Posted in sarajevo rose, sémèmes

a sarajevo rose

Exista un loc unde trandafirii au parfum de tristete; moarte, crima si speranta…

“A Sarajevo rose – the characteristic pattern of a mortar impact on a footpath. Whenever a mortar killed more than three people the scar that the mortar shell left of the ground is filled in with red resin. These scars look like roses, thus the name.
Unfortunately you will not have to walk far to find a Sarajevo Rose; they are everywhere. “

Si totusi, dincolo de simbolul lor imediat si impresionant, cu totii purtam propriul buchet de astfel de trandafiri …

Posted in lexèmes, marin sorescu, poezie, sémèmes

Scrisori din camera de alaturi


Cand a incetat El – Marin Sorescu – sa mai fie, eu abia descopeream placerea ‘cetitului’…

De fiecare data cand il citesc ma intreb cum ar fi fost sa ma fi nascut eu mai devreme…sau el mai tarziu, dar sa ramana el.

Mi s-au impus desigur, vederii imagini cu el ; dar eu stiu ca ma fascineaza iubirile stupide, anti-asteptari, anti-estimari, irationale, fara explicatie, sau electrizate de vreo cauza, din infinitele cauze posibile…

Ar fi fost poate, singurul scriitor caruia chiar i-as fi scris ; probabil, paralizata de aceasi teama a insuficientei semanticii in fata sentimentelor ar fi rezultat o extrema : ceva fie extrem de inexpresiv, fie extrem de intens-desuet…

si poate mi-ar fi raspuns ; atunci i-as fi venerat scrisul, cu dezamagirea de a-i fi descoperit omenescul. Sau nu mi-ar fi raspuns, si as fi regretat slabiciunea in fata cuvintelor mele si a scrierilor lui…

Si cum sa nu te fascineze joaca lui de-a cuvintele…cand aseaza un sens propriu langa altul figurat si invers, si le schimba, le transforma, pentru a le reda apoi sensul…nu ludic, care aparent domina scrierea, ci unul profund tragic, trist, si in aceasi masura Uman.

Si pe tine te iubesc pentru o cauza – de cand te-am intalnit – pierduta…

*************

Şi cu toate că-mi suport

Cu destul stoicism

Soarta mea de granit,

Câteodată mă pomenesc urlând:

Circulaţi numai pe partea carosabilă

A sufletului meu,

Barbarilor!

(Muntele)

*****

Că, uite, bărbile lor

Mă zgârie

Când mi-alint de ele sufletul.

(Barbatii)

*****

Vine o vreme

Când trebuie să tragem sub noi

O linie neagră

Şi să facem socoteala.

Câteva momente când era să fim fericiţi.

Câteva momente când era să fim frumoşi.

Câteva momente când era să fim geniali. […]

Toate acestea fac un viitor luminos

­Pe care l-am trăit.

O femeie pe care am iubit-o

Şi cu aceeaşi femeie care nu ne-a iubit

Fac zero. […]

(Contabilitate)

*****

Ceasul s-a-ntors cu spatele la timp.

Era bolnav ceasul şi, simţindu-şi sfârşitul,

Poate că s-a gândit şi el

La un rai al obiectelor care mor,

Unde ceasurile se potrivesc singure

După inima lui Dumnezeu

Şi deşteptătoarele sună şi ziua şi noaptea

Învierea stelelor.

(Cu spatele)

*****

Dumnezeu a observat

Această creaţie deşănţată a lui Adam.

L-a chemat la el, l-a sictirit dumnezeieşte,

Şi l-a izgonit din rai

Pentru suprarealism.

(Adam)

*****

Când am insomnie,

Seara, înainte de culcare,

Iau un atlas istoric

Cu puţină apă.

(Istorioterapie)

*****

A mai trecut o oră,

Au mai rămas încă patru,

Apa clocoteşte în baie,

Casc şi mă uit pe fereastră,

Privesc după soare care nu mai apune

Şi mă plictisesc îngrozitor.

(Seneca)

*****

Când se dă de leacul unei boli

Toţi cei care au pierit de acea boală

Ar trebui să învie

Şi să-şi trăiască în continuare

Restul de zile

Până la îmbolnăvirea de o altă boală

Al cărei leac n-a fost încă descoperit.

(Leac)

*****

De câte ori închid citatul,

Simt în mine

Nu ştiu ce secretă jubilaţie

De poliţist:

L-am închis şi pe-ăsta,

Mama lui de porc!

