Posted in lexèmes, nichita, sémèmes

Noesis

Ea devenise incetul cu incetul cuvant,
fuioare de suflet de vant,
delfin in ghearele sprancenelor mele,
piatra starnind in apa inele,
stea inlauntrul genunchiului meu,
cer inlauntrul umarului meu,
eu inlauntrul eului meu.

(nichita – semne 12)

Citesc si recitesc Nichita, si de fiecare data am impresia de intelegere tot mai aproape de Sens. 
In urma cu cativa ani era analiza de text, presupuneri si convingerea semnificatiei – insa versurile ramaneau mereu ‘opera aperta’ – in timp, isi asterneau cate un nou strat de interpretare la fiecare recitire. 
Acum insa, experimentez un fel de certitudine interioara, un soi de moment noetic, cu imagini mentale si un glas simultan parcurgerii vizuale a textului, care imi citeste sensurile ascunse in cuvinte. Ca si cum, dincolo de text, Eul meu poetic il aude pe al lui recitandu-i intelesuri…
Posted in lexèmes, sémèmes

Liebeslied – Rilke

Motivul pentru care am incercat doua cursuri de limba germana – drept optional – in Facultate; mai departe n-am ajuns. Poate, daca as fi stiut de dragostea si razboiul de acum, cu limba sarba, m-as fi incrancenat si pentru versurile lui Rilke.
Au ramas insa cuvinte pe care doar le privesc, nici macar indraznindu-le rostirea.
Am incercat sa ma apropii de sens, prin diverse motoare de traducere. Simt insa cum – necunoscand subtilitatile, semnificatiile sau vorbirea – incercarea de a patrunde versurile indirect, ma indeparteaza tot mai mult de Inteles. 
Imi recit, re-recit si ras-recit, asadar, versurile care mi-au declansat interesul, si pe care le-am intalnit demult, ca motto al unui capitol din Torente – Anne-Marie Desmarest, si continui sa-mi doresc sa aflu daca nu cumva traducerea este mai poezie decat poezia insesi:
“Cum pot sa-mi impiedic sufletul
Sa se uneasca cu al tau?”
Posted in sémèmes

Nenascutii oameni de zapada

Nenascutii oameni de zapada ningand din albastru.
Nenascutii oameni de zapada striviti de pasul celor intru fiintare.
Nenascutii oameni de zapada amestecati in imensitati amorfe.
Nenascutii oameni de zapada deportati in taramuri de nicaieri.
Nenascutii oameni de zapada pierzandu-se intr-un altfel de albastru.
Posted in sémèmes

Random Acts of Kindness

Cand ziua incepe prea trist si prea tarziu, si privesti din departare autobuzul lasand in urma statia in care inca nu ai ajuns, iar asteptarea devine inghetata si nelinistita, un necunoscut iti ofera o cafea “fara misto”, pentru ca a gresit suma introdusa in masinarie si a primit prea multe; si o cafea si un gest minunat erau ceea ce trebuia ca sa insenineze privirea si gandurile, sa privesti oamenii si orasul si viata, sa-ti re-simti sufletul clocotind. Sa zambesti, si ziua sa se transforme in Bine.  (11 Ianuarie 2014)
Posted in lexèmes

Ineffability

“The subject says that it defies expression, that no adequate report of its content can be given in words. It follows from this that its ‘quality’ must be directly experienced, it cannot be imparted or transferred to others.” 
(William James – The Varieties of Religious Experience)
Posted in sémèmes

"Am pierdut o batistuta"

Tot cautand o sosetica ratacita de perechea ei ca urmare a misterului – masina de spalat, si reconstituind traseul sosetelei buclucase de la masinarie la uscator, intrebandu-ma retoric si cu voce mirata “A vazut cineva o sosetica?”, m-am pomenit fredonand in sine-mi un cantecel de copilarie:
“Am pierdut o batistuta/
Cine mi-o afla-o/
Eu il rog sa mi-o aduca/
Ca ma bate/cearta mama.”
Nu am acordat niciodata atentie sensului; in copilarie il cantam doar pentru ca-mi placea deosebit constructia “cine mi-o afla-o” – deosebita de comunul “a gasi”. Am avut insa un moment de ‘sudden clarity clarence’: desi verbele sunt la pers I sg, subiectul nu este cel al predicatului – persoana care recita, nici batistuta, nici intamplarea, ci gasitorul – cel care poate a gasit un obiect care nu este al lui, si l-a pastrat; este un cantecel care sugereaza ca insusirea unor lucruri care nu-ti apartin are efect (negativ) asupra persoanei careia ii apartin, si care le-a ratacit accidental.
Nu este deloc un cantecel inocent, cu rime pentru copii si cuvinte alese exclusiv dupa criteriul fonetic, nici un cantecel gen mica-publicitate, ci unul de responsabilizare si empatizare. Cu cat ma gandesc mai mult la el, cu ma uimesc mai mult intelepciunea versurilor si subtilitatile semnificatiei. Un cantec-invatatura, o bucata de “Cuore – inima de copil” in versuri…