. Locul se numeste Ashdown. Are o mohoreala victoriana si respira un aer prin care plutesc umbrele castelului Elsinore, slujbasii din Chancery-ul lui Dickens si semnele de rau augur de pe linga Wuthering Heights. Intre zidurile sale traiesc, in trecut si in prezent deopotriva, Gregory Dudden, medicinistul riguros si vag dement care considera somnul o boala ce rontaie o treime din viata fiecaruia; narcoleptica Sarah Tudor, o fiinta fragila, dilematica, incapabila sa distinga intre vis si realitate; Robert Madison, prietenul sfisiat de iubiri nerostite si de drame identitare care-l trimit in cele din urma pe masa de operatie a unui chirurg specializat in schimbarile de sex (inca un soc, pt ca nu am ajuns pana aici/acolo); in fine, Terry Worth, cinefilul impatimit si insomniac care poate recunoaste orice actor in orice poza, fara a-si aminti in schimb de personalul medical cu care tocmai a stat de vorba. Asa arata cvartetul pe care isi sprijina Coe intreaga constructie.”

Daca voi gasi vreodata cuvintele potrivite, voi scrie mai multe despre…

Cartea exista si pe scribd.com

*****

later edit: cat de goale de sens sunt uneori cuvintele… si totusi, cum faci ca o carte sa nu se termine niciodata?

xxx

Posted in fascinatii, sémèmes

it was fascination I

Imagini intalnite intamplator sau nu, care obsedeaza privirea…

Exceptand fascinatia (fata) de o idee – care e fulgeratoare, imi pare ca starea de fascinatie este determinata in primul rand vizual, apoi prin sunete, si in final, de material – probabil cea mai pura forma de fascinatie, fiind deja trecuta prin ratiune si sentiment.

(foto: topidolblog.com)