Posted in bleuèmes

1 albastru/ luna

Posted on by bleu_ineffable
 
(sursa foto: pinterest)
Albastrul acestei luni este chiar imaginea pe care am ales-o ca fundal al blogului, in incercarea de reinventare… vizuala. Am lucrat la el aproape trei zile, si aproape fara somn, in cautarea formei sau a formelor care sa completeze fondul si cuvintele. Pentru ca ramane blogul gandurilor mele, am considerat ca reprezentarea de jurnal scris de mana i se potriveste perfect, mai ales ca regret vremurile epistolelor, cand numai aspectul scrisului in sine crea legaturi. 
Singura mea neliniste ar fi ca acest font sa nu fie cumva ilizibil, iar ceea ce ma macina este ca semnele de punctuatie abia se mai disting, in conditiile in care imi citesc postarile de cateva ori inainte de a le publica, adaugand semnele de punctatie potrivite regulilor, si mai ales cadentei. Pentru mine, fiecare virgula este esentiala in curgerea vie a cuvintelor. In plus, punctele mele de suspensie sunt de nerecunoscut – ceea ce e similar unei lovituri de moarte, pentru ca in lumea semnelor de punctuatie, punctele de suspensie sunt echivalentul inefabilului, sunt… Eu.
 Structurii blogului am mai aduagat o pagina, cu Albstrul lunii de la inceputuri pana-n prezent; doar imagini, fara vorbe. Povestea fiecarui Albstru se regaseste in sub forma de link, in mentiunea lunii si a anului in care a fost postat.
Evident, astept impresii!
Albastreste vorbind, imaginea este din Rovinj, Croatia – loc deja trecut pe lista locurilor de vizitat si zabovit saptamani; bancuta de pierdut in ganduri si in carti, felinar, albastru, cer, sunet si adieri de valuri si armonie – cu siguranta mai mult decat doar cromatica.
Posted in sémèmes

Incandescence

Posted on by bleu_ineffable

Traiesc o asemenea temperatura, incat ma astept ca in orice moment totul in jurul meu sa inceapa sa se topeasca; un ghetar urias, in diverse forme si diferite culori: incepanad cu laptopul meu, care nu rezista functionand mai mult de o ora, si terminand cu peretii camerei, care parca au inceput sa respire viu, cald. White heat. Ma gandesc la Dali, Poe si Camus in timp ce adun bucati din mine intr-o galeata…

Posted in sémèmes

OCD much?

Posted on by bleu_ineffable
 

Am observat ca, dintr-un motiv obscur, postarile aceste luni au aparut – cu o singura exceptie – din trei in trei zile.
Pentru ca ideea sa nu mi se para din ce in ce mai tentanta, si pentru a nu strica spontaneitatea momentelor, iata-ma asadar distrugand Ordinea.
Asa! (bun. trei paragrafe. glumeam! :d)
Posted in sémèmes, TVR Cultural

Sign your Name

Posted on by bleu_ineffable
Daca se va intampla, il consider un moment istoric (nefericit); as prefera sa nu-l traiesc, insa. O mini-campanie si aici – o sansa de a (re)da tuturor sansa la Cultura; paradoxal si poate fortat, ideea de a semna petitia imi para similara unei executii: un singur glont care ucide, o semnatura care poate salva – nimeni nu va sti vreodata daca nu a fost chiar a sa…
Posted in poezie, sémèmes

Rar

Posted on by bleu_ineffable
Ploua, ploua, ploua, 
Vreme de betie 
Si s-asculti pustiul, 
Ploua… abundent si galagios, cu lumini de argint in stralucirea felinarelor, si ma gandesc ca de acesta data nimeni nu si-a mai inchis ferestrele ca sa nu ploua in casa. 
Intind mana in ploaie… cu cata desfatare a primit pielea mea atingerea racoroasa a ploii, cu cata aviditate trebuie sa o primeasca Pamantul! O ascult batandu-mi in pervaz si lovind asfaltul, parand a nu fi ploaie, ci doar fosnetul copacilor in vant sau furtuna. Incepe sa se astearna pe mine, desi doar o privesc indeaproape, adapostita inca intre ziduri. Din cand in cand, isi confirma viziual prezenta, si lumina ei imi zaboveste, secunde, in privire. Devin toata numai simturi… 
Cata sete mi-a fost de fapt de ploaie, si dor… ploaia caniculei, sau ploaia altor meleaguri, ploaia care incetoseaza orizontul, poarta adieri si amintiri, si-mi face trupul sa arda…
Posted in sémèmes

