Desi tot nu exista destule sensuri pentru a scrie despre Boris Vian, poate cateva citate pot ilustra, macar partial, universul atat de magic-vizual, parfumat-animat, ireal si sinestezic din “Spuma zilelor”…
* … cele cîteva pagini demonstrative de mai jos îsi trag toata forta din faptul ca povestea e în întregime adevarata, de vreme ce am nascocit-o de la un cap la celalalt. Realizarea ei materiala propriu-zisa consta în esenta dintr-o proiectare a realitatii, prin atmosfera piezisa si fierbinte, pe un plan referential, neuniform ondulat si p’rezentînd distorsiuni. E, dupa cum se vede, un procedeu prin excelenta avuabil.
* Goli baia dînd o gaura în fundul cazii. Pardoseala baii, cu dale de gresie ceramica de un galben deschis, era în panta si îndrepta apa spre un orificiu sub care se afla chiar biroul locatarului de la etajul de jos. Nu de mult, acesta, fara a-l înstiinta pe Colin, îsi mutase biroul în alt loc. Acum, apa curgea pe dulapul de provizii.
* Atîrna prosopul de rastel, puse presul de baie pe marginea cazii si presara peste el un strat bun de sare pentru a-l sili sa dea afara toata apa. Presul începu sa lase bale si sa faca ciorchini din basicute de sapun.
* — As vrea sa ma-ndragostesc, spuse Colin. Ai vrea sa te-ndragostesti. Ar vrea idem (sa se-ndragosteasca). Am vrea, ati vrea sa va-ndragostiti. Si ei ar vrea sa fie îndragostiti…îsi înnoda cravata în fata oglinzii din baie.
* Usa de la intrare se închise în urma lui cu zgomotul unui sarut pe-un umar gol.
* Mergeau, apucînd-o pe primul trotuar iesit în cale. Un nouras trandafiriu cobora din vazduh si se apropia de ei.
— Vin! propuse el.
— Vino, spuse Colin.
Si norul îi învalui. înauntru era cald si mirosea a zahar cu scortisoara.
— Nu ne mai vede nimeni! spuse Colin… Dar noi îi vedem!…
— E cam transparent, spuse Chloe. Fii cu bagare de seama.
— Nu-i nimic. E mai placut totusi, spuse Colin. Ce vrei sa facem?
— Sa ne plimbam, atît… Te plictiseste?
* Colin se simtea cuprins de rusine la gîndul ca e asa de bogat
— Asculta, Chick, spuse el, vrei o parte din banii mei? Alise îl privi pe Colin cu duiosie. Era atît de bun, încît în vinele de la mîini i se zarea palpitul gîndurilor albastre si mov.
* Era ceva eterat în cîntecul lui Johnny Hodges, ceva inexplicabil si desavîrsit de senzual. Senzualitatea în stare pura, desprinsa de trup.
Colturile camerei se modificau si se rotunjeau sub înrîurirea muzicii. Colin si Chloe se odihneau acum în centrul unei sfere.
— Ce-a fost? întreba Chloe.
— The Mood to be Wooed, raspunse Colin.
* Pişca zdravan de vîrf o raza de soare care se pregatea sa atinga un ochi al Chloei. Raza se contracta domol si porni sa se plimbe pe mobilele din camera.
* Iesira. Cerul albastru-verzui atîrna pîna aproape de caldarîm si pe jos pete mari albe însemnau locurile unde se zdrobisera nori.
— A fost furtuna, spuse antichitarul.
*******
* Le plus clair de mon temps, je le passe à l’obscurcir, parce que la lumière me gêne.
* Les oiseaux sont responsables de trois au moins des grandes malédictions qui pèsent sur l’homme. Ils lui ont donné le désir de grimper aux arbres, celui de voler, celui de chanter…
* Quand on ne sait rien, on peut tout de même trouver des choses, avec de l’imagination.
* Une sortie, c’est une entrée que l’on prend dans l’autre sens.
* On ne comprend pas une oeuvre, on comprend l’homme qui l’a faite.
* L’histoire est entièrement vraie puisque je l’ai imaginée d’un bout à l’autre.
* Je me demande si je ne suis pas en train de jouer avec les mots. Et si les mots étaient faits pour ça ?
(Boris Vian) – 24. 06.2008
(l’amour est bleu @diavoli – flickr.com)
Impresie. Albastru inefabil... 
