Acum, dupa patru ani de la postare, cu cat ma gandesc mai mult, cu atat mai mult ma distreaza. Mi se blocheaza ratiunea cand incerc sa scriu sau sa vorbesc incorect – ironic sau de amuzament. Insa, daca as reusi, simt ca as trai un soi de delectare ciudata pe care nu mi-o pot explica; poate de fiinta supusa regulilor, care incearca sa descopere libertatea… nush…
Impresie. Albastru inefabil... 