Daca nu o mai am pe mama – Femeia prin excelenta – ca sa traiesc 8 Martie, imi voi transforma luna intr-un continuum de martisoare; voi asfixia gandurile cu primavara, zambet si fericiri – fiecare un mini-martisor zilnic pe care mi-l voi darui ca reminder al Vietii.
Si totusi… oare cand mi se vor topi aripile in zboru-mi tot mai apropiat de Soare?!…
Dragul meu Lord Byron, a carui fotografie o aveam pe usa camarei in liceu. Motivationala. Scrieri, fascinatii, versuri. De asemenea, Rorschach 🤪
Dimineata cu lumina in cer si soare de primavara, si bruma iernii de peste noapte peste pamantul in sclipiri… ce delectare ametitoare pe buze si-n priviri!…
Zambetul zilei a venit in drum spre muncutz, cand vederea periferica mi-a fost atrasa de miscari haotice la o fereastra – un baietel razand si facand cu mana; l-am salutat si eu si am suras si m-am rusinat timid ca si el, insa zambind in continuare, pentru ca micutii imi transfera cumva timiditatea lor, chiar si cand interactionam indirect…
Imi straluceste un Soare in suflet, de atunci…
Momentul care mi-a surasuit ziua a fost un interviu pe BBC cu o doamna pe nume Krystal Ball – care a scris si carti – pentru ca oricine sa poata citi in globul de cristal. Parintii ei, sau oricine i-a ales prenume – au devenit oamenii mei preferati!
Martisorul meu gravat in piele si fiinta, implineste astazi trei ani…
Uneori il uit, alteori ma uit, si il retraiesc intru zile scaldate in Magie…
Iata ca mi-am intalnit Marisorul cu o zi intarziere… simt cum deja imi sadeste in suflet bulbi de curcubeie, si zile cu ploi, si sori, si raze in culori-sentimente…
Cuvinte de martisoare trecute… acum ma gandesc ca poate martisoarele ar trebui, in fapt, purtate in suflet si printre idei, continuu, mereu.
Persoane, amintiri, decizii, imagini, anotimpuri, versuri, melodii – simboluri si idiosincrazii ale soarelui care urmeaza oricarui soi de iarna…
Un cuvant pe care l-am descoperit acum cateva zile, si de atunci sensul sau ma arunca intr-o continua stare de reverie… respir, mananc, muncesc, dorm, pasesc… insa cu gandurile tolanite intr-un hamac, si cu raze de lumina nuantandu-mi parul, intre-deschiziandu-mi privirea, imbatandu-mi trupul si firea…
Primesc remindere aleatoriu, cand tind sa uit… pesemne Universul se ingrijeste de mine… Fericire…
Ideea care imi bantuie gandurile pregnant, aproape epuizant… chiar si imaginile lipsa, ideile inexistente, vidul imi creeaza viziuni, versuri si viitor…
Am fluturi in mine care ma poarta in plutire spre optimism, fericire, motivatie, recunostinta, frumos si armonie – cam pe asa imi alunecau gandurile, pana cand s-au impiedicat de intrebarea: “roi de fluturi” sau “card de fluturi”?!
Simt in mine parfum de tei.
Pesemne in suflet mi se face vara…
“British Airways records its fastest ever transatlantic flight as Storm Ciara blows jet from the US to Heathrow at more than 800mph. British Airways has recorded its fastest ever transatlantic flight after a plane flew from New York to London in just four hours and 56 minutes.” (dailymail.co.uk)
Mi se pare atat de dragu, frumi si dulcic… un amestec de amuzament si duiosie – nu stiu de ce sau cum…
Ma farmeca prezenta lunii – cand umbra serii se metamorfozeaza in intuneric, in acelasi cer cu soarele semi-prezent, aproape transparenta, aproape invizibila si totusi prezenta…
Sufletul meu intra in renovare; ii zugravesc peretii cu poezie, si magic, si versuri si iubire, si remindere si lumina de stele si primavara si luna…
Uneori intr-o bataie de clipire, sclipire si aripi…
Fascinatia unui pescarus pe fond de cer innourat – libertate absoluta.
Sau este albatros?!…
Imi simt caile respiratorii ca un camp minat cu o tuse care nu vrea sa se tuseasca; o canicula fara nici macar Fata Morgana; manuscrisele de la Tusea Moarta inscrise pe glaspapir…
In plamani imi este ninsoare necontenita, asteptand sa se transforme in avalansa, un urlet care nu mai vine…
Initial planuisem sa scriu despre sens, dar m-am blocat pe axa tactil – vizual – auditiv.
Apoi m-am intrebat: daca esti blocat in trafic, dar inaintezi imperceptibil, mai esti blocat?
Mintea mea are o voce muta, iar tabloul meu este de un alb insolent…
Ceata – fascinatia indescriptibila a misterului ; un soi de religie care iti poarta zambetul spre un viitor ce ti se dezvaluie luminos cu fiecare pas…
Sa fortez, sa schingiuesc, sa formez si deformez universuri si imagini, sa fie magie si poezie si minune…
Al VI-lea Cirque du Soleil – si nici macar imaginile nu mai fac o mie de cuvinte.
Hipnoza, uimire, fascinatie, intensitate, contra-gravitatie, anti-imposibil, lacrimi, fericire, catharsis, versuri, reverie, mirare, poveste, lumina – perfectionarea perfectiunii…
Voaluri de sclipiri –
nefiintari de gheata.
Antinomie.
Scrisul face parte din mine, din viață... ca de altfel, arta în toate formele ei!
Educación, reflexiones y cultura general.
みんなの思い出の音楽
Nos amis les humains sont formidables ! © - Nouvelles en tout genre
în umbra întunericului!
When the Universe manifests itself through Poetry...
"[De altfel] albastrul nu e o culoare, e si el o liniste." (Nicolae Steinhardt)
