Posted in lexèmes, sémèmes

I find it hard to…


kelly clarkson — because of you

Because of you
I never stray too far from the sidewalk
Because of you
I learned to play on the safe side
So I don’t get hurt
Because of you
I find it hard to trust
Not only me, but everyone around me
Because of you
I am afraid

(The song) It’s about the cycle of families, like you act how your parents acted towards you and then your kids act how you acted towards them, and it’s all about breaking that cycle if it was a bad one […] It’s one of those songs that everybody’s kind of gonna relate to, but you’re not happy about that. It’s very close to home [for me]. I OK’d it with my family and everything because they think it’s important, because we’re obviously very different now than we were when we were younger. And it’s important for people to see that raw kind of emotion that happens in life. It sucks sometimes, so it’s important to see that I think.

Poate o melodie sau povestea ei ajuta sa accepti amintiri si gandurile din copilarie – care revin si revin, si par irationale si absurde, dar totusi neconvingatoare si de necombatut? oare cat poate ‘inaltarea impresonala’ sau ‘catharsis’-ul sa vindece? De fapt poate?
Cred ca pentru prima oara in viata mea chiar imi doresc sa ma vindec, desi mi-e o frica paralizanta… primul pas!

*****
Later edit – 27 februarie:
Numai ideea ca am hotarat sa incerc sa am incredere in ceilalti mi se pare inspaimantatoare… incepe tentatia renuntarii.
Momentul in care ideea este gandita reprezinta inceputul existentei sale, de nesters…

*****
28 februarie:
Totusi… cum sa ceri incredere fara sa acorzi incredere? macar putina?! inca un cerc vicios fara o aparenta rezolvare…
xxx

Posted in carti, sémèmes

Retorice XV

Nu imi vine a crede ca m-am trezit la ora sase dimineata pentru, si cu chef de a-mi cufunda privirea in nuvelele lui Eminescu! – cu aceasi emotie pe care o traiam candva, demult, in anii in care imi cautam sau desavarsam forma…
O noua viziune a sentimentelor?

***

Imi place parfumul cartilor — cele noi, cu mirosul lor de proaspat tiparit, asteptand sa-si insuseasca parfumul prin atingerea si impletirea cu sufletul cititorului, si cele vechi — unele mirosind a de demult si a povesti, altele a biblioteca sau uitare; totusi, dintre toate cartile mele, acest volum al lui Eminescu este singurul in care vechiul are parfum de ciocolata…
xxx

Posted in fascinatii, phonèmes, sémèmes

it was fascination IV


As putea inconjura lumea intreaga alaturi de acesta melodie! fascinatie la prima ascultare, si dupa primele ore de ‘repeat’, inca o inspir avid.

Este genul de melodie care imi place nu prin versuri, ci pentru energia pe care o simt in sange, tendinta de a cauta cerul cu privirea atunci cand o ascult, si sentimentul ca in ciuda oboselii sau a nesomnului ea poate purta corpul oriunde si oricat… un cantec cat doze intregi de energizant…


Posted in londra, sémèmes

legaturi primejdioase


Trebuie ca exista o legatura nestiuta intre genunchi si suflet, altfel nu-mi pot explica de ce cand pasesc, durerea din genunchi se regaseste si in stomac – acolo unde sunt fluturasii indragostirii – si in acea zona de pe langa inima unde traiesc emotii si sentimente…

Pt ca a inceput odata cu plimbarile prin Londra, am considerat-o un eveniment trecator – o reactie organica a trupului meu de respingere a fericirii; acum se transforma in permanent si ma tem sa nu fie manifestarea nostalgiei si a dorului… se poate mai rau?

Posted in cirque du soleil, londra, sémèmes

cirque du soleil — totem

Cirque describes Totem’s theme as the evolution of mankind from its primordial, amphibian state toward the aspiration of flight, taking inspiration from many of mankind’s founding myths.” (wikipedia)

Cautarea unui timp de demult, primordial si modernitate, devenire, instinctualitate, originar si plutire… simt ca fiecare scena se va regasi cumva in structura mea – in adn, iar muzica, poate, imi va parea cunoscuta din vremurile unor vieti trecute pe care as vrea sa mi le amintesc… 27 ianuarie – royal albert hall.

cirque du soleil — totem — trailer I

cirque du soleil — totem — trailer II

xxx

Posted in Caro Emerald, sémèmes

Raceala

Oare sunt singura persoana care nu reuseste sa-si adapteze tinuta vestimentara la vremea de afara? Dupa un drum de doua melodii pana la metrou, apoi inca doua si jumatate pana acasa, si un vant hotarat sa smulga hainele de pe mine, parca simt apropierea unei raceli, desi starea de boala fizica nu ma caracterizeaza.

