Mi-am inceput si trait copilaria cu Cuore – Inima de copil si Legendele Olimpului, Ispirescu si Fabulele lui Tolstoi, cateva dintre cartile vremii tinute “pe repeat”. Am inaintat, apoi, in liceu si adolescenta cu fascinatia pentru Istoria artei si Egiptul Antic – Elie Faure, Daniel Constantinescu, Eliade si Champollion, cochetand putin cu kanji si haiku. In facultate, am deschis carti de hindi, si am petrecut volume de Claude Levi-Strauss.
Pesemne, inotand printre ani, sufletul ne devine un soi de sit arheologic – pasiuni, fascinatii si visuri ingropate in praful zilelor de lucru si responsabilitati si conventii sociale. Insa, din cand in cand, ceva sau cineva ne sapa, ceva sau cineva ne pune tarnacopul intre degete sa ne sapam, si regasim, astfel, bucati fragile si uitate din propria fiinta, care inca ne definesc, care inca ne astepta, care inca zvacnesc in straturile profunde ale existentei, si care capata o lumina stralucind zambet, prezentul, speranta implinirii, Viata…
Impresie. Albastru inefabil... 