Month: Mar 2021

supradozata
cu viata, primavara
canta in culori…

tonomat magic –
bagi un vis, si il primesti
spre implinire…

transfuzie de
matcha si flori de ciresi –
fotografie.

respiratia
petalelor de cires
impregnand ziduri…

rasuflarea rozalie a florilor de cires se aseaza delicat pe cladiri, pluteste in aer, se insinueaza in pori, in plamani, in zambet, in privire, in fiinta…

ma deschid tie –
culori, parfum, petale –
dragul meu Fuji…

probabil sakura adie peste ape, purtand mesajul florilor de cires…

in drum prin oras,
as pleca mai devreme –
doar ca sa ma pierd.

daca m-as afla acolo, oare cu cate ore mai devreme as pleca, incat sa am timp sa ma pierd printre ciresii infloriti?!…

atingerea ta –
petale de ciresi pe
buze si-n suflet…

zburd in pasi dansanti,
si imi transform in comfort –
necunoscutul…

orice este acum “zona de comfort”, a fost inainte “teritoriu inamic”, mister, nou, spatiu de explorat, temere, nerabdare, neliniste, entuziasm…

tic-tac! ciresii
in floare; tic-tac! ciresi
albi de ninsoare…

curcubeu floral
sau vitraliu teluric –
priviri cu farmec…

O pozica precum un poem – pentru ca poezia ne este iubire, lumina, suflet, stele, soare si cer, indragostire, carti si lecturi, prietenie, un pahar de ceva bunutz, nesfarsit, zbucium, inimioare…

petale in cer,
petale plutitoare?
oare ce-i real?!…

ma adapostesc
in plutirea barcutei –
de noapte si nori

gust optimism, si
cafea cu armonie –
ce dimineata!

*******

gust armonii, si
cafea cu vraja si dor –
ce dimineata!

***

simplu, delicat, raza de luna vs greoi, fermecator, raza de soare

imi cresc in suflet
trepte spre primavara
de frunze-nverzind…

irisi inflorind
emotii de iubire,
priviri de smarald…

pentru ca sunt unele imagini care cred ca imi schimba culoarea privirii si a sufletului…

restaurant catre
amintire, ascunzand
alte amurguri…

cires plangator,
tesandu-si lacrimile
in petale roz…

cand vreau sa ma pierd,
inot printre petale,
si respir visuri…

in intuneric,
lumina neoanelor
incanta pasii...

Imi imaginez lumina culorilor soptind sunete pasilor, intr-un vals al descoperirii, si mirarii, si al farmecului boem…

te-as privi etern,
asa cum ma privesti tu –
alb, darz, protector…

Cu cat ma mut mai des in aceasta imagine, cu atat imi pare mai serena; si revin catre ea in mod constant, inchipuindu-ma pe o bancuta in fata casei, sau in balansoar, la o masuta, pe balcon, pierzandu-ma in contemplare pentru intreg restul vietii, cu sufletul infasurat intr-un sentiment de puternicie si protectie, langa existenta protectoare a eternitatii Lui…

rasaritul de
soare sufletesc, precum
un zambet seren…

intelepciunea
de a alege lupta
care merita…

nu este un fragment de inchipuire sau imaginatie sau fictiune. este real. realitate. o persoana care traieste propriu-zis aceasta stare, o persoana care traieste zilnic aceste realitati, si noi, restul, care am putea transforma realitatea in mai bland, mai tandru, mai tolerant.
cred ca traiesc de la o vreme intr-un soi de amorteala sufleteasca; poate ca sa atenuez dorul de mama, cine stie. insa, constientizarea faptului ca inchipuirea imaginii din randurile de mai jos reprezinta realitatea cuiva, imi face sufletul franjuri, pumn in stomac – un fel de tristete indescriptibila…

💔💔💔

covor de lumini
asternut drept ofranda
muntelui fuji