Posted in sémèmes

Retorice XV

“If I told you a secret

You won’t tell a soul

Will you hold it and

Keep it alive”

(travis – love will come trough)

Paradoxul conceptului de ‘secret’:

pentru a-i mentine existenta trebuie pastrat pentru sine, iar, daca impartasit – desi astfel isi pierde partial proprietatea de secret – trebuie sa nu fie transmis mai departe.

Esenta unui secret consta in a fi tinut, pastrat, apropriat – ceea ce implica un al doilea paradox: dat fiind simtul de proprietate exacerbat-uman, secretele sunt dezvaluite cu prea multa usurinta; poate este psihologia inversa…

Vietuirea unui secret, insa, rezida in insasi moartea sa…

Posted in sémèmes

La Multi Ani in Albstru Inefabil!…

10 ani de blog; 376 de postari – 10 ani de scriere intrerupta, insa un continuum de ganduri si idei.

3650 de zile – mai mult sau mai putin; o medie care ma intristeaza si terifiaza, insa care ambitioneaza deopotriva.

Poate gandurile trecute se vor intoarce, candva, in mine – unele rezista, sfarsite, schitate in drafuri si pe hartii; nu pot decat sa incerc sa le reconstitui – ca pe un tablou de demult, pe care s-au depus straturi de pulbere, iar, odata curatat isi dezvaluie culorile a ceea ce a fost in trecut, si ceea ce este aievea… si mai pot sa nu permit gandurilor prezentului sa moara…

10 ani de blog si o aniversare; credeam ca trecerea intr-o noua varsta imi va aduce frici si nostalgie; in trecut era o zi speciala – poate pentru ca ma apropia mai mult de independenta, de ideea de adult, ‘om mare’ sau libertate; astazi ma simt doar Tot Eu – eu cu vise, planuri, promisiuni, propriile-mi reguli, libertate, responsabilitati, muncut, facturi, fericiri, sperante, prieteni si prietenii, constientizarea a cine sunt si cine vreau sa devin.

Astazi, ma simt Eu mai mult ca niciodata, ci cu fiecare zi care mi se adauga existentei, devin si mai Eu, traiesc si ma traiesc intru Eu astfel incat (sa) ma plac tot mai mult…

Posted in sémèmes

Pluriperspective

img_5304
facebook.com

Viata ca teatru sau calatorie; sau ambele. Poate ca drumul ne este determinat, poate ca daca deraiam ar exista un fel de calatorie dincolo de nebunia necunoscutului si a temerii. Insa, indiferent de calea impusa sau aleasa, perspectiva ar trebui sa fie in culori; astfel, griul si pietrele s-ar transforma intr-un pavaj catre o destinatie care ar metamorfoza drumul intr-un ceva care sa merite Totul…

Posted in sémèmes

Tatuaj cu lumina

img_5386
pinterest.com

Cand credeai clarobscurul starea ta naturala, insa porti in tine lumina si optimism, incat o atragi si o emani, si o cauti, si ti-o doresti tatuata in suflet si pe piele…

Efectul zilelor de soare primavaratic, vesminte de vara, sau poate doar astenia de primavara manifestata antagonic, in optimism…

Posted in sémèmes

L’art de la simplicité

img_5287

De mai mult de un an de zile mananc, fara sa mananc; mananc pentruca trebuie sa hranesc un motor caruia ii trebuie energie; mananc pentru ca asa trebuie, si mananc pentru ca simt foame.

Ma bucur cand intalnesc ceva dulce sau delicios, insa este o bucurie superficiala, somatica, o bucurie a papilelor gustative, insa nu si a sufletului. Mancatul este planul pentru seara, un serial, sau facebook.

Pana cand o carte – prima carte a anului, mi-a reamintit ca mancatul este – banal si cliseistic – una dintre acele ‘mici bucurii ale vietii’, o indeletnicire pe care o poti savura si pe care sa o savurezi si care iti poate invada creierul cu endorfine.

Si pentru prima oara am aprins lumanarea parfumata pe care o cumparasem de Craciun si care isi pierdea din magie pe masa, mi-am adus sunetele RomanticFM in surdina, si, dintr-odata couscous-ulcu noodles a devenit flori exotice desfacandu-si petalele in arome de picant si texturi de velur, cu un parfum dezvaluindu-se treptat in piele, ametind si vrajind simturile…

(29/01/2018)

Posted in sémèmes

Cu un rictus in coltul sufletului…

Privind retrospectiv, nu stiu ce anume cautam sau ma asteptam sa descopar in apple store – sectiunea Carti; banuiesc ca o aplicatie abundand de carti – asemanatoare site-ului gutenberg.org; sau o aplicatie care sa permita accesul la bibliotecile universitatilor sau cea a Vaticanului – reminiscentele nebuniei faustice de demult…

Ceea ce gasit insa, a fost un top al aplicatiilor populare, dintre care o treime povestiri sub forma de chat.

