Am inceput “Illusions”, si m-am surprins citind-o cu vocea cu care torci amintiri si intelepciune, la gura sobei, cu un vechi prieten; nu realizasem ca in asa masura mi-a placut “pescarusul johnatan livinston”, incat m-am imprietenit cu vorbele domnului Bach…
Apoi, mai sunt si cuvintele despre carte, si amestecul de tipograf si manuscris… am in suflet gust de Albastru…
Impresie. Albastru inefabil... 