Un catren si distihuri [ghazel (?)] de Serghei Esenin. Ultimul vers mi se repeta in ganduri din cand in cand indiferent de anotimp…
Scumpa mea, te-aseaza langa mine,
Ochi in ochi sa ne-atintim mai mult,
Vreau, sorbind privirile-ti blajine,
Viscolul simtirii sa-l ascult.*******
Poarta-n ochi seninul, poarta noaptea-n par,
Nu i-am spus iubitei niciun adevar.M-a-ntrebat: “Afara viscolu-i buimac?
Sa-ncalzesc caminul, focul sa il fac?”Am raspuns iubitei: “Azi prin vant si ger,
Cineva flori albe leapada din cer.Poti asterne patul si sufla-n camin,
Eu si fara tine sunt de viscol plin.”