(Am inchis citatul)

*****

O carte, odată scrisă,

Nu produce imunitate la scris.

Te vei îmbolnăvi de microbul

Cărţii următoare.

Şi tot asa…

Ca o veşnică stare de gripă,

Cu un milion de rădăcini

De microbi.

(Bolnav de carte)

*****

Eu mut o zi alba,

El muta o zi neagra.

Eu inaintez un vis,

El mi-l ia la razboi.

El imi ataca plamanii,

Eu ma gandesc un an la spital,

Fac o combinatie stralucita

Si-i castig o zi neagra. […]

Dar, uite, jumatate din viata mea

E scoasa pe margine.

– O sa-ti dau sah si-ti pierzi optimismul,

Imi spune el.

– Nu-i nimic, glumesc eu,

Fac rocada sentimentelor.

In spatele meu sotia, copiii,

Soarele, luna si ceilalti chibiti

Tremura pentru orice miscare a mea.

Eu imi aprind o tigara

Si continui partida.

(Sah)

*****

Cum o mai duceti cu fericirea?

Multumesc, nu-mi raspundeti.

Nu am timp de raspunsuri,

Abia daca am timp sa pun intrebari

[…]

Iar fata aceea, iata,

Se uita la mine cu sufletul…

Nu, draga, nu te deranja sa ma iubesti.

O cafea neagra voi servi, totusi

Din mana ta.

Imi place ca tu stii s-o faci

Amara.

(Am zarit lumina)

Posted in bleuèmes

1 albastru/ luna


‘Albastrul’ lunii august este tot o poza; pt ca albastrul ei este indescriptibil, pt cei doi caluti de mare absolut adorabili, si pt ca-mi aminteste de una dintre melodiile mele de melancolie preferate…


Blue, blue, my world is blue
Blue is my world now I’m without you
Gray, gray, my life is gray

Cold is my heart since you went away

Red, red, my eyes are red
Crying for you alone in my bed
Green, green, my jealous heart
I doubted you and now we’re apart

When we met how the bright sun shone
Then love died, now the rainbow is gone

Black, black, the nights I’ve known
Longing for you so lost and alone
Gone, gone, the love we knew
Blue is my world now I’m without you.
(love is blue – al martino –> pe youtube)

(l’amour est bleu @diavoli – flickr.com)

Posted in sémèmes, the dark knight

‘Let’s put a smile on that face!’

Iata ca a trecut o saptamana de cand am vazut the dark knight si pot spune ca este un film care persista; nu prin intriga, efecte speciale sau semnificatie, ci prin Personaj; unul singur – Joker.

Desigur distributia, ca personaje secundare, este exceptionala si poate reprezenta cel putin un motiv de vizionare: michael cane (alfred) — morgan freeman (lucius fox) – gary oldman (gordon) – interpretarea este grozava, dar personajele lor sunt astfel construite cat sa-si indeplineasca rolul in desfasurarea actiunii, fara ca totusi sa se evidentieze.

Nici chiar Christian Bale, chiar daca cel mai reusit Batman de pana acum nu izbuteste sa faca din personajul sau un erou care sa copleseasca ; si asta deoarece, in acest film al seriei, inca de la inceput, Batman nu a fost construit ca sa impresioneze…este un personaj fermecator, dar liniar ; iar ca evolutie, poate fi raportat antagonic doar la Harvey Dent – ambii indragostiti de Rachel, unul cavalerul misterios al orasului, celalalt cel care nu se teme sa-si dezvaluie identitatea, unul incalcand legea, celalalt respectand-o, si amandoi luptand pt Dreptate. Insa, in timp ce Batman va combate ideea de Rau pentru a razbuna moartea lui Rachel, Dent va deveni el insusi o concretizare a Raului.

Povestea este simpla, construita pe aceeasi dichotomie de dintotdeauna : Bine/ Rau ; deznodamantul nu se vrea imprevizibil, desfasurarea actiunii, insa, da. Si este, prin evolutia personajului negativ. Cum efectele speciale nu au abundat, povestea nu s-a centrat pe actiune – care dealtfel a fost atat de intensa, incat am impresia ca filmul nici nu a avut coloana sonora – tind sa cred ca aproape intregul film a fost axat in jurul lui Joker – personajul cel mai bine construit al peliculei.

Daca Batman a fost… Batman – un segment drept, fara variatii, cu comportament previzibil, intotdeauna fidel principiilor sale, Joker a fost fascinant – imprevizibil si sclipitor, inselator si derutant pana la ultima scena a filmului ; unul cu reguli si convingeri, celalalt cu o teorie : folosind impulsul potrivit, oricine poate deveni din justitiar, un proscris, din ocrototit, atacator.

