Posted in sémèmes

9 Aprilie

Astazi este ziua lui Baudelaire si Jacques Villeneuve, si a mamei…

Probabil ca sufletul este ca o panza pe care ne pictam sentimente si trairi; apoi ceva se intampla, si panza se sfasaie, insa o coasem si o lipim si continuam sa pictam si sa inventam nuante si culori, si se rupe din nou, si o pictam cu zambete si o reparam cu lacrimi, pana cand – poate pana cand nu mai e nimic de distrus, poate pana cand nu mai e nimic de vindecat, poate pana cand panza se obisnuieste, sau poate pana cand panza moare, nu stiu…

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s