adapost pentru
o efemeritate,
sau, poate, tablou?
verde-crud, verde-profund, verde-sters si verde-intens – varstele trecerii timpului…

Kyoto, Japan 🇯🇵
📸@papisyu
"[De altfel] albastrul nu e o culoare, e si el o liniste." (Nicolae Steinhardt)
adapost pentru
o efemeritate,
sau, poate, tablou?
verde-crud, verde-profund, verde-sters si verde-intens – varstele trecerii timpului…

privind sus, cerul –
in juru-mi coplesire,
devenind altar…

sunetul ploii,
intuneric intrupand
in stralucire…

meditatie
asupra incantarii
existentiale…

in luminã de
licurici si papadii –
sopteste-ti visul…

infloritoare,
gandurile-mi zboara ca
sarut pe frunte…

o puritate
a sentimentelor ce
curge-n albastru…

felinar pazind
pasii prin istorie –
ce desfatare!

infinitatea
marii ma contopeste
cu existenta…

muntii din zare –
drum serpuit prin soare;
sens si culoare.

ciresi infloriti,
cirese inflorite
in umbrelute…

ma trezesc zambind –
armonii perpetue
de scris haiku…
m-as trezi de dimi, as sedea pe treptele verandei amestecand matcha in bolul de matcha, in timp ce privirea mi s-a destepta usor, sufleul mi-a exploda a continuum de fericire, iar versurile ar pluti catre locul meu preferat de scris haiku, asteptandu-ma…

o scanteiere –
umbrele pasilor se
zboara-n felinar…
poate ca fiecare pas trecand isi zboara sufletul in felinare, spre a lumina si altora drumul…

precum o frunza
adiind tomnatic, prin
frunzele toamnei…

trecut inchizand
prezentul in lumina
unui felinar…

cerul fermecat
stralucindu-si stelele –
luminand Fuji…

se dezvaluie
prin ceata diminetii
sclipirea vietii…

uneori, chiar si
padurile de bambusi
stiu toamna si nea…

bancuta de lemn –
portal al contemplarii
dinspre interior…

scrieri inflorind
existenta in sensuri
cunoscute-n vis…

sageata, iute
ca trecerea timpului.
fuji clipeste.

ma locuieste
o padure, si frunze
ma lumineaza…

zile de lucru
sfarsind in recompense
dragi sufletului…
lecturi, o melodie pe repeat, o imagine uitat prin ea, plimbari, relaxare – recompense care ar trebui sa devina obisnuinta pentru orele de “desresponsabilizare” cu zambet…

dragul meu fuji,
atat de majestuos
mi te dezvalui…
—- nu el mie, ci, mai degraba, eu pe el… chiar imi pare haina asternuta pe umeri cand ti-e frig…

desavarsire
urzita din trei planuri –
fluturi in stomac…
de fiecare data cand o privesc, simt fiori in stomac, si mi se taie respiratia; oare ce detaliu din poza genereaza acest efect instant?… pur si simplu imi copleseste simturile…

Scrisul face parte din mine, din viață... ca de altfel, arta în toate formele ei!
Simt, gândesc deci exist
Educación, reflexiones y cultura general.
みんなの思い出の音楽
Nos amis les humains sont formidables ! © - Nouvelles en tout genre
în umbra întunericului!
When the Universe manifests itself through Poetry...