Month: Oct 2020

sete de vis in
albstru inefabil.
ori realitate?…

fluturi in stomac –
amurgul frunzelor in
ceata de toamna…

O imagine care imi taie respiratia; literalmente. Simt un fior despicandu-mi sufletul si stomacul, si ma surprind fara aer pentru o nanosecunda, ca si cum m-as afla in afara mea…
Este, oare, posibil ca trupul sa fie prezent, iar emotiile sa mi se zbenguie prin fotografie?…

raze de luna
evadand in clipire –
desprind lumina.

Un felinar este o Luna portabila; iar razele sale se muta in privirea oricui le absoarbe, deconstruind si reconstruind apoi, particule de lumina, in imagini.

sa port cu mine
luna haikurilor
in nesfarsire

Au mai ramas cateva zile, si parca nu as vrea sa se termine… parca mi-a devenit un mod de gandire, de a imagina, de a fi…

vis de octombrie –
curcubeu in culori de
toamna tarzie…

Fiecare anotimp se exprima in propriu-i curcubeu; aceasta imagine – care dealtfel mi-a produs revelatia – reprezinta un curcubeu tomnatic…

valuri de matcha
ametind simturile –
aroma de zen.

Cand matcha – sub orice forma – declanseaza, ca un reflex conditionat, armonie, calm si serenitate…

nuante de toamna –
lumina zambetului
divinitatii.

Cand magia luminii, umbrelor, a linistii si culorilor devine atat de coplesitoare, incat simti Armonia Universala…

parfumul iernii
precum un foc de vara.
antinomie.

In drum spre casutz, mi-a parut ca aerul e incarcat cu parfum de ninsoare; si ca asteptatea ninsorii aduce cu adierea unei foc de vara, tabara, amintiri tandre…

punct de vedere –
muntele fuji turtit,
privit din spatiu.

fascinatiile –
tatuaj pe sufletul
unei alte vieti

Poate fascinatia este o ramasita a unei vieti trecute sau a unei vieti ce va sa vie…

lumini si umbre –
Japonia si cu mine.
soare invingand.

Cred ca este posibil ca sufletul pereche sa fie un om, o carte, un vers, o melodie, o tara – un acel ceva prin care simti “acasa”, armonie, calm, iubire, curcubeie, fericire…

imi este calea
ninsa cu lumina de
dor si infinit…

Ma gandeam ca poate asa arata drumul spre alta lume; ca poate mama paseste inca pe calea spre un alt univers, alta energie, poate aceleasi amintiri… ca imi este dorul ca o ninsoare coplesindu-ma constant, ca trebuie sa accept dorul ca pe un soi de lumina, nu intuneric, – chiar daca (va) exista in mine infinit…

visez armonii:
aburul ceainicului –
seninatate.

ceata mistica –
universuri tainice
asteptandu-te.

In ceata, fiecare pas poarta in sine propriu-i mister: oare tu ai ramas tu? oare lumea este cea stiuta, ori o alta in care ai intrat nestiut?… uneori, universul detine puterea descoperirii – magnetic, misterios, ci nu omul…

ploua-ti gradina
gandurilor cu viata –
flori de lumina.

miez de haiku –
viitorul zambeste
in poezie.

Iata-ma la jumatatea “experimentului” – am inceput sa gandesc in silabe…

(desi, gandind deconstructivist, orice gand este silabe)

floare de cires:
inflorindu-mi in priviri,
oare cine esti?

Pentru ca atunci cand o imagine iti infloreste privirea, devii, uneori, imaginea in sine…

auz efemer,
sunet de vesnicie –
muntele fuji.

Muzica ninsorii si a ghetarilor, murmurindu-si ragusit vesnicia, si soaptele de viata ale diverselor regnuri – un acord, in cantecul eternitatii…

daca frunzele
si-ar canta culorile,
ce simfonie!

Eu, in drum spre muncut de dimi, imaginandu-mi frunzele asternunte-n cale-mi precum un pian urias – o nota pentru fiecare nuanta de toamna si melancolie, iar pasii-mi creand muzica de arama si culoare…

niste licurici –
semnul universului
de va fi bine.

Nu am vazut niciodata un licurici – sau poate am vazut, insa fiind stins, m-am speriat… ma intreb daca exista camere cu licurici, asa cum exista camere cu fluturi; o baie de semne de zambet, fericire si optimism sau lacrimi de fobie paralizanta…

plapumi greoaie
peste trupul adormit.
seninatate.

Imi ador plapuma – sentimentul de caldura, calm, protectie, desfatare, somnul profund cu calatorii in universuri fericite, reale sau nu…

sunt o umbrela –
iubirea contra ploii
sentimentelor

Protejez sufletele de ploaie si ninsoare cand emotiile si intamplarile si gandurile devin coplesitoare…

serpentine cu
pasiune, sarm, magie –
existenta mea.

Viata ca o serpetina printre anotimpuri, ani si varste, idei, culori, emotii, pasiuni felurite, armonii, iubire, moarte…

scriitura ca –
poem al sufletului.
literatura.

Mi-e privirea inlacrimata inca, dupa ce am participat la live feed-ul anuntarii premiului Nobel pentru Literatura: intreaga planeta unita intru literatura – oameni scriind de peste tot din lume, unii in miez de rasarit, altii de mijoc de noapte sau de zi – toti conectati intr-un scop comun, de nerabdare, speranta si entuziasm.

M-a bucurat si intoarcerea la poezie… poate ca sufletul omenirii rasufla la unison cu alte scrieri si alte scriituri, insa, putem injecta inca poezie in venele unei existente prozaice iar aceasta idee poarta in sine suras si tandrete…

somn profund si greu –

precum o hibernare

a unui vis alb…

…sau ziua pe care am dormit-o 75% 😅🥴🥰