exista un vis
in trairea luminii
demult aprinsa…

exista un vis
in trairea luminii
demult aprinsa…
simt ca imi creste
un soare in destinul
nesfarsitului…
stalactitele
ninsorii, mangaindu-mi
sufletul uimit…
puntea lui Monet –
pasind-o, iti vezi visul
inflorind nuferi…
nuante de cer,
aruncate neglijent,
de nori, cand ploua…
cate farmece
imi asezi peste suflet,
magic Kyoto?…
oricare ti-ar fi
sensul, il vei pasi cu
binecuvantari…
cascade de nori,
peste trecerea vremii
pravalindu-se…
razele duhnind
a veneratie, iau
forma inimii…
probabil ca micuta cascada aduce sclipiri mirosind a sacru, iar razele isi cauta reflexia in adunarea de apa inmiresmata, spre a-si aprinde lumina inca si mai orbitor…
acoperisuri
peste idei, sperante,
zambet, viitor…
Ma copleseste ideea ca in fiecare din aceasta casuta se gaseste, poate, cel putin o persoana/ fiinta/ Om care priveste viitorul ca pe stralucire, fericire, armonie, optimism, zambet…
puntea din vis spre
un univers oniric –
sinestezie!…
cocor balerin
indragostind soarele –
dans ritualic.
ninsoarea este
culoarea preferata
a reveriei…
forma norilor –
semne indragostite
ale cerului…
stelele din cer
transmitandu-si lumina
emotiilor…
emotiilor – lor / emotiilor – mele…
uneori presimt ca as avea stele printre sentimente – niste iubire aici, o constelatie colo, trairi luandu-si stralucire de la aceasta magie nipona care irumpe din fiecare fotografie…
sclipiri de puncte
pe trecerea de pietoni,
spre sensul vietii.
floare de cires,
colorandu-si plutirea
cu atmosfera…
turturi de ploaie,
sageti indragostite –
strapung strazile…
imbratisata-i
de munti si de zapada,
lumina-nour.
amurgul nipon,
invelind in magie
templul de argint…
orga de turturi,
magiei existentei
suiera ode…
gimnastica in
ritm de arhitectura –
program: panglica.
un pod plutind prin aer precum o panglica intr-un program de gimnastica ritmica arhitecturala – este gandul care persista, indiferent de cate perspective, imagini, sau imaginatii incerc sa invoc…
intunericul
reveleaza lumina,
culoare, viata!…
Acum 5 ani ii cream blog-ului meu pagina – privind in urma, parca ar fi existat dintotdeauna, insa eu oricum percep timpul distorsionat…
scutur pensula
in picaturi de sclipiri,
si – iata – ninge!
みんなの思い出の音楽
La peinture sans prise de tête
Nos amis les humains sont formidables ! © - Nouvelles en tout genre
în umbra întunericului!
When the Universe manifests itself through Poetry...
"[De altfel] albastrul nu e o culoare, e si el o liniste." (Nicolae Steinhardt)