Posted in sémèmes

Splendi di tanta poesia

Poate ca este nevoie din cand in cand de astfel de cuvinte-reminder; cuvinte de reamintire al posibilului si al fortei launtrice.

Cuvintele-imbratisare ale Universului – care te priveste in suflet, iti zambeste un zambet indragostit, ca o promsiune de iubire pentru totdeauna, iar cand iti relaxezi indoielile, te arunca in hau, pentru ca tu sa iti deschizi aripile intrate in carne…

Posted in sémèmes

Retorice XXX

“albie” – ar putea fi un cuvant atat de frumos, precum palme impreunate, precum o bolta de catedrala, precum Dürer, precum Alb si inocenta; insa, a fost distrus – poate permanent, dr catre expresia “albie de porci”.

Posted in sémèmes

Nescrieri

Stau uneori in fara paginii nescrise precum albia unui izvor secat. Ca si cum ceea ce as fi scris inainte ar fi dogorat atat de puteric, incat a uscat orice soi de cuvant in mine; astept sa ploua, sa fie furtuna, uragan, sa ma umple iar cu idei, pana ma revars, ca apoi sa ma simt iar fara vlaga.

Posted in sémèmes

Retorice XVI

Data ultimelor insemnari – 4 mai; pesemne traiesc un soi de amnezie existentiala, pentru ca nu imi amintesc cum au trecut atatea zile de viata, fara ca eu sa stiu sa le fi trait.

Poate ca a existat o procesiune funerara in memoria mea care a ingropat amintirile si zilele traite intr-un inconstient terifiat de trecerea timpului, insa, desigur, eu nu imi amintesc…

Posted in sémèmes

Amintiri din Albastru – II

Este un sentiment placut sa te regasesti citat; chiar daca este un soi de auto-citare…

Ca si cum odata, in trecut, ai fi fost parte din Sfatul Inteleptilor, ti-ai pierdut rangul, si simti ca esti aproape de a-l recastiga, pentru ca unele cuvinte si intelepciuni sunt parte din tine…

Posted in sémèmes

“qualcuno con la meraviglia e l’incanto negli occhi”

Redescopar Pablo Neruda si simt cutremur in suflet. Imi cade tencuiala, imi vibreaza acoperisul, iar printre golurile ferestrelor sparte ninge cu file de poezie, precum o sakura a unui romantism uitat.

Adieri de sentimente – aproape devenind furtuna, un soi de tandrete plutind printre emotii, si acel ceva – indragostire, oare?! – pe care il resimt intre gat si stomac, care cred ca este de fapt miere sau dulceata, picurandu-mi inima; eu nu am fluturasi in stomac – am un lac de miere, in care se scurg picaturile venind din inima; iar caderea lor, energia cercurilor concentrice pe care le creaza, si ecoul zgomotului lovindu-se de peretii stomacului, sunt ‘fluturasii’ mei…

Regasesc in randurile lui aceeasi magie, imaginar si nazuinte pe care le caut si le port in mine…

*******

“Ognuno ha una favola dentro, che non riesce leggere da solo. Ha bisogno di qualcuno che, con la meraviglia e l’incanto negli occhi, la legga e gliela racconti.”

*****

“So I wait for you like a lonely house, till you will see me again and live in me. Till then my windows ache.”

*****

“Eres mi ‘nada’ cuando la gente me encuentra con la mira perdida y me pregunta ‘en que piensas?’”

Posted in sémèmes

Ravniri

Privind retroactiv, nu cred sa imi fi dorit ceva mai cu pasiune in istoria mea recenta.

Orice eventuala lista din trecut mi s-a sters complet din dorinte, ca o amnezie totala a ravnirii. Pentru ca da, ravnesc dupa ea, asa cum nu-mi amintesc a fi ravnit vreodata.

Aproape de a-l invoca pe Mefisto si a-i oferi sufletul…

Link –> aici

Posted in sémèmes

Argint viu/ Poesis

Imi doresc uneori ca Poezia sa se manifeste in mine ca o excrescenta – somatic. Se se transforme pe pielea mea intr-o imensitate de cos, sa pot astfel stoarce tot poesis-ul din mine, intre pagini interminabile colcaind de versuri.

Apoi sa imi ramana un punct negru, care, din cand in cand, sa se umple cu resturi de poezie, pe care sa le scot ca pe un fir de lumina in fata oglinzii orbite launtric de soare, cu urlete, durere si satisfactie, si care sa imi lase pe fata urme de sange si de argint, care sa se vindece intr-o cicatrice si un nou punct negru – semn al poeziei care a fost si care va sa renasca…

Posted in sémèmes

Straturi

Gandindu-ma, la mine, ma consider ca avand o constructie in straturi; daca mi s-ar cere sa ma ilustrez printr-o imagine, aceea ar fi cea a straturilor pamantului.

Sunt
straturi de si din copilarie,
straturi de ani de studiu si lecturi, profesori respectati pana la idolatrie,
starturi de scrieri si scriituri,
de ADN, de trecut, de generatii si de batrani,
de prezent, de Micutz, prietenii, neparasiri,
straturi de Boris si de Milorad Pavic, Thomas Mann, Wiettgenstein, Marguerite Duras, Nichita si Sorescu, Byron, si stratul recent de Elena Ferrante, si poezie, si poeme, proza, si haiku,
staturi de Manchester United, si Ronnie, snooker, Sir, Nemanja, Rio, F1,
starturi de fericiri, concepte, relativitati, axiologie, lacrimi si melancolii, sperante, promisiuni, inspiratii, creatii, abstract,
si zambet, si nori, si soare si raze de luna…

Insa, cea care m-a declansat si mi-a asternut primele straturi de mine – cu exceptia celei care m-a creat – se afla printre prieteniile de pe facebook.
Doamna Invatatoare.
Cea pe care, mai tarziu asemeni profei de romana, ani de zile am suspectat-o a fi chiar Mama care se transforma pentru a ma invata si la scoala.
Cea careia i-am deschis fereastra de mesaje de nenumarate ori, insa niciodata nu gaseam sensuri suficienta pentru a ma exprima.
Le-am gasit acum…

✨✨✨✨✨✨✨

Posted in sémèmes

Lecturi – 2018

*** in curs de imbogatire ***

1. l’art de la simplicité – dominique loreau

2. filozofia fxck it – john c parkin

3. tropismes – nathalie sarraute

4. you are a badass – jen sincero

5. le magasin des suicides – jean teulé

6. cronici romantate – boris vian

7. natgeo – your brain

8. talking with sociopaths and savages – charles berry-dee

9. prietena mea geniala – elena ferrante – vol 1

10. you are a badass at making money – jen sincero

11. reading wittgenstein – ray monk