Posted in sémèmes

Boala

Cred ca am racit sau ceva. Indescriptibil. De marti, dupa Meci, parca a intrat boala in mine – nu stiu daca e ceva psihosomatic sau o boala in sine, dar e ingrozitor. Traiesc cand cu iarna, cand cu soare arzator in plamani si in carne; o parte din zi tremur continuu, si oricat si orice as imbraca, hainele raman reci pe mine, iar inspre seara simt o asemenea temperatura, incat ma tem de combustie spontana. Ma doare epiderma, ma doare orice atingere, am dureri care palpita in mine, iar din cand in cand simt in minte si in privire un decalaj, care ar putea anunta inconstienta. Incerc sa gandesc neincetat… conjug verbe in sarba, recit tabla inmultirii, si incerc sa scriu niste ganduri care nu sunt eu. Parca imi sangereaza auzul, ascult melodii in sub-surdina si ma ustura privirea. Mi-e somn…

Nu ma tem de boala, cand stiu cu ce ma lupt; nu cred in medicamente, ci mai degraba in efectul Placebo. Am incredere in mine si in corpul meu, si, cumva, simt cand nu poate lupta singur; atunci il ajut. Acum insa, habar n-am ce am, pt ca nu mai trece — ceea ce ma cam prostdispune, si ma sperie…

Posted in lexèmes, phonèmes, poezie

fara petale

Astazi m-am trezit cu pofta de poezie, si daca tot sunt prizoniera melodiei si a versurilor ei de atata vreme…

Nisipul fin a oftat
Zambeste-n el o urma de pacat
E semn c-aici in zadar
Isi cheama luna lupii la altar.

Cearcan, cearcan, piaptana
Ochii ei ma-ncearcana.

Stropi de vina ingropat
Ciorchini de sare fata i-au spalat
Cristale reci tes in fum
Coperti de aur pe-un sicriu de scrum.

doru stanculescu — fara petale
xxx

Posted in sémèmes, Srpski

Srpski III

Ma intreb daca astenia de toamna se manifesta chiar daca se mentine inca vremea varateca; nu am chef de absolut nimic; vreau doar sa zac intr-o stare de nebuloasa mentala, fara ganduri, fara contradictii, fara intrebari; doar intuneric.

Pe de alta parte, am fost la facultate azi; orarul afiseaza cursurile de limba sarba doar pt anul II, ceea ce inseamna ca in maxim trei zile trebuie sa ajung la nivel de anul II, ca sa pot asista si participa cu demnitate si nu numai.
Trei zile… pot face asta! 🙂

L.E. clar, intre mine si limba sarba nu poate fi decat patima…

Si mai L.E. se pare ca nu se poate asista la cursuri doar de dragul de a cunoaste; unele realitati sunt diferite de realitatea din mintea mea; pentru cateva momente am simtit o descurajare sora cu moartea sufetului; apoi am hotarat sa nu renunt, si de atunci ma stapaneste un soi de incrancenare extrem de productiva…

xxx