flori de glicina –
ras al tineretii sub
veghe de bunic
templul kofikuji pare ca un batranel maestru zen aproband complice nazdravaniile nepoteilor…

Location: Japan
Via https://bit.ly/3bbvXkr
flori de glicina –
ras al tineretii sub
veghe de bunic
templul kofikuji pare ca un batranel maestru zen aproband complice nazdravaniile nepoteilor…
frunze de artar –
astazi sarutand cerul,
maine, pamantul…
fuji erupe,
ningand primavara cu
lava de toamna…
sufletul precum
gradina unui templu
al armoniei…
nor de glicina –
imbratisand soarele
de primavara…
arcul timpului:
fasia existentei
unind momente…
cu cat infloresc,
sarutul pamantului
se apropie…
prin vesnicia
nuantelor de albstru,
o barca plutind…
melancolie
ningand peste amintiri
sentiment de dor..
o simpla strada,
ori drumul armonios
spre regasire?…
arashiyama –
relaxare, verde, zen,
si doi robotei…
ce existenta!
contempland munti si marea,
florile-mi zburand…
anunt de mare importanta sentimentala: de astazi sunt membru al British Haiku Society! fericire coplesitoare 💙
izolati in lac,
copacii se transforma
in umbrelute…
raze de soare
mestesugind lumina
din intuneric…
o fotografie cu atata lumina, incat templul parca ar fi atelieriul unde se repara Soarele…
cine isi scaldã
acuarela pensulei
in apã de râu?…
ma pierd in toamna,
ca o calatorie
prin sentimente.
prima impresie a fost ca asa arata interiorul inimii mele, podul este un canal peste trairi si sentimente, iar emotiile imi infrunzesc in curcubeu…
sunt oare, de fapt,
dorul, visul, tanjeala –
smarald nesfarsit?
explozie mov,
de o seninatate
armonioasa!…
calatorie
spre destinatii gri si
acuarela roz…
Cu destinatia in gand, ar fi privirea oarba la minuni?!…
fiece frunza –
povestea existentei –
un suras, un om…
in turnul vremii,
sunetul clopotului
canta a fildes…
templu emanand
o hipnoza magica –
ii sunt sanctuar…
la cununia
lui fuji cu amurgul,
culori inflorind…
みんなの思い出の音楽
La peinture sans prise de tête
Nos amis les humains sont formidables ! © - Nouvelles en tout genre
în umbra întunericului!
When the Universe manifests itself through Poetry...
"[De altfel] albastrul nu e o culoare, e si el o liniste." (Nicolae Steinhardt)