Totusi… cum sa racesti in 4 melodii si jumatate? – dintre care doua erau Caro Emerald…

Posted in carti, lexèmes, sémèmes

Ludwig Wittgenstein & David Pinsent

Ludwig Wittgenstein & David Pinsent – Justus Noll
( ed Paralela 45, 2004)

Albul este si el un fel de negru.
(L.W. – 01.12.1937)

O carte – parte de nivelul click sau cancan, parte cu valoare documentara; un sfert din carte ne descrie cum s-au cunoscut Russell si Ottline Morrell, cum s-au combinat, descendenta firecaruia, intalniri extraconjugale si asa; urmeaza apoi o introducere in viata culturala londoneza – Bloomsbury si Society din Cambridge – menite sa ne convinga ca misoginia si relatiile homosexuale erau o practica obisnuita la inceputul secolului.

* Societatea secreta „Cambridge Conversation Society”, prescurtata „Apostolii”, sau pus si simplu „Society”, a fost fondata in jurul anului 1820 la St John’s College ca un club de dezbateri si a fost mutata in anii urmatori la Trinity College, care era mai in voga. Membrii – initial erau intr-adevar doisprezece la numar – se intalneau sambata cu usile inchise. La o ceasca de ceai, la care se adaugau si felii de paine prajita cu ansoa. […] George Edward Moore, student in primul semestru, isi face debutul cu o prelegere care incepe cu fraza: „La inceput a fost materia, iar materia l-a facut pe diavol, iar diavolul l-a facut pe Dumnezeu”, si sfarseste cu moartea lui Dumnezeu si a diavolului. Edward Morgan Forster debuteaza in 1901 cu intrebarea: „ Crocodilii sunt cele mai bune animale?”

In sfarsit aflam si cum a ajuns Wittgenstein la Russell, prima lor intalnire, impresii, discutii, detalii despre calatoriile in Islanda si Norvegia cu David, personalitatea lui W., perfectionismul, depresiile, cautarile si teoriile lui, apoi cum s-a reflectat primul razboi mondial in realtiile dintre Wittgenstein, Russell si David, si in viata culturala europeana; moartea lui David si experienta razboiului :

* „Se trage asupra noastra. Si la fiecare pocnet de arma sufletul meu tresare. As vrea atat de mult sa traiesc mai departe!”

Desi cartea a aparut in colectia „Perechi celebre”, nu exista nicio marturie directa cum ca cei doi ar fi fost mai mult decat prieteni; carte-tabloid. Ce o salveaza este abundenta in bucati documentare: scrisori dintre Russell si Ottoline, sau R-W, David-W si invers, marturii ale surorii lui W., fragmente din jurnalul lui David, sau din scrierile lui W. Multe informatii despre Wittgenstein-omul, care pe mine ma pasioneaza.

*****
Daca ma gandesc mai bine, profesorul de literatura din liceu ma sfatuia mereu sa devin istoric literar; ma intreb de ce nu i-am urmat indemnul…

