dragul meu fuji,
respiri in flori albastre,
ori, poate-n, fluturi?!…
Cu cat privesc mai intens, cu atat imi pare ca florile se transforma in fluturi…
XXI – haiku/ aprilie
dragul meu fuji,
respiri in flori albastre,
ori, poate-n, fluturi?!…
Cu cat privesc mai intens, cu atat imi pare ca florile se transforma in fluturi…
みんなの思い出の音楽
La peinture sans prise de tête
în umbra întunericului!
When the Universe manifests itself through Poetry...
"[De altfel] albastrul nu e o culoare, e si el o liniste." (Nicolae Steinhardt)
Poate este de fapt creată o iluzie a mișcării … și atunci florile devin fluturi.
Repet, nu mă pricep la acest gen literar :), dar mi se pare că autorii de haiku pun în versuri realități imediate, nedesprinse de percepția nemijlocită a lui aici și acum. Din versuri înțelegi locul în care este poetul, nu locul la care visează.
Ori, aici, e o Japonie fictivă, visată din imagini filtrate de alții. O întreprindere periculoasă, ca să zic așa.
LikeLiked by 1 person
intr-adevar, din antologiile si volumele de haiku citite, si mie imi pare ca autorul este centrat pe momentul prezent, nediluat, un soi de mindfulness modern.
incercarile mele sunt o joaca superficiala izvorata din tanjeala de “acolo”; ma gandeam ca poate, daca ma transpun macar pentru putin in fiecare poza, imi schimb locul prezentului momentan, si scrierea devine mai putin falsa…
LikeLiked by 1 person
Orice gen literar viu își are evoluția lui, nu poate rămâne în aceleași cadre ale formei și trăirii.
”Falsă”? nici poveste. Doar că pozei îi lipsește totuși ceva.
LikeLiked by 1 person
multumesc ✨✨✨
LikeLike