Posted in sémèmes

Argint viu/ Poesis

Imi doresc uneori ca Poezia sa se manifeste in mine ca o excrescenta – somatic. Se se transforme pe pielea mea intr-o imensitate de cos, sa pot astfel stoarce tot poesis-ul din mine, intre pagini interminabile colcaind de versuri.

Apoi sa imi ramana un punct negru, care, din cand in cand, sa se umple cu resturi de poezie, pe care sa le scot ca pe un fir de lumina in fata oglinzii orbite launtric de soare, cu urlete, durere si satisfactie, si care sa imi lase pe fata urme de sange si de argint, care sa se vindece intr-o cicatrice si un nou punct negru – semn al poeziei care a fost si care va sa renasca…

2 thoughts on “Argint viu/ Poesis

  1. Dacă poesis-ul ar fi un organism străin, am avea probabil un sistem imunitar care să lupte contra lui și poate că ar apărea un fel de coșuri pe epidermă.

    Liked by 1 person

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s