*****
In fine, citate reprezentative pt ceea ce ma intereseaza:

* George Edward Moore – Russell e cucerit. Moore este un barbat suplu, de o frumusete rara, cu „o privire ce aproape straluceste de entuziasm interior si cu o minte careia ii erau proprii profunzimea si pasiunea lui Spinoza.”
* Moore: „ Scepticismul nu poate distruge entuziasmul; ceva se pastreaza intotdeauna, si asta este entuziasmul pt scepticism.”  Russell: „ Daca esti inclinata spre entuziasm si nu crezi in nimic, trebuie sa fii entuziasmata de necredinta ta.”
* povestioara lui Schopenhauer – Parerga si Paralipomena – Povestea porcilor spinosi
* Un W. nu poate avea niciodata destul caracter si moralitate.
* „Din cate imi amintesc am fost un copil tandru, dar in acelasi timp cu un caracter slab. Mi-am dat seama foart devreme de taria de caracter mai mare a fratelui meu Paul. Daca era bolnav, de pilda, si mai era inca in convalescenta si era intrebat dac ar vrea deja sa se scoale sau sa ramana mai degraba in pat, el spunea linistit ca ar prefera sa ramana intins; in timp ce eu, intr-un caz similar, spuneam o minciuna (voiam sa ma ridic din pat) fiindca imi era teama de parerea proasta pe care as putea sa o produc celor din jur.”
* Totusi, pt Ludwig, care avea o inzestrare muzicala peste medie – se spune ca ar fi posedat auzul absolut –, muzica este mai curand cel mai frumos al doilea lucru din lume, chiar daca o vreme isi pune in gand sa devina dirijor.
* „ Cred ca pot sa-mi dau seama foarte limpede pana unde a ajuns Schopenhauer cu filosofia sa; totusi, cand citesc Schopenhauer mi se pare ca ajung foare repede sa-i deschifrez toate tainele. El nu este profund in sensul in care sunt Kant si Berkeley.”
* […] s-ar simti in regula daca „propriul meu eu nu ar roade mereu din mine”, dupa cum ii scrie surorii sale Hermine. […] Spiritele rele ma aduc in cele mai idioate stari pe care ti le poti inchipui.”
* […] aforismele slefuite estetic ale lui W.
* antinomie – enunt logic care este in acelasi timp contradictoriu si demonstrabil. In antinomia descoperita de Russell, analizand opera lui Gottlob Frege, este vorba de multimea tuturor multimilor care nu se cuprind pe ele insele: astfel, acesta multime se cuprinde pe sie insesi doar atunci cand nu se cuprinde (si invers). Cu ajutorul asa numitei „teorii a tipurilor”, Russell si Whitehead incearca in Principia Mathematica sa impiedice aparitia antinomiilor. Paradoxul logic al lui Russell a influentat puternic teoria claslor si fundamentele matematicii.
* Cine nu vede in tusele fine ale logicii liniile nelinistite ale dorului, cine nu aude in acesta seismografie precisa pulsatia scoartei cerebrale, tensiunea celui care rataceste fara tinta, confunda logica cu o culegere de inflorituri de stil, sau doar, in mod pozitivist, de tautologii. – Ernst Bloch
* Este un om al extremelor, se irita usor si atunci uita adesea de manierele sale, de fapt excelente.
* „ Avalansele sale fac ca ale mele sa arate ca niste simpli bulgari de zapada. Poseda, in cel mai mare grad, pasiune intelectuala pura; de aceea il iubesc. Este tipul artistului, intuitiv si cu toane. In fiecare dimineata, incepe lucrul plin de speranta, sfarsind in fiecare seara in disperare.” (Russell)
* onestitate intelectuala
* experimente care testeaza perceptia muzicala subiectiva
* Pe hipnotizatorul sau, un anume dr Rogers, il insarcineaza ca, imediat ce se va fi instaurat starea de transa, sa-i puna intrebari in legatura cu probleme de logica nerezolvate.
* […] frecventeaza incepand cu 1912 cursurile lui Moore de psihologie filosofica, iar profesorul remarca drept lucru pozitiv faptul ca Ludwig este singurul audient care lasa impresia intotdeauna ca „ceea ce spun i s-ar parea ingrozitor de misterios.”
* La sfarsitul primului semestru, Ludwig il intreaba pe Russell:
„Credeti ca sunt complet idiot?”
„De ce vreti sa stiti lucrul acesta?”
„ Pt ca, daca sunt, ma fac pilot, daca nu, filosof.”
* „Timp de noua ani, pana la Craciunul de anul trecut, am suferit de o insingurare interioara ingrozitoare si m-am gandit indelung la ideea sinuciderii.” (W. )
* „Pt el nu exista instinct mai puternic decat filosofia.” (Russell)
* „Verifica cineva daca acesta masa ramane aici daca nimeni nu-i da atentie?” (W – Berkley)
* „W. are parca o platosa de otel care il apara impotriva tuturor atacurilor gandirii rationale – este o adevarata pierdere de timp sa vorbesti cu el.” (Russell)
* „Argumentele nu fac decat sa strice frumusetea gandurilor; am senzatia intr-o astfel de situatie ca ating o floare cu mainile murdare. „ (W.)
* „Se vede ca nu poate sa se opuna acestor crize.[…] Era cu adevarat foarte vesel cand nu se nimerea sa aiba vreuna dintre depresiile sale.” (David)
* „Daca insa ce va scriu este ridicol, va rog sa incercati sa imi scuzati nebunia, pentru ca nu este una superficiala, ci e cea mai profunda nebunie de care sunt capabil.” (W catre Russell)
* Georg Henrik von Wright a fost desemnat, dupa moartea lui L.W. in 1951, impreuna cu alti doi britanici, Elisabeth Anscombe si Ruch Rhees, mostenitor executor al manuscriselor nepublicate ale lui W. El este cel care s-a ocupat de publicarea lor, operand o pertinenta selectie, in calitate de fin cunoascator al lucrarilor lui W. (nota red)
* bani pt scopuri caritabile – printre beneficiari, Rilke – prieten cu Lou Andreas-Salome
* „Sa nu depinzi de lumea exterioara – atunci nu va mai trebui sa te temi de ce se intampla in jur […]. Este mai usor sa fii dependent de lucruri decat de oameni. Dar trebuie sa fii capabil s-o faci si p-asta!” (W.)

