Posted in retorice

Retorice XII

Nu putem dormi decat pentru trecut si prezent – oboseala traita, si momentul efectiv somnului – un prezent in care somnul devine cumva atemporal.

Oricat ai zace in somn pentru viitor, cand somnul loveste, orice urma a sa din trecut se sterge…

Poate candva vom deveni un soi de camile, acumuland si eliberand treptat trezie…

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s