A*Man

Posted on by bleu_ineffable
Dupa momentul Muhammad Ali de la Ceremonia de deschidere a Jocurilor Olimpice, am crezut ca nimic nu ma mai poate impresiona intr-atat, in acel alt fel de lacrimi — asteptam recorduri, imnul national, intamplari de viata, dar nimic care sa ma tulbure mai mult decat povestile lacrimogene gen “Dansez pentru tine”. 
 A urmat insa, drumul “in orb” al lui Florin Georgescu, pe bicicleta, pana la Londra, si am privit apoi, primul schimb de “tricouri” pe care l-am vazut vreodata, in atletism – semi-finala la 400m masculin, intre Kirani James si Oscar Pistorius; Kirani James – cel care castigase semi-finala respectiva (si ulterior finala), si Oscar Pistorius (primul atlet cu picioarele amputate care s-a calificat si, deci, a participat la Olimpiada). Abia atunci l-am vazut, de fapt, pe Oscar Pistorius — obisnuinta cu o asa-zisa normailitate, care pierde din vedere – la propriu, iata – detaliile definitorii in si pentru viata celor carora le lipsesc. Un exercitiu de umilinta.
 “You’re not disabled by the disabilities you have, you are able by the abilities you have.” (Oscar Pistorius) 
(guardian.co.uk)
(zimbio.com)
(exclusivnews.ro)
Posted in Borges, lexèmes, londra

aMAZEme

Posted on by bleu_ineffable
Din seria evenimentelor culturale care se desfasoara in Londra paralel cu Olimpiada, pentru a marca existenta-i si a o sarbatori, ceea ce ma incanta, farmeca si fascineaza este ideea aMAZEme – un labirint din carti, in forma amprentelor lui Jorge Luis Borges. 

Sunt cucerita si ametita de aceasta idee – pe langa felul armonios in care se intersecteaza cu titurile operelor si a temelor predilecte lui, ”Labyrinths” – numele sub care o bogata antologie-traducere de proza scurta a fost publicata in limba engleza, cititorul de Borges in engleza identificandu-l practic cu ideea de labirint, ceea ce aproape (ca) ma lesina de emotie este faptul ca, lasand la o parte felul meu de a mangaia paginile sau cuvintele pe care le citesc, Borges, devine cumva si mai personal, aproape de intim, palpabil; ce poate fi mai incantator decat posibilitatea de a te plimba fizic printre liniile amprentelor lui, asa cum iti plimbi imaginatia in Uqbar ori printre randurile scrierilor sale – ambele unice, apartindu-i lui si numai lui, si tot restul de simbolistica si analogii care se subinteleg?!
Urmele atingerii lui Borges sub forma de carti si randuri. De carti…
Mi-a făcut semn să mă apropii de el. Mîna lui s-a întins ca să-mi strîngă mîna. M-am ferit; îmi era frică să nu ne confundăm definitiv.

aMAZEme — London 2012
Labyrinths — J.L. Borges

Posted in bleuèmes

1 albastru/ luna

Posted on by bleu_ineffable
Albastrul lunii este olimpic. Poate pentru ca ma entuziasmeaza din nou victoriile noastre, poate pentru ca am timp sa urmaresc competitiile, din nou, poate este Orasul, sau poate trecerea timpului care ma reapropie de copilarie; pe masura ce imi reamintesc detalii – pierdute voit sau nu – de demult, descopar ca pasiunile si visurile copilariei inca ma mai definesc si, ceea ce stiam deja si este evident, sunt ceea ce m-a creat.
Nu stiu daca “poate” separat sau impreuna, sau ce determina ce, sau daca.