* „Adevarata mea sarcina consta in a explica esenta propozitiei.” , nota W. pe 22 ian 1915 la Cracovia. „In propozitie, noi alaturam lucrurile, ca sa zicem asa, de proba, insa intr-un mod in care ele nu se comporta in realitate; totusi noi nu putem compune ceva ilogic, caci pt asta ar trebui sa putem iesi prin limba din limitele logicii.” Cercetarea „propozitiei” il conduce la intrebarea cum isi poate construi omul cu ajutorul limbajului, prin „gandire”, o imagine despre lume. Totalitatea gandurilor adevarate descrie lumea si il implica in joc si pe Dumnezeu. Dupa W., libertatea lui Dumnezeu de a crea lumi posibile diferite este limitata de logica. Omului, ca si lui Dumnezeu, ii este imposibil sa creeze o lume „ilogica”, caci pt asta ar trebui sa fie posibil un gand imposibil, caruia i-ar corespunde o imagine imposibila – deci nicio imagine.
Unul dintre scopurile principale ale Tractatus-ului este acela de a dovedi cat de lipsit de importanta este ceea ce poate fi spus in acest mod – lucrul acesta este valabil si pt propozitiile din Tractatus. Ele ar fi doar „pseudo-propozitii”, care explica ceva care de fapt nu poate fi decat aratat. Cel care ajunge sa le priceapa trebuie sa recunoasca lipsa de sens. Astfel, W. arunca la paman scara pe care putea urca in lumea gandurilor sale. Acesta ‚aruncare a scarii’ nu este insa o activitate lipsita de valoare si de sens, ci una mai degraba datatoare de sens, care face sa iasa la lumina cu adevarat intrebarile intr-adevar importante.
xxx

Posted in carti, sémèmes

"I am too pure for you or anyone."

Am inceput sa citesc sylvia plath – clopotul de sticla… sunt deja la pagina 35; peste alte 53 vor mai ramane exact 200; de la 200 de pagini in sus incepe prabusirea – o alunecare continua, pagina dupa pagina, fara putinta de a ma opri, pana ating finalul, invinsa si epuizata de atata lupta si din nou cu nostaligia unei carti terminate prea devreme.
Romanul este o scriere la pers I sg, ceea ce face tentatia de contopire cu personajul aproape irezistibila – ma imbat si eu alaturi de ea, ametesc, privesc new-york-ul prin privirea ei, ne sufocam; stilul este organic, naturalist, si totusi liric, un amalgam de analiza – deocamdata supra-rationalizata, si metafore care ar trebui mai degraba sa-si aiba locul in poezie decat in roman.

***

Miezul zilei de Craciun, si in timp ce randurile capata sens, biserica din apropiere raspandeste ‘Silent night’ in sunete de clopot… intamplare sau armonie?
xxx

Posted in fascinatii, sémèmes

it was fascination III

Am intalnit zilele trecute cel mai frumos brad de Craciun pe care l-am vazut vreodata — un brad care inspira basme; pentru mine, intalnirea din pizzeria unde l-am aflat a stat sub vraja lui.

