Author: bleu_ineffable

“time she stopped

sitting at her window

quiet at her window

only window

facing other windows

other only windows

all eyes

all sides

high and low

time she stopped”

”I swim in the sky; I float; my body is full of flowers, flowers with fingers giving me acute, acute caresses, sparks, jewels, quivers of joy, dizziness, such dizziness. Music inside of one, drunkenness. Only closing the eyes and remembering, and the hunger, the hunger for more, more, the great hunger, the voracious hunger, and thirst.”

” I am so thirsty for the marvellous that only the marvellous has power over me. Anything I can not transform into something marvellous, I let go. Reality doesn’t impress me. I only believe in intoxication, in ecstasy, and when ordinary life shackles me, I escape, one way or another. No more walls.”

*********

21/02/1903

125 de ani de Anaïs Nin… de intensitate exteriorizata, pasiune intelectuala si carnala, pagini de non-conformism mai mult sau mai putin cautat.

Desi frecventa mea dintotdeauna este apropiata celei a Margueritei Duras, am avut perioada mea Anaïs Nin – care mi-a mai adaugat cateva straturi de suflet…

Pentru ca aniversarile si comemorarile sunt un soi de imortalitate…

M-am trezit cu determinarea de a imi cumpara o “bicicleta” de camera, cu gandul ca as putea pedala si citi in acelasi timp – cea mai comoda modalitate de a face extra-miscare; insa, concluzia a fost ca este mai econom un set de umerase…

„Încîntarea mea, iubirea mea, viaţa mea, nu pricep nimic: cum poţi să nu fii cu mine? Sînt atît de infinit de obişnuit să fiu cu tine, încît acum mă simt pierdut şi pustiu: fără tine, sufletul meu. Îmi transformi viaţa în ceva luminos, uluitor, irizat – tu adaugi o scînteiere de fericire peste toate –mereu diferit: uneori poţi fi de un roz fumuriu, pufoasă, alteori întunecată, înaripată – şi nu ştiu cînd îţi iubesc mai mult ochii – cînd sînt deschişi sau închişi”.

(Nabukov – Scrisori catre Vera)

*******

Cam asa se simte cand “suferi” de sinestezie, indragostire si dragoste…

Uneori, deseori imi doresc ca, fizic, creierul meu sa se poata “rewire” – sa isi reconstruiasca si incalceasca legaturile, astfel incat sa simt si eu Sinestezia… sa mi se reorganizeze Universul, sa mi se coloreze sunetele, literele si cuvintele, sa pot privi spatial date, luni si ani, sa simt sensul cuvintelor si al sentimentelor in papilele gustative, sa ating impalpabilul si i/nematerialul…

Dupa 13 zile de casa noua, cautari, schimbari, varuieli, deconstructivism, si re-, ma simt acasa.

Ca si cum peretii creierului meu si ai emotiilor sunt in sfarsit culoarea potrivita, nuanta perfecta, textura care li se potriveste…

Imi privesc pagina blogului cu o fascinatie aproape hipnoza, ca un Pygmalion indragostit de Galateea, ca si cum nu as mai vrea sa plec, sa clipesc, sa ma eliberez, sa ma desprizonaresc…

9-25 februarie – Olimpiada de Iarna.

Nu simt nimic.

Nu regasesc entuziasmul de demult.

Nu ma imaginez implicandu-ma afectiv in programele de patinaj artistic, sau cursele de bob ori sanie, distantele la sarituri cu schiurile, timpii la slalom sau tintitul la biatlon.

Nu mai cunosc pe nimeni din patinaj artistic, iar un mini-documentar descoperit recent, in care o pereche de americani contesta Aurul unei perechi de rusi — deoarece el-rusul a cazut, insa el-americanul nu, desi castigatorii au dansat cu gratie si eleganta, — si au castigat, ma indeamna sa cred ca a devenit patinaj-tehnic.

Phillipe Candeloro, Brian Joubert, Michelle Kwan, Surya Bonaly, Alexei Yagudin, Evgheni Plushenko — am trait doua generatii de patinaj artistic si doua zeci de ani de la Nagano 1998 si spectacolul lui Candeloro…

Poata pasiunea de demult pentru sporturile de iarna – tir, in mod special – a fost preamburul rabdarii pentru snooker…

Si isi privi “the bohemian rhapsody of light” gandind ca isi decoreaza camerele locuintei dupa chipul si asemanarea sufletului sau…

Sa traiesc culori inventate, imagini negandite, vorbe inedite, fericiri absolute…

In minte imi sunt constant. Continuu. Cuvintele si sensurile. In lupta cu Timpul, insa, castiga Dezorganizarea si Delasarea. Pana cand, in disputa vlog vs blog, se trezeste in tine o replica ”Io sunt omul cuvintelor.” Si asa este; asa a fost mereu. Sunt omul cuvintelor, al imaginarului construit din lexeme si sememe si al imaginilor ”de construit”, mai degraba decat ”deja construite”.

‘Cause all of me
Loves all of you
Love your curves and all your edges
All your perfect imperfections
Give your all to me
I’ll give my all to you
You’re my end and my beginning
Even when I lose I’m winning
‘Cause I give you all of me
And you give me all of you

Trecerea timpului nu reprezinta doar imbatranire, ci si invataminte si revelatii… 2016 a adus intelepciune si descoperiri… iar 2017, ca orice necunoscut, va fi Surpriza – pagini nescrise asteptand sa fie scrise cu provocari, optimism si imaginatie in ganduri si suflet, si cu magie si armonie in vene… vor fi zambete, si vor fi lacrimi, fericiri si tristeti, insa efectul lor asupra existentei este stabilit de perspective si atitudini…

Sper, asadar, sa ne scriem cele 365 de pagini-surpriza cu noi perspective, pozitive si revelatoare – traiesc inlauntrul nostru, asteptand sa fie descoperite, exprimate, si traite…

Doua cântece diferite, lovindu-se amestecindu-se,
doua culori ce nu s-au văzut niciodata,
una foarte de jos, intoarsa spre pământ,
una foarte de sus, aproape rupta
în infrigurata, neasemuita lupta
a minunii ca esti, a-ntimplarii ca sunt.

getgamegroup.com

8 zile de boala – tuse, stranut, frisoane, transpiratii, ceaiuri, usturoi, migrene, supe, ici-colo mancare, somn si nesomn, si nu am slabit nici macar UN (1) kilogram…