Posted in londra, sémèmes

Mini-madeleine

Posted on by bleu_ineffable
Printre atatea sporturi si transmisiuni in direct, am reusit sa urmaresc ieri integral aproape, evolutiile la gimnastica feminina: toate cele nush cate echipe, sub-grupe, rotatii samd. Nu stiu de ce am hotarat sa nu pierd nimic – poate nostalgia orasului, regrete, poate melancolia emotiilor copilariei cand spatarul de la canapea devenea un fel de barna, iar patul rampa de sarituri, si deveneam, pe rand, Lavinia Milosovici, Gina Gogean et comp. In fine.
La un moment dat, in timpul exercitiului la sol al uneia dintre concurente, chinezoaica cred, si fara legatura cu programul interpretat de ea, mi s-a parut ca acorduri din melodie ar aduce cu sunetele spadelor in duel. Brusc, pentru cateva momente, privirea mea a retrait intens imaginile legendare ale duelului pe gheata interpretat de Philippe Candeloro, la Nagano in 1998. Apoi totul s-a reintors la normal.
Ciudat cum gimastica si patinaj, o olimpiada de vara si una de iarna, orase si ani s-au intrepatruns in mintea mea, de la o micro-bucata de melodie.
Posted in sémèmes

Frematari

Posted on by bleu_ineffable
Idei si idei si idei care imi freamata in minte, ca niste fulgi de zapada care plutesc continuu, in directii haotice, fara sa se depuna… zac intr-un fel de no man’s land, intre reverie si somnolenta, si parca as face un om de zapada, daca nu mi s-ar topi inca din ganduri…
Posted in bleuèmes

1 albastru/ luna

Posted on by bleu_ineffable
sursa foto: pinterest

Un univers in nuante de albstru/ bleu/ turquoise cu alb, locul de plutire intre cer si mare, de zambit lumii intregi sau de regasire la sfarsitul unei zile cu ploaie, de (dez-)intristare, si (re-)fericire.
Camera mea ideala ar trebui sa vietuiasca la mansarda, mai degraba ascunsa de intuneric decat expusa luminii, este cocheta si poarta numai stralucirea propriilor felinare si Miracle; vara emana parfum de tei; viseaza in albastru, isi transforma biblioteca si masa de scris in portaluri catre alte lumi, si se rasfata intr-un pat in care se cufunda contempland stelele si luna, si ninsoarea, si primavara copacilor – in vis sau in trezie…
Imi doresc sa-mi gasesc, candva, camera ideala. Uneori insa, cea mai buna camera pentru mine, sunt eu…
Posted in Caro Emerald, concert, londra, phonèmes

Caro

Posted on by bleu_ineffable
Cateva ore ramase pana cand ceea ce traiam virtual mi se intampla in realitate: Caro Emerald in concert. Atatea seri in care mi-am organizat propriul concert Caro pe youtube, ascultand melodii interpretate live in studio, minunandu-ma de fiecare data de vocea ei zambitoare si tandra, careia i se potrivesc perfect ritmurile de jazz, atmosfera de inceput de secol XX, versurile, sentimentul de vacanta, de armonie, de “totul este posibil” si mutat muntii din loc. Totul la ea i se potriveste si mi se potriveste deopotriva, si cu cat ascult Caro mai des, cu atat ma cucereste mai mult. 
Ah, ce sentiment de entuziasm nebun ma cuprinde! Fericire sau ceva gen… mai sa-mi pierd controlul cuvintelor…
“And every thought i have turns the language blue…”
Posted in sémèmes

zzZzz

Posted on by bleu_ineffable
Cand toate simturile incep treptat sa mi se estompeze si sa intre in repaus, cand trupul meu aflat in pozitia ideala de dormit parca ar pluti pe un nor de somn si vise, cand singurul lucru care m-ar mai putea urni este un gandac sau un fluture, parca tot ce lipseste din acesta stare de beatitudine este zgomotul imposibil al propriului meu sforait. Simt nevoia absolut tampita de a sforai – nu acel sforait pe care toti il putem imita in joaca, ci nevoia unui sforait autentic – acel sforait semn al relaxarii totale, al vulnerabilitatii sau al unei oboseli peste masura, sforaitul din toti plamanii sau fosele nazale, sforaitul care, in linistea noptii, parca ar veni dintr-o alta lume.
Nu reusesc, si stiu ca nu pot, pt ca m-am auzit candva, prin vis, in momentele de maxima oboseala, pufaind.
 Tind sa cred ca, uneori, sforaitul este o forma de exprimare a unui soi de fericire sau liniste sufleteasca, sau de pierdere de exterior, insa singura forma ramasa de constientizare a propriei existente (ceva care scoate zgomote trebuie ca exista).
Daca mi-as mai aminti lecturile de demult despre calatoriile astrale, as crede ca sforaitul este trupul chemandu-si sufletul inapoi, sau un fel de far/ pista de aterizare pentru suflet – care isi recunoaste corpul dupa sunetul sforaitului.
In fine. Din cate am cercetat, deosebirea (mecanica?) dintre mine si preafericitii sforaitori nu ar fi pozitia trupului, a capului ori a oboselii acumulate peste zi, ci lipsa polipilor (nazali) – operati prin copilarie.
Oh, blestematie!
Posted in lexèmes, united