Acum, aproape ca inteleg pasiunea colectionarilor (de opere de arta in special) – cred ca nu provine din splendoarea obiectului respectiv, sau dorinta de a poseda ceva unic, ci dintr-o teama: frica de dor — teama ca ti s-ar putea face dor de imaginea acelui obiect care ti-a surprins privirea, si te-a cucerit, si nu-l vei mai (re)gasi niciodata…

(poza realizata de Luminitz)

xxx

Posted in sémèmes

-ème

mitologem – element mitologic prim, forma mitică elementară şi pură, considerată cea mai mică unitate, indivizibilă, din structura unui mit, a unei naraţiuni mitologice, care nu mai are nevoie de interpretări şi explicaţii, întrucât se exprimă singură.(wikisource)

Dupa modelul – phonème, lexème, sémème, mythème… bluème?
xxx

Posted in marin sorescu, sémèmes

Renuntarea la indiferenta, dependenta de cuvintele celuilalt, inseamna vulnerabilitate si ridicol — iar mie imi trebuie o mare doza de nesomn sau alcool ca sa mi le asum, mai ales ca sunt si parte din fricile mele ( – poate asa se naste curajul).
Acesta este momentul cand, fara sa-ti dai seama, sufletul se poate dezintegra, in particule si cuante si pulbere, pana la inexistent(a). De aceea, cand pasesc, ramane in urma-mi doar praf de stele…

Si cu toate ca-mi port
Cu destul stoicism
Soarta mea de granit
Cateodata ma pomenesc urland:

Circulati numai pe partea carosabila
A sufletului meu,
Barbarilor!

Posted in sémèmes

muzica dinlauntru

Astazi am inteles de unde atasamentul pt melodiile mele: nu sunt intermediate de aer, nu plutesc inspre auz – ca sa fie captate sau nu, nu sunt percepute impreuna cu alte sunete la fel de exterioare; ci, prin casti, intra direct in corp, in creier, si in fiinta; este sunetul in forma pura care devine una cu auzul, ratiunea si sufletul. Simti fiecare acord, fiecare intonatie, sensul fiecarui vers, pt ca intr-un fel, melodia devine Tu. Poate de aici si obsesia – ca un fel de identificare cu obiectul pasiunii.
Muzica intru fiintare.

Posted in Caro Emerald, londra, phonèmes, sémèmes

i will possess your heart


O melodie si clipul ei, intalnite intamplator pe youtube, pot fi uneori semnul care linisteste tulburarea unor decizii irationale; dincolo de melodiile lui Caro Emerald pe care le ascult aproape neincetat de cateva zile incoace – si care inca imi aduc entuziasm si un sentiment placut de euforie, libertate, si ceva care pare a fi fericire.


death cab for cutie — i will possess your heart (extended version) –> imaginile primelor minute – trecut si viitor, si confirmarea ca “E bine!” – cum ar zice les Elephants Bizarres.

death cab for cutie — i will possess your heart (radio version) –> pentru ca poate si versurile pot fi parte din mesaj – inca nu le-am descoperit sensul.

xxx

Posted in carti, sémèmes

casa somnului — jonathan coe (I)


O carte care m-a atras inca de la prima pagina:

Nota autorului: Capitolele cu numar impar din acest roman isi deruleaza actiunea indeosebi in anii 1983-1984. Actiunea capitolelor cu numar par se petrece in ultimele doua saptamani din iunie 1996.

Si apoi de la a doua:
„Ma zapacesc rau de tot din cauza timpului. Daca nu-ti controlezi emotiile – se opri, se lupta din greu si continua cu o voce ragusita – asta se intampla. Eonii – fractiunile de secunda – fac schimb de locuri. Si nu mai stii sa numeri cum trebuie.” ( Rosamond Lehmann, Crangul ecourilor)

Apoi a inceput cartea, si pe masura ce inaintez cu lectura ma atrage si ma seduce mai mult – si scriitura, si actiunea, – pana la un asemenea nivel incat imi doresc sa nu se mai termine vreodata. Este prima carte pe care o savurez rand cu rand, capitol cu capitol, din care citesc cate putin, desi imi doresc cu disperare sa o descoper mai mult.
Desfasurarea povestirii, intrepatrunderea planurilor trecut-prezent, legatura dintre personaje care se dezvaluie treptat si suprinzator, modul cum un capitol se incheie in mijlocul frazei, pt a se continua in urmatorul, ma atrag irezistibil. Sunt la pag 128/ 392, si ultimele cuvinte mi-au taiat respiratia, pana la sufocare. Ma intreb daca a existat vreun semn exterior care sa-mi fi tradat socul.


