prin ceata si munti,
existenta traita
ca o insula…

prin ceata si munti,
existenta traita
ca o insula…
zeitatile
transformandu-si visele-n
realitate.
zahar tos cernut
peste vata de zahar?
nu, inghetata!
ce directie
marcheaza poarta sacra?
oare infinit?!
ca intrare, este un reminder al pamantului sacru; cand iesi, reprezinta o intrare in sens contrar iesirii – pana la urmatoarea poarta sacra – care marcheaza urmatoarea bucata si memento de sanctitate…
revelatia
fiintarii serene –
rasul hohotesc…
meditatie
sau situare in prezent –
iluminare…
ce zambet de pace interioara imi aduce dragalasenia acestui omulet!…
ori un soi de armonie si elevare spirituala irumpand din fizionomie si piatra?!…
din micimea mea,
cerul pare un trifoi –
zambind a noroc!…
O perspectiva de infasurat viata cu ea, si camera, si telefonul, si oriunde se pituleste privirea ca sa – evadare, destindere si calm…
solitudinea
zborului vietii catre
amurgul zilei…
nori de ninsoare
asternandu-mi-se-n drum.
de-as putea pluti!
Ningea de dimi, in drum spre muncutz, si eu as fi vrut ca pasii mei sa nu distruga intinderea dantelata; nu am privit nici in urma, pentru a-mi distinge si analiza urmele de temerar; imi repetam in minte ganduri de zbor, odata cu fulgii dansandu-mi in jur – ca un cantec de sirena…
prizonierat in
temnita de lumina
a libertatii…
Lumini si umbre precum gratii, insa marcand nesfarsitul…
fior tomnatic,
scuturandu-si umbrele-n
culori nebune.
in oglindire
exista universuri
in care te uiti…
precum narcis pierdut in propria-i privire…
imbratisarea
unei plutiri albstre –
kimono-ul tau..
Creatiile ei se vor insinua, uneori, printre haiku-uri…
intelepciunea,
dezvaluindu-si chipul,
contempland idei…
cercul zanelor,
susoteste farmece
de taram vrajit…
O imagine care ar fi aratat altfel daca satucul nu ar fi fost vrajit zilnic de catre Zanele Verdelui de Frunze si Armonii, fermecand taramul in “acasa”… poate ca bucata de satuc arata, de fapt, diferit, insa ochiul nostru este vrajit… cine stie?! 🧐✨✨✨
viata-i masina;
tu te aflii la volan –
transforma-ti sensul…
Pe langa ameteala design-ului, gandul meu a fost ca poate viata este precum o masina; o conducem prin decizii si alegeri, iar cand vrem sa schimbam sensul, este posibil sa fie atat de simplu, precum schimbarea benzii si a directiei, prin hotarare si determinare…
ce ceata plutind
deasupra pamantului
si fiintarii!…
Astazi a fost o zi in care ceata a persistat cu o incapatanare magica, transformand orele in vis si poezie, cu aniversarea lui Eminescu in ganduri si cu ideea ca atunci cand ceata se ridica, ne dezvuie un prezent insorit sau innourat – insa viitorul este Ceata!…
ce-i infinitul?
prezenta si prezentul
acestui moment…
ce cerne oare
mantia cosmosului –
stele sau fluturi?
omat plamadind
vise in alb si negru,
ghidate divin.
construiesc torii
la intrarea in suflet –
memento sacru.
Cand pasim din realitate printre sentimente, sa purtam prin ganduri acest reminder de torii, si ideea de suflet ca taram sacru.
Ideea se poate extinde la infinit…ziditori de torii imaginar…
Intr-una dintre cartile acestui inceput de an, sta scris:
“The approach to a Zen temple or Shintō shrine always has several gates – large red archways that we call torii.
Before reaching the main hall of a Zen temple, you pass through three gates – the main gate, the central gate and the triple gate – which represent the journey towards enlightenment.
Shintō shrines also have three torii.
Why bother with such superfluous structures? Well, they are what we call ‘necessary non-essentials’.
We refer to gates and torii as ‘spiritual barriers’.
In other words, they connect two separate worlds. As you pass through each one, you come closer to a pure world – what in Buddhism we consider to be ‘sacred ground’.
This is why Buddhist temples feature these three gates. By creating a boundary between worlds, they help you to become aware of the distance between each one. And as you pass through each one, you experience the sensation of crossing over to sacred ground.”
(zen tha art of simple living – shunmyo masuno)
piedici ce ascund
sperante ca o punte,
damburi de lumina.
Ceea ce pare obstacol in drumul si viteza noastra catre orice, este, de fapt, lumina…
automobil
cu casuta de oameni.
dragalasenie!
Arhitectura casei, si masinuta pitulita ca si cum ar cauta protectia oamenilor ei – uimire si adorabilitate!…
lumina lunii –
ornamentul oniric
al realului
reinventeaza
ganduri de primavara.
umbrele de flori.
みんなの思い出の音楽
La peinture sans prise de tête
Nos amis les humains sont formidables ! © - Nouvelles en tout genre
în umbra întunericului!
When the Universe manifests itself through Poetry...
"[De altfel] albastrul nu e o culoare, e si el o liniste." (Nicolae Steinhardt)
arta si iubire.