Posted in lexèmes, sémèmes

Liebeslied – Rilke

Motivul pentru care am incercat doua cursuri de limba germana – drept optional – in Facultate; mai departe n-am ajuns. Poate, daca as fi stiut de dragostea si razboiul de acum, cu limba sarba, m-as fi incrancenat si pentru versurile lui Rilke.
Au ramas insa cuvinte pe care doar le privesc, nici macar indraznindu-le rostirea.
Am incercat sa ma apropii de sens, prin diverse motoare de traducere. Simt insa cum – necunoscand subtilitatile, semnificatiile sau vorbirea – incercarea de a patrunde versurile indirect, ma indeparteaza tot mai mult de Inteles. 
Imi recit, re-recit si ras-recit, asadar, versurile care mi-au declansat interesul, si pe care le-am intalnit demult, ca motto al unui capitol din Torente – Anne-Marie Desmarest, si continui sa-mi doresc sa aflu daca nu cumva traducerea este mai poezie decat poezia insesi:
“Cum pot sa-mi impiedic sufletul
Sa se uneasca cu al tau?”