Mi-am petrecut ziua libera pierdandu-ma prin Killing commendatore, si, pentru 1h40’, in Visul unei nopti de iarna.
Acum multi ani era o piesa pe care o reciteam si revedeam constant; iar sub nostalgia amintirii, am decis sa o revad.
Da, am plans; da, mi s-a molesit sufletul; da, povestea, replicile si interpretarea poarta inocenta fulgilor de nea…
Impresie. Albastru inefabil... 