Posted in sémèmes

“qualcuno con la meraviglia e l’incanto negli occhi”

Redescopar Pablo Neruda si simt cutremur in suflet. Imi cade tencuiala, imi vibreaza acoperisul, iar printre golurile ferestrelor sparte ninge cu file de poezie, precum o sakura a unui romantism uitat.

Adieri de sentimente – aproape devenind furtuna, un soi de tandrete plutind printre emotii, si acel ceva – indragostire, oare?! – pe care il resimt intre gat si stomac, care cred ca este de fapt miere sau dulceata, picurandu-mi inima; eu nu am fluturasi in stomac – am un lac de miere, in care se scurg picaturile venind din inima; iar caderea lor, energia cercurilor concentrice pe care le creaza, si ecoul zgomotului lovindu-se de peretii stomacului, sunt ‘fluturasii’ mei…

Regasesc in randurile lui aceeasi magie, imaginar si nazuinte pe care le caut si le port in mine…

*******

“Ognuno ha una favola dentro, che non riesce leggere da solo. Ha bisogno di qualcuno che, con la meraviglia e l’incanto negli occhi, la legga e gliela racconti.”

*****

“So I wait for you like a lonely house, till you will see me again and live in me. Till then my windows ache.”

*****

“Eres mi ‘nada’ cuando la gente me encuentra con la mira perdida y me pregunta ‘en que piensas?’”