Posted in sémèmes

L’art de la simplicité

img_5287

De mai mult de un an de zile mananc, fara sa mananc; mananc pentruca trebuie sa hranesc un motor caruia ii trebuie energie; mananc pentru ca asa trebuie, si mananc pentru ca simt foame.

Ma bucur cand intalnesc ceva dulce sau delicios, insa este o bucurie superficiala, somatica, o bucurie a papilelor gustative, insa nu si a sufletului. Mancatul este planul pentru seara, un serial, sau facebook.

Pana cand o carte – prima carte a anului, mi-a reamintit ca mancatul este – banal si cliseistic – una dintre acele ‘mici bucurii ale vietii’, o indeletnicire pe care o poti savura si pe care sa o savurezi si care iti poate invada creierul cu endorfine.

Si pentru prima oara am aprins lumanarea parfumata pe care o cumparasem de Craciun si care isi pierdea din magie pe masa, mi-am adus sunetele RomanticFM in surdina, si, dintr-odata couscous-ulcu noodles a devenit flori exotice desfacandu-si petalele in arome de picant si texturi de velur, cu un parfum dezvaluindu-se treptat in piele, ametind si vrajind simturile…

(29/01/2018)