Si, desi actiunea deruteaza, intreaga desfasurare a filmului se concentreaza in jurul demonstrarii acestei teorii ; cand sa crezi ca planul lui Joker viza recuperarea banilor mafiei, ca Rachel a murit ca razbunare, se dovedeste ca uciderea ei reprezenta in fapt declansatorul transformarii lui Dent – in primul rand pentru a-si exemplifica practic ideea, si abia mai apoi pt a distruge credibilitatea procurorului, facilitand astfel eliberarea baietilor rai ; brusc scenele de inceput capata o alta semnificatie. Din acesta perspectiva, si chiar daca in scena oamenilor de pe cele doua vapoare primeaza umanitatea*, Joker si-a concretizat planul perfect, lui Batman revenindu-i rolul de a interveni propriu-zis si simbolic doar in scena de final.

Ar fi nedrept in ceea ce ma priveste sa nu dezvolt putin impresia scenei mentionate mai sus – scena care mi-a placut in aceasi masura in care m-a dezamagit ; m-a dezamagit pentru ca nu cred in oameni, si am convingerea ca intr-o situatie reala deznodamandul ar fi fost altul, si in acelasi timp mi-a placut, pentru ca intr-un fel sau altul, cu totii avem nevoie sa credem in oamneni si in umanitate – motivul pentru care, probabil, majoritatea filmelor, mai ales cele in genul acestuia Trebuie sa aiba un astfel final fericit si optimist.

Un personaj dostoievskian spunea : « daca ar fi nevoie sa aleg intre Hristos si Adevar, as ramane cu Hristos impotriva Adevarului » …sau cu Joker.

Poate ca atunci cand toate povestile au fost deja spuse, si toti eroii inventati, este nevoie de Personaje precum Joker – prin care care intriga sa se construiasca la nivelul imprevizibilului si al ideilor.


***********

The Joker: You just couldn’t let me go could you? This is what happens when an unstoppable force meets an immovable object. You truly are incorruptible aren’t you? You won’t kill me out of some misplaced sense of self-righteousness, and I won’t kill you, because you’re just too much fun. I think you and I are destined to do this forever.
Batman: You’ll be in a padded cell forever.
The Joker: Maybe we can share one. Then we’ll be doubling up the rate this city’s inhabitants are losing their minds.

***********

The Joker: You see, nobody panics when things go according to plan. Even if the plan is horrifying. If I told people that a gangbanger was going to get shot, or a busload of soldiers was going to get blown up, nobody would panic. Because it’s all part of the plan. But tell people that one tiny little mayor is going to die and everyone loses their minds!

The Joker: Introduce a little anarchy. Upset the established order and everything becomes chaos.
[with the gun in Two-Face’s hand, he places the gun to his forehead]
The Joker: I’m an agent of chaos. Oh, and you know the thing about chaos? It’s fair.
[Two-Face pauses and takes out his coin]
Two-Face: [showing the unscarred side] You live.
The Joker: Mm-hm.
Two-Face: [showing the scarred side] You die.
The Joker: Now we’re talking!

***********

Batman: Why do you want to kill me?
The Joker: Kill you? I don’t want to kill you! What would I do without you? Go back to ripping off mob dealers? No, no, you… you complete me.

***********

The Joker: I had a vision, of a world without Batman. The mob ground out a little profit and the police tried to shut them down, one block at a time. And it was so… boring. I’ve had a change of heart. I don’t want Mr.Reese spoiling everything, but why should I have all the fun? Let’s give someone else a chance. If Coleman Reese isn’t dead in sixty minutes then I blow up a hospital.

***********

Batman: What did you do?
The Joker: I took Gotham’s white knight, and brought him down to our level. It wasn’t hard. Y’see, madness, as you know, is like gravity. All it takes is a little…push.

***********

The Joker: You’ll see, I’ll show you, that when the chips are down, these uh… civilized people, they’ll eat each other.

***********

The Joker: Tonight you are all going to be part of a *social experiment*.

***********

The Joker: Do you wanna know why I use a knife? Guns are too quick. You can’t savor all the… little… emotions. In… you see, in their last moments, people show you who they really are. So in a way, I know your friends better than you ever did. Would you like to know which of them were cowards?

***********

“Let’s put a smile on that face!” And….Why so serious?”