24 mai 1966

Posted on by bleu_ineffable
* “I didn’t study; I live. You can’t study these things – life teaches them to you. You don’t find them in a book… I’ve read a lot of Socrates on Page 3 of the Sun.”

* “Sometimes in life one experiences an emotion which is so strong that it is difficult to think, or to reason. Sometimes you get submerged by emotion. I think it’s very important to express it – which doesn’t necessarily mean hitting someone. I am very mistrustful of people who are constantly over-intellectualising things. It kills passion. You have to allow yourself to lose control from time to time.”

* “I feel close to the rebelliousness and vigor of the youth here. Perhaps time will separate us, but nobody can deny that here, behind the windows of Manchester, there is an insane love of football, of celebration and of music.”

* “I am God.”

* “Football is like making love, if you can’t last 90 minutes like me, you wont win”

* “I had heart, and I know without heart you cannot play.”

* “No, it is me.” (After being asked whether Zinédine Zidane or Michel Platini was the greatest-ever French footballer)

* “Goals are like babies… They are all beautiful.”

Posted in concert, phonèmes

Lecturi cu jazz

Posted on by bleu_ineffable
16 mai 2012 – Cafe at Foyle’s/ Ray’s Jazz Stage

Zhenya Strigalev/Liam Noble Duo

Am fost zilele trecute la Cafe at Foyle’s pentru o serata de jazz cu Zhenya Strigalev/Liam Noble Duo. Nu stiam ce si cum, dar am fost, sunt incantata si de muzica si de atmosfera: un soi de jazz avangardist, un neo-jazz, unde saxofonul este in disonanta cu pianul, antrenand urechea in a percepe doua feluri de linii melodice concomitent, iar creierul in alegerea uneia pe care sa o urmeze constient. Pentru ca pianul era in surdina, am ales saxofonul – un fel de anti-muzica, dintr-un instrument pe care in mod obisnuit il percep ca romantic. Duo-urile au alternat cu solo-urile ilustrand maiestria fiecarui muzician, si mi-au incantat in sfarsit simturile (- pana atunci putin inhibate de ceea ce percepeam a fi dezacord), alaturi de aroma de cafea, vanilie sau ceai de lamaie care m-a inconjurat de la vecinii de muzica si lectura. Mai mult nu ma pricep sa spun, decat ca Foyle’s Cafe este un fel de amestec intre cafenea si sala de lectura, un loc de stat, savurat o carte asortata cu ciocolata calda, inghetata si jazz, intr-o atmosfera unde sunetele muzicii si cuvintele cartii se percep deosebit – o sinestezie aproape totala.

(sursa foto: laptopfriendlycafes.com)

Despre faptul ca dupa concert am vizitat libariile Foyles – care se intind si se inalta pe vreo 4 niveluri, ca m-am simtit saraca si nefericita, ca mi-as fi dorit nshpe mii de carti, ca desi aproape toata viata mea inseamna carti, inca mai am atatea de stiut, nu mai “zic” nimic…
Posted in bleuèmes

1 albastru/ luna

Posted on by bleu_ineffable
Se pare ca albastrul meu se arata mai rar decat speram; am gasit insa unul colosal, surprins de Mazi in bazarul din Istambul. Imi doresc asa ceva, suprem! Unul, trei, cinci… sa-mi schimbe culoare privirii si a sentimentelor.
Te poti pierde intr-o culoare, in lumina, asa cum calatoresti intr-o carte, melodie sau privire; iar uneori, cele mai frumoase calatorii sunt in culorile propriilor ganduri…

