Impresie. Albastru inefabil…

pe timp de toamna,
lemnul devine frunze –
podet plutitor…

martisorului
impletind anotimpuri
ii lipseste ac…

toamna ascunzand
curcubeu – prizonier
in timp si frunze…

raza de soare
suflarea trecutului
ravasind modern.

citesc imagini
in ceasca mea de cafea.
matineu nipon.

pe acoperis
mi se creste un munte –
precum si-n suflet…

vegheati-mi pasii,
frunze-ale amurgului,
carari de toamna!…

flori de ciresi
scuturandu-se lent in
sotronul vietii…

campii de orez –
tablouri de teatru si
arta si picturi…

luna-capsunea,
in pasteluri fondante
indulcind noaptea…

ne indepartam;
si totusi, in privire
imi esti aproape.

si universul
isi imprastie, oare,
cerul prin ciresi?…

ia-mi petalele
cu tine, prin orizont
adie-mi zborul…

bloc de desenat
o mare de albastru,
si-un ocean de cer…

ciresi in floare
intr-un roz de visare –
semn de-autostop…

Ca si cum nu masini, ci culoarea florilor de cires ar circula pe acea autostrada – trei benzi de roz parfumant, in orice directie ne-am plimba privirea.

meniul zilei:
un platou cu nuanta
orizontului…

timpul transforma
vieti de piatra in piatra.
timpul transforma.

dupa ce ploua,
acuarela devine
desen in creion…

“univers dragut” –
cu suspin indragostit
sopteste gandu-i…

camp de nori alerg,
dulceata de ciresi sa
ma-mbratiseze…

“ta-ba-ko” sta scris,
iar eu citesc plutind in
fascinatie…

Inca ma obisnuiesc cu hiragana si katakana; orice cuvant citit fara a consulta alfabetul de pe poster-ul de il am agatat in camera este o fericire ce ma face sa plang…

univers magic –
stalagmite de smarald
se hranesc cu vis…

sorb rau de stele,
sangele devenindu-mi
calea lactee…

lacul in verde
ascunde printre valuri
alta padure…

te ascunzi timid
printre armonii, visand
zbor de lebada…