Posted in carti, lexèmes

De demult citite IV – bookfest 2007

Pentru ca tot am pomenit de achizitiile de la Bookfest 2007, prezentarile pe scurt despre cartile respective la momentul citirii lor…

despre farmecul lucrurilor plictisitoare (alain de botton) – asteptam mai mult de la aceasta carte. Asteptam o alta perspectiva asupra cotidianului si asteptam o alta abordare in ceea ce priveste stilul. Volumul se remarca doar prin o analiza personala asupra operelor lui Edward Hopper raportate la gesturile banale ale fiecarei zi, cateva pasaje aforisitice reusite si, fapt care nu apartine autorului, o foarte reusita adaptare a titlului (in original – On seeing and noticing).

parfumul (patrick suskind) – este singura carte care m-a facut sa-mi doresc disperat sa pot amusina cuvintele si imaginile, sau descrisul. Imi pare imposibil sa nu iesi schimbat dupa trecerea prin acesta carte. Are elemente comune cu Hotii de frumusete a lui Bruckner – ambele tratand acelasi subiect (eternizarea frumusetii prin posedarea esentei sale – parfumul trupului intr-un caz, respiratia in celalat) si ambele cu un final-soc — mult, mult mai dramatic in romanul lui Suskind.
Dat fiind faptul ca am citit acest volum in paralel cu varianta frantuzeasca, ar fi nedrept sa nu remarc traducerea exceptionala din germana realizata de Grete Tartler – absolut deosebita, comparativ.

catafazii (ion duna) – sau variatiuni pe o tema data as spune; insa nu variatiuni repetitive; fiecare reluare de imagine, tema sau constructie semantica aduce un sens nou si o alta profunzime poeziei respective. Prefer totusi primul volum al poetului, Trenul de treiesiunu februarie
(3 iulie 2007)



Va recomand Flori pentru Algernon – Daniel Keyes — este o carte care consuma psihic, nu prin greutate (cum este de exemplu Crima si pedeapsa), ci prin faptul ca solicita maximul de empatie si sensibiliate de care cred ca este capabil un om; sfarsitul este trist intr-un mod previzibil (ma asteptam sa se incheie naspa, dar nici chiar asa) si poate tocmai de-asta foarte reusit.

Povestea pe scurt: Charlie Gordon este un tanar intarziat, caruia i se ofera sansa de “a deveni destept” printr`o operatie pe creier, experimentata inainte doar pe un soricel – el este Algernon. Charlie accepta, si in scurt timp devine superlativul lui genial sau (altfel spus si la fel de fortat) peste masura de genial. Observa insa ca starea sa intelectuala este similara cu evolutia lui Algernon. Cand descopera ca acesta incepe sa dea semne de regresie intelectuala accentuata, intelege ca nu mai are mult…
(25 iulie 2007)