Ca si cum imaginatia a devenit doar o conversatie pe chat; ca si cum arta scriiturii – descrierile, structura personajelor, abilitatea cititorului de inchipuire, reconstituirea detaliilor, recrearea randurilor, cititorul devenit scriitor prin intermediul lecturii – s-ar ologi brusc, incapabila sa treaca dincolo de o conversatie pe chat.

Ma simt ratacind debusolant intr-o lume in ale carei noi repere nu ma regasesc, si, in acelasi timp, desi sunt de partea tolerantei si impotriva prejudecatilor, simt dezgust, greata, desconsiderare, un rictus dezaprobator in coltul sufletului strivit de catre cei incapabili de a iesi din paradigma unei conversatii pe chat, pentru a calatori intr-un univers deopotriva construit si auto-construit, care insa cere efort intelectual…

Posted in sémèmes

Autoportretul scriitorului ca degustator de cozonac

Ratacind prin ganduri, constientiza brusc ca mesteca faramele de cozonac in acordul secundarului; astfel incat, acoperindu-i zgomotul, in loc sa asculte trecerea timpului, se simtea pe sine devorandu-l.

Pentru ca odata ce il auzi, timpul devine al tau…

Incepu sa-si schimbe ritmul masticatiei – cand mai repede, cand mai lent – insa, miscarile ceasoricului ii coincideau de fiecare data. Ca si cum ceasul nu mai exista sau nu ar fi existat vreodata. Ca si cum exista doar Spatiul si un Timp definit de propriile-i maxilar si mandibula, mancandu-i viata.

Asa a inceput sa traiasca un soi de anorexie a timpului; incepu sa se infometeze, pentru a-i opri existenta. Incerca si o bulimie in absentia – cu stomacul gol, se obliga sa verse tot ceea ce mancase in trecut, tot ceea ce ingerase vreodata, in incercarea nebuna de a inversa curgerea timpului. Cand a ajuns la sange, astepta ca trupul sa i se micsoreze, sa i se redefineasca, si sa redevina copil.

Insa nu putea scoate din sine ideea de timp. Frica de viteza crescanda cu care timpul i se deplasa prin viata si ii angrena existenta intr-un vartej – amstec de ameteala, had, hau si vid.

Cand incepu sa auda din nou sunetul ceasului, se afla in aceasi incapere modesta, aproape dezgolita de orice fel de prezenta fizica, relectand secundele in ecou. Spatiul deveni convex, si i se paru ca din acel moment timpul i se duce de doua ori mai repede.

Isi spunea ca ii curge timpul, pentru ca, devenit fluid, cineva incepuse sa i-l soarba, constient sau nu – fie ca sa si-l reduca pe al sau, fie ca sa isi adauge mai mult lui.

Din disperare, ii implica pe toti cei din jur in activitati inutile, tocmai in scopul de a le manca timpul. Insa timpul furat altora se atarna de propriu-i timp – care incepu sa ii impovareze umerii, privirea si reflexele parului.

Cand se privi in oglinda, era deja tarziu. Se vazu purtand pe chip ultimul patrar al Lunii…

Posted in sémèmes

Pascale

Poate nu am preparate pascale, poate nu ajung la biserica sa iau Lumina, poate unele trairi sunt in si de suflet, dar macar pot spune ca am stat la aceasi masa cu Iisus 😇🤪😇

Paste Fericit si abundand cu Armonii si Lumina si voua – pentru ca exista semne, coincidente, simboluri descifrate cu inima ✨✨✨

img_0018

Posted in sémèmes

Culori

Uneori, existenta nu trebuie sa fie pictata pentru a aduce culoare, uneori curcubeul este interior, uneori nuantele in alb-negru sunt mai intense decat culorile insele…

Poate, daca as cunoaste lumea in culori, apoi si-ar pierde tentele, as recrea-o diferit, poate ar deveni mai bogata. Poate ar fi a mea, ci nu a tuturor…

Alteori, insa, un univers in detalii colorate ar fi de folos…

img_5595
facebook.com