Deocamdata povestea a fost exact cum o spune descrierea de pe polirom.ro: „O universitate este transformata peste ani intr-o clinica pentru insomniaci ai carei pacienti sau medici sint studentii de odinioara. Locul se numeste Ashdown. Are o mohoreala victoriana si respira un aer prin care plutesc umbrele castelului Elsinore, slujbasii din Chancery-ul lui Dickens si semnele de rau augur de pe linga Wuthering Heights. Intre zidurile sale traiesc, in trecut si in prezent deopotriva, Gregory Dudden, medicinistul riguros si vag dement care considera somnul o boala ce rontaie o treime din viata fiecaruia; narcoleptica Sarah Tudor, o fiinta fragila, dilematica, incapabila sa distinga intre vis si realitate; Robert Madison, prietenul sfisiat de iubiri nerostite si de drame identitare care-l trimit in cele din urma pe masa de operatie a unui chirurg specializat in schimbarile de sex (inca un soc, pt ca nu am ajuns pana aici/acolo); in fine, Terry Worth, cinefilul impatimit si insomniac care poate recunoaste orice actor in orice poza, fara a-si aminti in schimb de personalul medical cu care tocmai a stat de vorba. Asa arata cvartetul pe care isi sprijina Coe intreaga constructie.”

Daca voi gasi vreodata cuvintele potrivite, voi scrie mai multe despre…

Cartea exista si pe scribd.com

*****

later edit: cat de goale de sens sunt uneori cuvintele… si totusi, cum faci ca o carte sa nu se termine niciodata?

xxx

Posted in fascinatii, sémèmes

it was fascination I

Imagini intalnite intamplator sau nu, care obsedeaza privirea…

Exceptand fascinatia (fata) de o idee – care e fulgeratoare, imi pare ca starea de fascinatie este determinata in primul rand vizual, apoi prin sunete, si in final, de material – probabil cea mai pura forma de fascinatie, fiind deja trecuta prin ratiune si sentiment.

(foto: topidolblog.com)
Posted in sémèmes

I bruise easily

Imi observ tot mai des vanatai si zgarieturi pe corp fara sa stiu de unde sunt sau fara sa le simt; cred ca port in mine atatea contradictii, intrebari, indoieli si lupte, incat totul dinlauntrul meu se zbate sa scape…

Posted in lexèmes, retorice, sémèmes

Retorice XI


Oare daca m-as pierde de mine, de ratiune sau de amintiri, ar mai ramane in prezentul existentei macar unele afinitati ale lucrurilor pe care le-am iubit?

Sa iubesti mai presus de propria-ti viata sau dincolo de trecerea timpului, e nimic… sa iubesti mai presus de ideea de iubire, ori sa-ti amintesti o dragoste impotriva uitarii, este Totul!

Hipnotic…

*****


J’t’aime plus fort que l’absence
Aussi loin que tu sois
J’t’aime plus fort que le silence
Qui me reste de toi
[…]

J’t’aime plus fort que la vie
Qui voudrait toute la place
J’t’aime plus fort que l’oubli
Qui veut brouiller tes traces
Plus fort que cet enfer
Où je me débats sans toi
J’tiendrai bon le cœur, les nerfs
J’te lâcherai pas, j’y crois

J’t’aime plus fort que ma raison
Et ces mille questions
J’t’aime, j’t’aimerai même sans retour
J’t’aime plus fort que l’amour…

Posted in sémèmes

As vrea

… sa ma pierd intr-un oras necunoascut pt o zi; de-obicei ma regasesc in Sinaia, dar parca as vrea ceva nou, si un drum lung cu trenul… Sibiu?

later edit:
pfff… cam 7 ore este drumul cu trenul pana in Sibiu – o zi, si cazarea deja complica intentia.
Deci ceva familiar atunci – Valenii de Munte sau Sinaia; totusi, desi sunt orase pe care le iubesc, simt, inexplicabil, dezamagire… ca si cum renuntand la Sibiu, as fi putut avea parte de aventura, si am refuzat-o… ciudat sentiment…


Posted in sémèmes

la Solitude

Un tramvai gol este mult mai trist decat un metrou gol ; poate pt ca in metrou, din lipsa de vizual, privesti asupra propriului sine, in timp ce in tramvai, prezenta oricarei imagini din afara, a exteriorului viu, animat, face, prin comparatie cu golul din jur, (ca) singuratea sa urle infiorator…

Imi place cuvantul asta…‘la solitude’… singuratate, loneliness, soledad, solitudine – toate par putin neslefuite, dar ”la solitude!” – parca ar fi exact tiparul unui personaj dintr-o scriere romantica : ravasitor, fragil, visator, trist… un singur cuvant, si parca simt cat toate minutele de Sonata Lunii…