Oare imi rafinez stilul de lectura? Oare imi modific modul de a citi in functie de carte si scriitura?
Am impresia ca am citit “Cimitirul…” ca si cum ai simti o sete de nesuportat, si iei o inghitura imensa de pagini, cuvinte si citate, care iti umfa obrajii intr-un fel rotofei, mai sa explodeze.
In schimb, “Muntele vrajit” l-am citit cu amanare, cu sorbituri, ca si cum as fi vrut sa ii pastrez si prelungesc gustul pentru totdeauna, poate…
Acum simt ca citesc Murakami cu un bisturiu in privire – parca as descompune fiecare cuvant si fraza si sens si le-as inspira in mine, ca sa devin ele si ele eu…
🧐🤔🧐
Impresie. Albastru inefabil... 