Posted in Uncategorized

Versuri de iarna

Un catren si distihuri [ghazel (?)] de Serghei Esenin. Ultimul vers mi se repeta in ganduri din cand in cand indiferent de anotimp…

Scumpa mea, te-aseaza langa mine,
Ochi in ochi sa ne-atintim mai mult,
Vreau, sorbind privirile-ti blajine,  
Viscolul simtirii sa-l ascult.

*******
Poarta-n ochi seninul, poarta noaptea-n par,
Nu i-am spus iubitei niciun adevar.

M-a-ntrebat: “Afara viscolu-i buimac?
Sa-ncalzesc caminul, focul sa il fac?”

Am raspuns iubitei: “Azi prin vant si ger,
Cineva flori albe leapada din cer.

Poti asterne patul si sufla-n camin,  
Eu si fara tine sunt de viscol plin.”

Posted in retorice, sémèmes

Retorice IX

to discombobulate – to confuse or disconcert; upset; frustrate.
to discombobulate
discombobulation
discombobulated
discombobulating

 In ciuda sensului, imi pare un cuvant care nu poate fi luat in serios – or fi silabele, o fi rostirea, nu stiu; il asociez cu nasul rosu al unui clown. Poate este doar o perceptie exterioara, a cuiva neimplicat nativ in lexicul respectiv; desi am destule cuvinte neaose care-mi genereaza in privire o imagine umpic diferita (fata) de sensul lor.