Posted in carti, india song, lexèmes, sémèmes

Bucati de India Song

Imi place atat de multa scriitura Margueritei Duras, incat cred uneori ca daca as fi fost inaintea ei, as fi fost rand cu rand, EA.

* Femeia imbracata in negru si barbatul care sta asezat langa ea incep sa se miste. Ies astfel din moarte.

* parcul acesta sters din viata

* Priveste in jurul lui imobilitatea generala.

* Aceasta lumina este cea a noptii.

* Ochii ei ucisi de lumina, morti.

* Vocile sunt un cantec foarte incet care nu-i tulbura moartea.

* ventilatorul de cosmar

* Vocile vorbesc despre caldura, vocile vorbesc despre dorinta – iesite parca din corpul inlacrimat.

* Isi trage mana imapoi si o priveste : e uda de apa lacrimilor.

* Cerul se lumineaza putin, dar ramane nocturn.

* Povestire foarte lenta, melopee alcatuita din franturi de memorie, in cursulul careia, uneori, iese la iveala cate o fraza, intacta, din uitare.

* Ramane acolo, lipit de bicicleta lui Anne-Marie Stretter – incremenit in acel gest care-i exprima dorinta.

* Vocea 1 : India, asta nu suporta ?

Vocea 2 : Nu.

Vocea 1 : Ce anume din India ?

Vocea 2 : Ideea.

* Suntem in acelasi loc ca mai inainte.

Pur si simplu – ca si cum ar fi fost schimbata axa privirii – latura dreapta a locului este descoperita.

* Vocile, trecand prin acest spatiu, ar trebui sa ajunga la spectator cu aceasi forta ca vocea sa “de lectura interioara”. […] sentimentul ca este o lectura, dar relatata, adica : DEJA JUCATA.

* Tragea asupra lui insusi.

* E nostim, omul asta te sileste sa te gandesti la el…

* Pare fericit uneori. Uite-te… Ca si cum ar fi nebun de fericire asa, deodata…

* Parca ar fi… prizoniera unui soi de suferinta. Dar… foarte veche… prea veche ca s-o mai intristeze…

* Zambetul este aproape mereu sfasaietor…

*…Bea prea mult omul asta. O sa sfarseasca prost.

— Are ceva… imposibil.

* persoana dvs nu ne intereseaza decat cand sunteti absent.

* — Radea plangand, ai vazut?

* Au ramas acum intre ei, atat de intimi, incat fiecare dintre ei parca ar fi fost singur.

* Crematoriile s-au stins. S-a facut ziua. Livida.

* Vocea 3: — Culoarea aceea verde? Creste…

Vocea 4: — Oceanul.

* Vuiteul marii se propaga, creste din clipa in clipa, napadeste intreg locul. Ramane apoi neschimbat. […] Ventilatorul este acolo, se invarte cu aceeasi viteza ca de cosmar.

* Vocea 3 : — Ce e mirosul asta ca de moarte, dintr-odata ?

Vocea 4 : — Tamaia.

* — De ce Calcutta ? De ce drumul ei se opreste aici ?

— poate ca aici este locul unde ea se pierde. A cautat mereu sa se piarda, la urma urmei, inca de la inceputul vietii…

— Si ea…

— Da…

* Zambetul permanent produce teama.

* Tensiune ingrozitoare. Dar nimic nu rupe farmecul linistit al mortii…

* Nu se stie nicio clipa cine sunt aceste voci. Cu toate astea, ele se fac cunosute dupa felul de a fi uitat sau de a-si aminti, mai mult decat prin identitatea lor.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s