Posted in 8imism, lexèmes, sémèmes

Reminder

Posted on by bleu_ineffable
 
 (sursa foto: lavieboston.com)
* De printat zeci si zeci de pagini si de lipit pe retina, in ganduri si de suflet.;
* De cautat curcubeie si lumina chiar si prin ploaie.
* De detoxificat de cei/ ceea ce intuneca orice forma de zambet, sentimente, speranta sau idee de creatie.
* De redevenit si regasit Eu.
* De reintors la viata.
Posted in lexèmes, poezie, sémèmes

Everyman’s Poetry

Posted on by bleu_ineffable
Tocmai ce am rasfoit o mini-antologie de poezie de Yeats – Selected poems; pe langa ca editura are un motto reprezentativ: Everyman’s Poetry: “Everyman, I will go with thee,/ and be thy guide”, dar este prima carte – exceptand manualele si alte carti de specialitate, care ilustreaza pe o pagina biografia poetului pe ani, iar pe pagina opusa contextul cultural si evenimente istorice aferente anului respectiv. Ma bucura mult acesta structurare si sper sa se raspandeasca – pentru ca mereu incerc sa privesc si sa analizez lucrurile dintr-o dubla perspectiva: sincronica si diacronica, si multa lume nu ma intelege.

Una dintre poeziile care mi-au placut; sper sa revin si cu alte versuri.

The brawling of a sparrow in the eaves,
The brilliant moon and all the milky sky,
And all that famous harmony of leaves,
Had blotted out man’s image and his cry.

A girl arose that had red mournful lips
And seemed the greatness of the world in tears,
Doomed like Odysseus and the labouring ships
And proud as Priam murdered with his peers;

Arose, and on the instant clamorous eaves,
A climbing moon upon an empty sky,
And all that lamentation of the leaves,
Could but compose man’s image and his cry.
(The Sorrow of Love)

Posted in sémèmes, the Artist
Posted on by bleu_ineffable

Am revazut the Artist pentru a cincea oara – de acesta data la cinematograf; as fi vrut sa fi fost in Paris, insa nu am reusit; a fost Londra in schimb, si cred ca e mai bine. Dupa cativa ani de pauza, mi-am propus sa vad toate filmele nominalizate la Oscar, inainte de decernarea premiilor; am reusit partial, cu Midnight in Paris, the Help, War Horse, the Artist, Hugo si Moneyball — cred ca am reusit oarecum sa identific motivul nominalizarilor: intoarcerea intr-un trecut care s-ar banaliza daca ar fi trait, curajul de a te exprima si a lupta cumva impotriva conventiilor, scena extraordinara din war horse (o bucatica cu si fara legatura aici ), omagiul adus cinematografiei — fiecare film a avut ceva subtil sau nu, care ar fi putut explica Oscarul.

Pentru mine, the Artist a avut Totul. Poate pentru ca nu staim nimic despre cand l-am vazut – ca este un film mut si alb-negru, a fost o surpriza. 27 ianuarie… nu am nevoie sa-mi amintesc ce am simtit atunci, pentru ca re-simt acea zi la fiecare revedere: un sentiment de primavara, fluturasi in stomac, tandrete si induiosare, zambete si lacrimi totodata — un deja-vu al sentimentelor din timpul Spumei zilelor de Boris Vian. De aceea cred ca daca Spuma zilelor este cartea de care sunt indragostita, the Artist este filmul.

Ma copleseste – tema in sine, frumusetea ametitoare a lui Berenice Bejo si Jean Dujardin, melodiile de inceput de secol trecut, detaliile simbolice armonizate perfect cu desfasurarea naratiunii, momentul comic care urmeaza celui dramatic, sau invers- si care diminueaza efectul, pentru ca, retrospectiv, sa il faca mai apasator, metaforele, jocurile de cuvinte din acele cateva replici si… subterfugiul: – fara cuvinte si fara culoare, esti partial autorul propriului film – resimti si interpretezi gesturi si expresii conform imaginior, dar si structurii interioare – mai mult ca niciodata, iar filmul devine intr-un fel, poate, un dialog cu tine insuti, un dialog intre ratiune si sentimente, sau poate cea mai buna colaborare…
Inca un exemplu de “what do you say when words are not enough”… si totusi, in timpul vizionarii nu mai tac, de vorba cu mine insami…

