Posted in retorice

Retorice XII

Nu putem dormi decat pentru trecut si prezent – oboseala traita, si momentul efectiv somnului – un prezent in care somnul devine cumva atemporal.

Oricat ai zace in somn pentru viitor, cand somnul loveste, orice urma a sa din trecut se sterge…

Poate candva vom deveni un soi de camile, acumuland si eliberand treptat trezie…