Posted in boris vian, sémèmes

Sous le ciel de Paris

Posted on by bleu_ineffable
Cateva zile de Paris, cu Montmartre, Sacré-Coeur, si Père Lachaise, macarons si omelette du fromage. “Au soleil, sur la pluie, a midi ou à minuit”, putin conteaza; hotelul va fi cat de aproape posibil si financiar acceptabil de Bazilica, poate si cu putina vedere inspre, desi imi doresc ca macar pentru o zi sa locuiesc intr-o camera cu ferestre imense, chiar vis-à-vis, sa stau in pat sau intr-un balasoar, citind, scriind ori mazgalind, sau pur si simplu lancezind boem, si sa o privesc printre pletele a ceva ce seamana cu niste salcii, cazuta in blegomanie.
(brassai.com)
Stiu ca si acum voi rata multe dintre obiectivele obisnuite – nu-mi pasa. Pentru cinci zile voi fi de-a orasului; doar ca admirativa, in loc de indiferenta.

*****
Tocmai am descoperit ca Ville-d’Arvay, locul unde este Mormantul lui Boris, se afla oarecum aproape de oras; daca reusesc sa dau de cap unui traseu comprehensibil, dupa mine, potopul!!! De fapt… cred ca mai degraba m-as face scut, sa-L apar de potop.

Posted in concert, sémèmes

Dvorak — Humoresque

Posted on by bleu_ineffable
Ad Libitum — Un nou inceput, Sala Radio, 17 februarie 2012 
Program:J. Haydn — Cvartetul în sol major, op. 74 nr. 3, Călăreţul
L. van Beethoven — Cvartetul în do minor, op. 18 nr. 4
J. Sibelius — Cvartetul în re minor, op. 56 – Voces Intimae
A fost minunat; am fost si nu am fost in sala: am calatorit in locuri dragi, am privit dansuri, si fluturi, si campii pictate, am alergat prin iarba si am creat povesti; cu privirea catre cei patru – pe arcusurile carora mi-am lasat sufletul pentru doua ore, sunetele s-au transformat in imagini si suras. Si magie, inexplicabil, inexprimabil: in copilarie, printre castele audio ale parintilor pe care le ascultam pe ascuns, exista una la care tineam in mod deosebit – era verde aprins (singura pata de culoare printre casetele negre sau gri), basf, si continea muzica clasica; iar printre bucatile de muzica clasica, era o secventa care ma cutremura, la fiecare ascultare — simteam cum fiecare bucata din fiinta mea tremura de emotie; nu am stiut niciodata cine sau ce este.
Aseara, cumva, umbra unei intrebari mi-a trecut prin gand: “daca… totusi?”. Am ignorat-o, si m-am cufundat din nou in muzica si in scaun. Si s-a intamplat; la bis. Dintre toate melodiile din lume, ei au ales-o pe EA; dintre toate compozitiile care exista, ei au interpretat-o in memoria lui Adrian Berescu, pe EA. M-am simtit prabusindu-ma, desi stateam deja pe scaun, si cred ca tremurul mainilor mi l-am ascuns, doar ochii s-au impotrivit discret. Nu stiu cum as putea reda nebunia si disperarea cautarii, sau daca o voi mai trai vreodata. Am regasit-O asadar acasa; ma astepta la mai putin de o ora de cautare. Am mai intalnit, desigur, melodii care m-au cucerit si obsedat, dar ACEASTA melodie face ce vrea din mine: sunt neputincioasa, nu ma pot impotrivi, ma distruge si ma repara; ma surprind zambind pe masurile seninatatii, ale albastrului pe care il emana acordurile de inceput, apoi urmeaza partea ACEEA: si ma prabusesc, si invariabil plang, si tristetea intregii lumi irumpe odata cu sunetele, coplesitoare, strivitoare, si-mi simt sufletul sfasaiat, si-mi pierd respiratia, dar raman fermecata, vrajita, indragostita, si o mai ascult o data; si iar, si iar, si o noapte intreaga, si mereu, pana…

Dvorak — Humoresque – Symphony
Dvorak — Humoresque/ Heifetz
Dvorak — Humoresque/ Yo Yo Ma & Perlman
Dvorak — Humoresque/ Kreisler
Dvorak — Humoresque/ Ysaye